10 octombrie 2014
Nu știu, sau nu vreau să știu, care
sunt motivele că activitățile cu cartea
sunt destul de rare. Și, pentru că sunt rare, nici nu sunt popularizate.
Oamenii trebuie să cunoască asemenea acțiuni pentru că vor fi curioși și vor
veni la altele viitoare. Dar nu ne-a surprins organizarea de către Biblioteca
Județeană I. G. Sbiera”, prestigioasă instituție de cultură a județului nostru,
a unei acțiuni cu cartea, la care a mobilizat foarte mulți spectatori.
Un prilej excelent de-a organiza o
prezentare de carte a fost sărbătorirea ”Zilei Mondiale a educației”, iar în
această zi prezentarea cărții unei distinse profesoare, carte cu caracter
memorialistic. Această idee a fost de milioane.
Evenimentul a fost organizat di n
inițiativa Filialei Suceava a Societății pentru Cultura și Literatura Română în
Bucovina ( președinte prof. dr. Gabriel Cărăbuș), sub egida Consiliului
Județean Suceava, în primitoarea sală ”Elena Greculesi” a bibliotecii. Sala a
devenit neîncăpătoare pentru ascultători. Vă asigur că intervențiile au fost
atât de interesante, încât au fost ascultate cu sufletul la gură, unele momente
fiind chiar subliniate cu aplauze.
În primul rând s-a asigurat o
atmosferă elevată: în surdină se auzeau acordurile dumnezeiești ale ”Baladei”
lui Ciprian Porumbescu, iar pe ecranul din fața sălii rula un film în care erau
prezentate scene desprinse din carte. Și, pentru a satisface curiozitatea
cititorilor, spun că a fost vorba despre cartea ”Suflet de orfan”, roman
autobiografic scris de distinsa profesoară Saveta Văcăreanu, originară din
satul Hreațca al comunei Dărmănești.
Prof. Dr. Gabriel Cărăbuș, gazda
manifestării, a urat bun-venit participanților, arătând sub egida cui este organizată și de ce
eveniment este prilejuită. Am remarcat în sală și un grup mare de elevi de la
Colegiul ”Petru Mușat”, condus de două doamne profesoare.
S-au spus multe cuvinte alese la
adresa autoarei, dar și a cărții sale. Personalități de marcă ale județului au
evocat întâmplări din viața autoarei, dar și din cele prezentate în carte,
dovadă c-au citit-o. Să nu se supere nimeni pe mine, dar nu pot reda tot ce-am
reținut, aici prezentând doar o carte.
”Este necesar să înțeleagă tineretul
de azi cum se făcea carte înainte. Vor constata, citind această carte, în ce
condiții grele a învățat și autoarea.
Este o portretistică desăvârșită, de mare talent. Atâtea și atâtea
învățăminte se pot trage din această carte,
a spus ‚[]\;------------------ printre altele, prof. dr. Cărăbuș. A
exemplificat cele spuse, citind un pasaj din carte.
„Acest volum prezintă lumea văzută prin ochii
unei femei. Paginile au caracter autoreflexiv, autoarea prezentându-și
propriile trăiri. A avut o copilărie tristă, dar ea nu vrea să șocheze cu
această carte. Limbajul este simplu, direct, fără zorzoane stilistice” a
conchis domnul Alexandru- Ovidiu Vintilă, redactor- șef al revistei ”Bucovina literară”.
”Cartea pornește de la realitățile crude ale vieții unui
orfan. Pare că nu este unitară, ca fiind concepută în lungi perioade de timp.
Partea de copilărie este lacrimogenă. Copilul își pune mereu întrebări: de ce,
unde, cum, pentru când… Are o capacitate deosebită de descriere. Profesoara de
română și limbi străine își arată aici talentul. Întâlnim revoltă în toate
etapele: copilărie, studenție, profesorat, dar nu una distructivă, ci pune
temelie pentru o construcție” a conchis preotul Gabriel Herea, paroh al
bisericii din Pătrăuți. A arătat c-a întâlnit în carte recunoștință, care e o
realitate a vieții Savetei Stoica devenită Saveta Văcăreanu. A subliniat
direcțiile iconografice în care se manifestă recunoștința autoarei: mama,
bunicul, țara, rudele, colegii, prietenii ei permanenți.
Doamna
Maria Matran, verișoara autoarei, a arătat că ”autoarea este un model de
demnitate. Multe întâmplări relatate în carte ler-am trăit împreună. Bunicul ei
este străbunicul meu. Cartea aceasta trebuie citită de toți tinerii, pentru că
tineretul are ce învăța din paginile ei. Se desprinde din carte că, dacă
muncești perseverent, ajungi unde-ți dorești. Autoarea este o mândrie pentru
familia și satul nostru.”
”Citind
această carte, mintea m-a dus la romanul < Singur pe lume>. Am citit-o cu
pixul în mână, pentru c-am avut multe de reținut din ea, pe care pot să le spun
și altora. Am trăit și eu multe din întâmplările prezentate în carte… Dac-aș fi
avut și eu talentul doamnei Văcăreanu, aș fi scris așa o carte, dar… Propun ca
Uniunea Ucrainenilor să achiziționeze câteva exemplare și să organizeze lansarea
acestei cărți în satul ei natal. Autoarea are un mare talent de portretist”.
Alese și emoționate cuvinte spuse de domnul profesor Kolea Kureliuc.
”Un om
care lasă ceva pentru alții devine un artist care trezește emoții. Citind
cartea, am simțit acel iz al oamenilor de demult, care ne lipsește acum. Am
simțit viața aceea trăită în frică de orice. Cel mai mult m-a impresionat că și
părinții meu au crescut orfani. Chiar mi-am vizitat recent părinții ca să le
mai alin din dorul de părinții lor”, a spus, vădit emoționat, cu tremur în
glas, domnul Boris Petrașciuc, președintele Filialei Suceava a Uniunii
Ucrainenilor din România.
Aveam
impresia că, la un moment dat, autoarea nu va mai putea vorbi din cauza emoției
și a, lacrimilor care i se rostogoleau pe obraz. Dar a învins. Cu cartea în
mână a citit pasajele la care s-au referit
vorbitorii. A încheiat cu îndemnul reprodus pe coperta cărții: ” Pentru
că sejurul meu pe Terra se apropie de sfârșit,
Aș vrea să
fac o mărturisire de suflet tuturor celor care au respirat același aer, cu care
am împărțit și am răbdat aceleași necazuri și bucurii, de la care \am învățat
ceva și de la care am primit ajutor la nevoie. Tuturor vă spun din suflet. VĂ
IUBESC! Te iubesc , ȚARA MEA, minune între minunile lumii, care m-ai făcut OM.
Vă iubesc, români, popor trecut prin sabie și foc, pe voi care veți învinge
RĂUL, instalat comod în viața voastră! Vă iubesc amintirea, dragi profesori! Vă
iubesc, dragi colegi ! Vă iubesc pe toți aceia, pe care Dumnezeu v-a adus în
sufletul meu de orfan și v-a instalat
acolo pentru toată viața și recunoștința mea”. Semnificativ este faptul că
acest pasaj poartă titlul de ”Viață, te iubesc așa cum ai fost !”
După
încheiere, domnul Gabriel Cărăbuș a mulțumit pentru participare, autoarea a
oferit autografe, dar mulți am mai rămas în fața unui pahar de vin sau de
samahoancă, discuțiile continuând, pentru c-am avut ce ne spune.
O
activitate de excepție, din care\ se pot trage multe învățăminte, mai ales că
această carte\ este prezentarea unei amare experiențe de viață. demn de
remarcat este faptul că autoarea și-a deschis inima în fața tuturor, prezentând cititorilor multe
lucruri din intimitatea vieții personale. Pentru cititori, această carete este
ca o spovedanie.
Text și foto: prof. Gh.Dolinski
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu