11 octombrie 2014
Mare minune a tehnici este și telefonul mobil, mai ales
atunci când îți aduce vești bune! Și cred că de ceva vreme bunul Dumnezeu și-a
întors fața și spre mine, dovadă că destul de des vești bune zboartă și spre
casa mea.
Recent, într-o după-amiază, a sunat telefonul. L-am
deschis imediat și de la ceva depărtare a ajuns la mine un glas foarte
cunoscut, anume al lui Dumi Brad ot Drăgoiești, renumitul ziarist și dascăl de
umanioare ( cum îi place să i se spună). Cu o voce sprințară, dar cam enigmatic
,mă-ntreabă ce mai fac și ce planuri am pentru zilele următoare. Bănuind eu ceva,
îi spun totuși, pe zile, ce am de gând să fac, dar el îmi spune să amân
planurile de duminică și să merg cu el la niște prezentări de carte la
Dolhești. Mi-am amintit imediat că acolo a păstorit zeci de ani renuimitul
valeriu Sandovici ot Dolhești, deci invitația a fost acceptată pe loc, mai ales
că nu fusesem pe-acolo, dar știam multe despre acea localitate.
Cine spun că ziua bună se cunoaște de
dimineață mai greșește. Diminecioară, a oprit la poarte mea o mașină, eu
așteptam afartă, și o voce proruncitaore mi-a spus să mă urc repede. Am
executat. În ea l-am găsit pe Mircea Aaneiu, îmbânzitorul fde cuvinte de la
Putna, fata lui,profesoară, și prietenul ei, medic veterinar.
Pe drum am fost pus în temă, mai ales
că pe geam nu aveam la ce ne uita. Era o
ceață groasă s-o tai cu cuțitul și această ceață ne-a însoțit până aproape de
Dolhelști, unde ni s-a deschis în fața ochilor un splendid peisaj de toamnă. Și
ce era dimineață! Tot în timpul călătoriei am fost pus la current cu conținutul
manifestării la care mergeam. Era vorba de o dublă lansare de carte: ”Urmând
Lumina lumii” a distinsului pedagog și cărturar Valeriu Sandovici și ”Unde-i tinerețea
mea ?... a altui pedagog și cărturar de marcă, Mircea Aanei, directorul școlii
gimnaziale Ștefan cel Mare” din Putna. Am aflat cu uimire că și domnul Aanei
este dolheștean prin naștere și a devenit putnean prin adopție. Dar inima sa,
să-l ierte unii, i-a rămas la Dolhești, alături de cei șase frați și surori ,care
mai trăiesc din cei zece care au fost.
Ajunși acolo, am intrat și eu pentru
prima dată, cu emoție, în cel mai mare cămin cultural din județul nostru și al
doilea ca mărime din România, în clădirea căruia s-a organizat manifestarea
culturală. Am rămas uimiți cum a fost amenajată sala mică a acestui edificiu
cultural pentru desfășurarea activității . Prea puține sunt localitățile în
care autoritățile
locale, alese de oameni
și plătite tot din punga lor, să se implice în activități culturale. Laudă
primarilor din Todirești, Iaslovăț,
Grănicești,Dornești, Bilca, Frătăuții Vechi și Noi care( este constatarea mea)
au onorat cu prezența lor activitățile culturale și s-au implicat în
desfășurarea lor.
Primarul, consilieri locali,
directorul căminului cultural, directorul revistei”Erupții dolheștene”, oaspeți
din Suceava, Rădăuți, Roman, Putna, Fălticeni, Arbore, Forăști și cetățeni din sat s-au constituit în
spectatorii manifestării. Am remarcat cu mare plăcere prezența maestrului PIM
și a lui Ion Drăgușanul și Dumitru Brădățanu, care-au rostit alocuțiuni
emoționante. Toți vorbitorii, și-au fost destui, au rostit cuvinte emoționante,
laudative, pe meritate, la adresa celor
doi autori de cărți și a cărților lor. Ne-au impresionat cuvintele preotului
Mihai Saftiuc, fiul preotului- paroh Gheorghe Saftiuc, personajul principal al
cărții ”Urmând Lumina lumii”. O mențiune specială pentru domnul Costel Befu,
directorul revistei, care s-a ocupat de organizare și a orchestrat totul. Mai
rar așa activist cultural.
Dacă m-aș referi la cei doi autori și
cărțile lor ar fi doar implicarea autorităților locale în organizarea unor
activități culturale ( unele fac numai politică și asta, destul de des,
proastă), mobilizarea masivă a locuitorilor, aprecierea de care se bucură cei
doi intelectuali, și nu numai ei, în rândurile sătenilor. Unde mai pui că
domnul prof. Mircea Aanei a fost gratulat de consiliul local cu onorantul titlu
de ”CETĂȚEAN DE ONOARE”
al comunității, domnul
Valeriu Sandovici avându-l déjà. Același
gest de onorare a intelectualității satului l-am întâlnit cu ceva timp în
urmă la Bilca, unde primarul și cu
directorul coordonator au felicitat întregul corp profesoral, în activitate și
pensionat, și le-au acordat diploma de
excelență. Bravos, domnule primar ! Care primar
urmează la rând ?
Și, pentru ca aprecierea celor doi
sărbătoriți să fie completă, interpreți individuali și formații artistice din
localitate și din vecini, au prezentat un
program artistic. Credeți că s-a încheiat așa? Nici vorbă. Prin grija
Fundației ”Mila creștină” toți participanții au fost invitați la o gustare,
totul fiind stropit din belșug cu țuică din prune și vinișor de viață lungă.
Dezlegându-ne limbile, ne-am întins taaa..re mult la vorbă. Și-am avut ce
vorovi.
Cititorul trebuie să mai rețină un
lucru foarte interesant, anume că întreaga activitate s-a desfășurat sub
genericul ” STROPI DE SUFLET”. Ce părere aveți de o așa metaforă ?
Ne-a părut rău doar de faptul că Mircea Aanei
încă nu știe unde este tinerețea lui, lucru de care ne-am amuzat copios, mai ales fiica lu Și, deși ne-
-
am mai oprit pe drum
pentru a mai admira minunatele peisaje de toamnă ca o vară, am mai gustat din
țuică, iarăși am vorovit. Și-așa am vorovit tot drumul pentru că am avut ce.
Așa am sedimentat ceea ce-am trăit, adică un fapt minunat de viață.
Gândiți-vă cu ce sentimente am
compus acest material.
Text și foto: prof. Gh.Dolinski
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu