Cu ing. Mircea Irimescu, invitat special

24.12.2013

 

Momentul de înaltă semnificaţie naţională al Marii Uniri de la 1918 nu a trecut neobservat de bucovinenii (şi simpatizanţii acestora) ieşeni.

Se scurg săptămânile, dar iată că ecourile întâlnirii iniţiate de Filiala Iaşi a Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, într-o frumoasă zi de 30 noiembrie, în acelaşi primitor şi evocator de mari evenimente spaţiu al Muzeului Unirii din Iaşi (nu ne săturăm să repetăm mulţumirile pentru gratitudinea deosebită a Doamnei Director Aurica Ichim), încă se fac simţite în sufletele celor aproape 40 de participanţi prezenţi la eveniment. Pentru că memorabilă a fost conferinţa profesorului universitar Ion Agrigoroaiei („95 de ani de la întregirea Moldovei în cadrul României”), în care acesta a dezvoltat aportul diverselor pârghii care au conlucrat la reunirea Basarabiei, Bucovinei şi Ardealului sub acelaşi stindard, fără a se omite rolul armatei, ca păstrătoare a ordinii în nişte provincii răscolite de urmările conflagraţiei mondiale. Continuarea a fost făcută, la aceleaşi înalte cote ale rigorii ştiinţifice, fără a lipsi doza firească de implicare sufletească, de invitatul special, ing. Mircea Irimescu, de la Rădăuţi, preşedintele şi factotumul post-decembrist al Societăţii, care a completat tabloul evenimenţial al epocii prin conferinţa „Contribuţia membrilor Societăţii... la Unirea din 1918”, cu multe informaţii cu tentă locală, pe care „istoria mare” nu le poate inventaria aşa cum se cuvine. Accentuându-se şi asupra faptului că SCLRB a fost singura asociaţie nedesfiinţată de autorităţi în perioada Primului Război Mondial, s-a trecut şi la prezentarea (de Liviu Papuc) celor două volume cu care Mircea Irimescu a bucurat sufletele bucovinenilor în ultimii doi ani: „Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina (1862-2012). La 150 de ani” (Editura Septentrion, Rădăuţi, 2012-2013). Un bun prilej pentru rememorare a unor fragmente de istorie bucovineană, începând cu înfiinţarea venerabilei asocieri a intelighenţiei bucovinene, la 1 mai 1862, sub denumirea de „Reuniunea pentru Leptură în Cernăuţi”, la nici un an de la înfiinţarea Astrei, nefiind filială a acesteia din urmă, dar profesând aceleaşi crezuri privind menţinerea prin cultură a populaţiei din provincia ocupată de austrieci. S-a remarcat volumul uriaş de muncă, probitatea ştiinţifică, judicioasa compartimentare a vastului material aflat la dispoziţie (prin consultarea arhivelor publice şi private din ţară, a memoriilor depănate de-a lungul timpului de bătrânii noştri ş.a.), dreapta măsură a judecăţilor de valoare, discreţia în interpretare.

Întâlnirea a fost amplu agrementată de intervenţiile celor din sală, în discuţie angrenându-se, cu amintiri din familie sau aspecte mai puţin cunoscute ale unor manifestări publice, nu mai puţin cu propuneri pentru acţiunile de perspectivă: prof. Neculai Şorea, ing. Nicolai Chiţan, prof. Mandache Leocov, prof. Cazimir Bohosievici, prof. Tiberiu Brăilean, prof. Ion Berghia, preşedintele Filialei „Constantin Stere”, din Iaşi, al Asociaţiei Culturale Pro Basarabia şi Bucovina, prof. Vasile Diacon, prof. Ioana Irimia, preşedinta Societăţii „Plai românesc”.

OLVIAN RADOVICI

Primăvară în…decembrie

17 decembrie 2013

Nu, n-am greșit cu nimic făcând afirmația de mai sus. Știu foarte bine în ce anotimp de găsim. Dar ceea ce-am văzut și am auzit m-a făcut să fac această afirmație. Și, dacă veți avea de-un bob zăbavă, veți vedea că am mare dreptate și veți regreta că n-ați fost acolo unde am avut onoarea și fericirea să fiu astăzi. Cu frumoși adolescenți de la Colegiul tehnic din Rădăuți, destui dintre ei

O fi luna lui Undrea, dar soarele astăzi8 a mângâiat cu razele sale pământul înțepenit încă de bruma de seara trecută. Cerul este senin, nefiresc de\senin, parcă este în plină vară. O zi numai bună de pus de-un sfat. Și încă ce sfat! Cu frumoși adolescenți, destui dintre ei iubitori încă de literatură. Nu-i așa că-i minunat?

Maestrul Dumbi Brad, alias Mitică Brădățan, unul din vajnicii condeieri ai Bucovinei istorice și numai a ei, spirit blagoslovit de bunul Dumnezeu cu mult har scriitoricesc, a binevoit să scoată la lumină o nouă carte. Este vorba de volumul ”Viața, ca o orchestră…” Și, după cum am putut constata, autorul a orchestrat cu aleasă măiestrie și mult talent foarte multe cuvinte.

Acțiunea culturală a fost organizată de catedra profesorilor de limba și literatura română și biblioteca de la acest colegiu, în colaborare cu Societatea pentru Cultura și Literatura Română din Bucovina. Și ziua a fost foarte bine aleasă, fiind una prielnică unei activități culturale, fiind și audiența pe măsură. Tineri mulți, frumoși, care din care mai frumos, cu ochi mari și limpezi, curați, în care te poți adânci ca într-un univers nemărginit.

Doamna profesoară Lia Moldovanu, organizator, a prezentat invitații, precizând care este scopul întâlnirii. Se vrea promovarea gustului adolescenților pentru lectură. Și, după cum știți, nu este prima acțiune de acest fel la această unitate de învățământ.

Maestrul Mitică Brădățan a început activitatea în stilul său inconfundabil: lejer, pus pe glume, aruncând din când în când câte o glumă mult gustată de tinerii din sală. A vorbit despre modul în care-și selecta intervievații, cum realiza interviurile, precum și temele pe care le urmărea. A vorbit și despre câteva personalități care au devenit eroi ai reportajelor sale.

    A avut fericirea să nu fie refuzat de nicio personalitate la care a apelat pentru a fi intervievată. A precizat că activitatea se desfășoară în imperiul cărților, biblioteca, pe care trebuie s-o vizităm cât mai des.

Am spus că volumul cuprinde reportaje care au fost realizate în anii 2003 și 2004. Autorul are un stil umoristic inconfundabil, fără pereche, îi cunoști mâna chiar dacă numai asculți un fragment , fără a ști cine l-a scris. Realitatea o prezintă nudă, fără înflorituri. Se entuziasmează chiar în fața unui banal fapt de viață.

Pornind de la un interviu în care se vorbea de frumusețea femeii, maestrul a lansat întrebarea: De ce trebuie să fie femeile frumoase ? Tinerii nu s-au prea lăsat invitați pentru a răspunde. Și , ce este mai important, mai curajoase au fost fetele. Am selectat câteva răspunsuri : ” Ca să fie iubite de bărbați”. (eleva A.M.); ”În societatea azi femeile trebuie să fie gingașe ca floarea de colț.”(eleva T.M); ” Ca să fac eu fotografii și să le păstrez în album.”(elevul A.T.). Nu-i așa că sunt răspunsuri interesante ?

A urmat un film documentar. Maestrul, cu ajutorul videoproiectorului, a prezentat interviul pe care l-a realizat în primăvara acestui an la Sucevița. protagoniști au fost dramaturgul Matei Vișniec scriitorii Carmen Steiciuc și Ion Filipciuc, precum și conf. univ. dr. Pătrașcu , pictor, de la institutul de arte plastice ieșean. Autorii aveau și cărțile lor pe masă. Discuția a fost foarte interesantă. S-a discutat despre așezarea ei în munții Bucovinei, cultura populară, obiceiuri și tradiții. A fost foarte interesant. Și-a mai fost ceva coole și ce-mi place mie foarte mult când merg într-o colectivitate, mai ales de elevi: liniște perfectă, fără șușoteli, fără râsete pe înfundate. Ce mai, disciplină ca într-o unitate de învățământ. Și, cum ar zice maestrul Dumbi ”Bravos, pughibalelor!”

Activitatea s-a încheiat cu alte discuții pe temele menționate mai sus și cu o sesiune de autografe, pe care autorul ler-a acordat cu generozitate. În plus, acesta a dăruit un pachet de cărții bibliotecii SCLRB, cu doamna președinte punându-se de-o nouă activitate pentru luna ianuarie 2013.

Entuziasmat de cele văzute și auzite sunt obligat să menționez și echipa care a realizat activitatea: prof. Lia Moldovan, Loredana Bândiul, Ana Pop și Geanina Harasemiuc, bibliotecară. Merită menționat și domnul profesor Valer Nichitean care l-a însoțit în acest periplu pe maestrul Dumitru Brădățan și care a asistat cu mult interes la activitate. Oare se poate ceva și mai frumos?

Am constat frumusețe, calitate, interes , educație și admirație.

prof. Gh.Dolinski

Identitate și multiciulturalitate în Bucovina

                                                          6 decembrie 2013

Despre identitate, fie ea istorică, națională, culturală și de orice fel a scris numeroase volume distinsul cărturar bucovinean, profesorul Petru Bejinariu. Tocmai de aceea ne-am bucurat și-am devenit foarte interesați când un grup de inimoși profesori de la Colegiul Național ”Eudoxiu Hurmuzachi” , sub bagheta doamnei profesoare Carmen Andronache, directoarea colegiului și președinte al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, ne-a propus să colaborăm la realizarea unui proiect educativ cu acest titlu.

 Pentru a vă da seama de amploarea acestui proiect educativ este

suficient să vă amintim că, pe lângă cele două instituții menționate mai sus, au acceptat să colaboreze unitățile școlare ”Regina Elisabeta” din municipiul Rădăuți, Colegiul Național ”Mihai Eminescu” din Suceava, Colegiul Tehnic ”Lațcu Vodă”  și Școala Gimnazială ”Petru Mușat” din Siret,  Negostina, Bălcăuți, Baineț și ”Henryk Sinkievicz” din Solonețul Nou. Dintre instituțiile colaboratoare menționăm Muzeul etnografic ”Samuil și Eugenia Ioneț” și Casa municipală de cultură , precum și SC Nicolaescu S.A. din Rădăuți. Deci o paletă largă și diversă de colaboratori. Tocmai de aceea sperăm într-un succes al acestui proiect educativ.

          Prezentarea acestui proiect educativ s-a făcut în aula Colegiului Național ”Eudoxiu Hurmuzachi”, unde au fost prezenți delegații din partea celor menționați mai sus. Pe fundalul muzicii din ”Balada” lui Ciprian Porumbescu, doamna director adjunct Luminița Lăzărescu, inițatoarea proiectului, a prezentat ce se urmărește prin acest proiect. Apoi elevele Andreea Maxim și Maria Simota, urmărind cele proiectate pe perete cu ajutorul videoprioiectorului, au vorbit despre acest proiect, pe fiecare secțiune în parte. Apoi elevele  Liliana Coroamă și Daniela Irimescu au vorbit despre multiculturalitatea din Bucovina.

          Prof. dr. Mariuan Olaru a făcut un excurs prin istoria Bucovinei, prezentând minoritățile care s-au așezat în acest spațiu de legendă. Pe tot parcursul expunerii sale , și în continuare, pe perete au rulat imagini din viața acestora. Pr. dr.  Constantin Cocerhan de la Colegiul Național ”M. Eminescu” din Suceava, pe fondul prezentării unui film documentar , a vorbit despre  istoria armenilor din Bucovina. În contiuare elevii au vorbit despre venirea germanilor ( Tincuța Gheorghiță), a rușilor lipoveni ( Elena Anfimov), a evreilor ( Oana Ștefan) și prof. Lăcrimioara Grigorciuc de la școala din Negostina despre venirea ucraineilor. Am apreciat cum au au fost redactate aceste expuneri și , mai ales, modul elevat în care au fost prezentate. Au dovedit c-au studiat multe surse de inspirație. Au fost și foarte documentate, observând că fiecare a adus și noutăți despre aceste minorități.

          Trecând peste etapele în care a fost redactat proiectul, a fost popularizat și acum fiind lansat, trebuie să mai  arăt și activitățile care vor urma, și care se vor desfășura în cadrul unităților care colaborează la realizarea lui.

          La Colegiul  Național ”E.Hurmuzachi” se va desfășura prima activitate cu tema ”Fotografia, punte peste timp și civilizații”; activitatea ”Invitație la lectură” la Școla Gimnazială ”Regina Elisebeta” din Rădăuți;  ”În mijlocul comunităților din Bucovina” la Muzeul etnografic din Rădăuți și la Școala din Climăuți; ”Portul tradițional, parte a spiritualității unui popor” la Școala Gimnazială ”Regina Elisabeta”, urmând să fie pregătite comunicările și desfășurarea uni simpozion cu tema ”Identitate și multiculturalitate în Bucovina” în luna mai 2014.

          Scopul acestui proiect este bine definit și bine gândit, adică urmărește încurajarea deschiderii și interesului tinerilor pentru culturile comunităților etnice existente în spațiul geografic bucovinean într-un spirit de toleranță și de respect reciproc.

          Monitorizarea activităților se va realiza prin observarea activităților desfășurate, prin discuții cu personalul implicat și prin înregistrarea activităților pe fișe de activitate și prin procese verbale de înregistrare a rezultatelor obținute. Evaluarea rezultatelor proiectului se va realiza prin compararea periodică a rezultatelor efective consemnarea în procesele verbale și în rapoarte de activitate cu rezultatele proiectate.

          Interesantă este  și precizarea din finalul proiectului:” Continuitatea proiectului se va baza pe diseminarea activităților proiectului și a rezultatelor acestuia și căutarea unor parteneri din alte județe pentru derularea proiectului și la scara altor regiuni istorice din spațiul românesc și organizarea unor ediții interjudețene ale concursului”.

          În finalul activității am participat la un moment de excepție. Îmbrăcată într-un splendid costum bucovinean, eleva Andreea Juravle de la Colegiul Național ”E. Hurmuzachi” a încântat asistența cu un buchet de melodii bucovinene.

                                                   A consemnat cu mândrie, satisfacție și uimire,

                                                                                prof. Gh.Dolinski

Vrut-am să ne unim cu Țara și ne-am unit !

                                                                                            

  1 Decembrie 2013

          Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina este singura societate sau asociație neguvernamentală care desfășoară activitate culturală, socială și civică în tot spațiul Bucovinei istorice. E drept, din când în când vin alături de ea alte asociații sau unități școlare, de regulă, cele din municipiul Rădăuți. dar este imposibil să vină ziua Unirii și noi să nu organizăm manifestări omagiale închinate acestei zile.

          Și de data aceasta și-au dat mâna , alături de SCLRB, colegiile din municipiul Rădăuți, Școala Gimnazială ”Mihai Eminescu” și, bineînțeles, Biblioteca Municipală ”T.Flondor”, care ne-a asigurat și spațiul în care am desfășurat activitate. Trebuie să menționez de la bun început că în sală  și pe coridor au fost aproape 200 de persoane, pe lângă membrii SCLRB venind consilieri locali, salariați din oraș, reprezentantul biroului senatorial, elevi de la școlile gimnaziale și colegiile din oraș.

          Manifestarea a debutat printr-o slujbă religioasă prin care au fost comemorați membri ai SCLRB care au trecut în eternitate de la ultima noastră manifestare, slujbă ținută de preotul-paroh Nicolae Vârtea .

           Elevii școlii Gimnaziale ”Mihai Eminescu” au prezentat un program artistic de excepție, care a fost susținut și de cadre didactice, prezentându-se apoi p.p. despre condițiile în care s-a înfăptuit Unirea Bucovinei cu Patria- Mumă și personalitățile care au contribuit la aceasta. Proiecția pe ecran a fost urmărită cu multă atenție pentru că poezia și cântecul au alternat cu foarte multe momente de proză și de prezentarea unor documente ale vremii. Felicitări acestor copii minunați, dar și profesorilor Maria Popescu, Sextilia Crăciun și  Gabriela Sascău, sub conducerea prof. Ilie Romaniuc, directorul școlii. Recitarea poeziilor și textile de proză au fost prezentate la înălțime, de adevărați actori profesioniști.

          Elevele Bianca Ciornobrevei și  Claudia Ducan  de la Școala Gimnazială Dornești( îndrumător înv. Ghiță Aga), surorile Iuliana și Ioana Luța de la Colegiul ”Andronic Motrescu”( înv. Ghiță Sbiera), DanielaBălan și Angelica Rusu de la Colegiul Tehnic ( prof. Elisabeta Marici și Maria Mehedin), au încântat publicul cu frumoase melodii de muzică populară bucovineană, dar și cu autentice costume populare din localitățile lor de baștină.

          Domnul Adrian Șindilariu, poet din Dornești, a reușit să scoale spectatorii în picioare ,care l-au aplaudat frenetic pentru conținutul și modul în care a recitat poezia ”Baladă pentru Bucovina”. Dacă închideai ochii, credeai că te afli în sala unui mare teatru din capitală și recită un actor profesionist.

          Corul Școlii Gimnaziale ”Mihai Eminescu”, condus de doamna profesoară Cătălina Herghelegiu, a interpretat magistral cântece patriotice, care au mers la sufletul spectatorilor: ”Treceți batalioane române Carpații”,” Doamne, ocrotește-i pe români!”Interesant a fost faptul că spectatorii au ascultat aceste cântece în picioare și bătând ritmic din palme. Și momentul acesta a fost sublim.

          Și pentru a avea și altă surpriză, pentru prima dată un grup de elevi de la Colegiul Național ”E. Hurmuzachi”, sub bagheta profesorului Laurian Abălașei, a prezentat tema ” Viața muzicală din Bucovina secolului al XIX-lea”. Într-o liniște profundă spectatorii au ascultat cu urechile ciulite intervențiile adolescenților la flaut, vioară și pianină, precum și cele spuse de ei în texte scurte. Au făcut o trecere documentată prin viața muzicală din Bucovina.

          Partea a doua a fost rezervată unor scurte comunicări făcute de ing. Mircea Irimescu ( Contribuția membrilor SCLRB  la realizarea Unirii cu Bucovina); prof. dr. Marisan Olaru(  Aspecte mai puțin cunoscvute din timpul primului război mondial), prof. Nicoleta Mitrofan( ” Contextul istoric al asnului 1918, evenimente și personalități”) și a elevei Dana Cârdei de la CN ”E.Hurmuzachi ( Ion Grămadă, un mod de trăire eroică a românismului în Bucovina) și  prof. Gh.Dolinski (” Reflectarea Unirii în filatelia românească”)

          La Oficiul poștal nr. 1 din Rădăuți a fost lansat un plic special închinat Unirii Bucovinei cu Patria-Mamă , pe care era portretul lui Sextil Pușcariu și  ziarul ”Glasul Bucoovinei”, plicul fiind obliterat cu o ștampilă omagială. Toți spectatorii au primit câte un asemenea plic și o cocardă tricoloră.

           Vă-nchipuiți că, dacă am avut auditoriu până la final, activitățile au fost pe placul spectatorilor, care au apreciat, după cum am arătat mai sus, , iar la cântecele patriotice au cântat împreună cu interpreții , bătând din palme.

                 Superb, superb…

                        Text: Gheorghe Dolinski

                         Foto: Vasile Pătrăucean

Familia Isopescu- mândria frătăuțenilor

                                                                                                    30 noiembrie 2013

          Mândri oameni mai sunt românii, în general, și bucovinenii, în special! Dar și au de ce, despre ei știindu-se în lumea largă, vestea ducându-se, mai ales, prin faptele oamenilor locului. Și locuitorii comunei Frătăuții Vechi au această calitate. Ei se mândresc, alături de toți bucovinenii, cu faptul că-n localitatea lor au văzut lumina zilei destul de mulți membri ai familiei Isopescu, familie renumită în zonă și nu numai. Aș putea spune că nu poți număra ușor membrii ramurii acestei familii ,care sunt risipiți în cele patru zări, dar să mai mergi înapoi pe firul istoriei.

          Recent a apărut cea de-a doua ediție a cărții ”Familia Isopescu în mișcarea națională din Bucovina”, ediție revăzută și adăugită, a distinsului intelectual Petru Bejinariu, aflat acum la a douăzeci și una carte.

După apariția acestei cărți, și prezentarea ei în târgul Rădăuților, am fost solicitați s-o prezentăm și locuitorilor comunei Frătăuții Vechi. Manifestrea culturală a fost organizată de Biblioteca sătească ”Dragoș Luchian”, bibliotecară doamna  Veronica Buzic, în colaborare cu primăria din localitate și cu sprijinul efectiv al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina.

          De cum am intrat în sala de ședințe a primăriei ne-am data seama că este sărbătoare pentru acest sat. Au participat învățători, profesori, țărani,funcționari ai primăriei și elevi.

Doamna Veronica Buzic, bibliotecară, sufletul acestei manifestări, a prezentat oaspeții și-a anunțat tema întâlnirii, prezentându-ne și participanții, în rândul cărora am remarcat câțiva reprezentanți ai familiei Isopescu. Unii dintre ei erau chiar octogenari.

          Am vorbit participanților despre contextul în care ne desfășurăm activitatea , apoi despre Ștefan Isopescu (1820- 1885). Acesta,  după absolvirea Facultații de Teologie din Cernăuți, a fost numit ptreot –paroh la biserica din Arbore. Aceasta era ctitoria hatmanului Luca Arbure cel Tânăr, pârcălab de Suceava, fiul lui Luca Arbure cel Bătrân, pârcălab de Nemaț, zidită în anul 1502. El s-a căsătorit cu Maria Grigorovici și a avut 8 copii. A slujit la această biserică până la pensie. Și-a adus contribuția și la activitatea cultural a comunei.      

Domnul economist Ion Burciu a prezentat, succint viața și activitatea lui Modest Isopescu, fost și  colonel de jandarmi. A lucrat  la Jandarmeria din Rădăuți. Acesta a  luptat pe front în cele două războaie mondiale. A fost primul bucovinean care-a absolvit Facultatea de Educație Fizică și Sport, apoi Școala Militară de Ofițeri. A evocat și personalitatea economistului Dragoș Luchian, al cărui nume îl poartă biblioteca satului.

Domnul profesor Petru Bejinariu, autorul cărții,  a vorbit despre trei probleme: de ce a trebuit să scoată o nouă ediție a cărții; personalități ale culturii care au vorbit despre membrii familiei Isopescu și alte familii renumite din Frătăuții Vechi, în afară de familia Isopescu.Argumentația a fost foarte interesantă și a  interesat asistența, după cum s-a putut citi pe fețele lor. A precizat că unii membri ai acestei familii au fost prieteni și cu Mihai Eminescu. Această carte se găsește , în afară de instituțiile centrale de cultură, în aproape toate bibliotecile școlare din județul nostru.

În finalul acțiunii s-au făcut fotografii cu participanții și, în special, cu membrii familiei  Isopescu, și-am mai stat la un pahar de…vorbă cu participanții, care au vrut să afle și alte date despre această familie. Autorul cărții a donat câteva exemplare bibliotecii comunale, pentru ca locuitorii s-o poată consulta.Eleva Miruna Moloce ne-a delectate cu versurile poeziei ”Repetabila povară”, recitată magistral, cu multă simțire, iar Ion Burciu n-a rezistat ispitei și ne-a prezentat, la aceleași cote, poezia ”Ulciorul” a unui poet persan.

La oficiul poștal din localitate a fost lansat un plic , care are pe față portretele lui Dimitrie, Modest și Claudiu din neamul Isopeștilor, plicul fiind obliterat cu ștampila  de zi a oficiului poștal  local.

                                                  A fost fenomenal!

                                                          Text: Gh. Dolinski

                                                          Foto. Ionel Dan

         

95 de ani de la Unirea Bucovinei cu România

La 28 noiembrie

 PETRU BEJINARIU

La 28 noiembrie 1918 a avut loc proclamarea Unirii Bucovinei cu România, moment istoric important în făurirea statului naţional român, alături de unirea anterioară a Basarabiei, de la 27 martie, şi urmată de unirea Transilvaniei cu România la 1 Decembrie 1918. După cum se cunoaşte, Turcia a cedat Austriei, ca recompensă pentru ajutorul acordat în Războiul ruso-turc, întreg ţinutul Cernăuţilor, cea mai mare parte a ţinutului Sucevei, vechea capitală a Moldovei, cu mausoleul descălecătorilor de la Rădăuţi şi cu mormântul lui Ştefan cel Mare de la Putna. Timp de 144 de ani acest teritoriu românesc a rămas sub dominaţie austriacă. Imperiul habsburgic a nesocotit sistematic drepturile românilor la limba lor maternă, limba română, a stingherit dezvoltarea culturală şi a spoliat bogăţiile provinciei româneşti. Faţă de dominaţia străină, faţă de Viena, fruntaşii politici bucovineni au avut o conduită protestatară, începând cu episcopii Dosoftei Herescu şi Isaia Baloşescu, cu fraţii Hurmuzachi, cu mitropolitul Silvestru, cu dr. Gh. Popovici şi Iancu Flondor şi întreaga generaţie a Unirii. ...>>
Românii bucovineni au manifestat în permanenţă opoziţie faţă de politica de deznaţionalizare a guvernului austriac, o primă acţiune fiind manifestarea studenţească de la Putna din 1871, cu prilejul aniversării a 400 de ani de la sfinţirea mănăstirii Putna. La acest eveniment au participat Mihai Eminescu, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, viitorul istoric A.D. Xenopol, Ciprian Porumbescu şi alte personalităţi. Asociaţiile academice „Arboroasa”, „Junimea”, „Bucovina”, „Dacia”, societatea politică „Concordia” şi Partidul Naţional Român au militat pentru Unire. După participarea României la război de partea Antantei, a urmat prigoana asupra românilor bucovineni din partea habsburgilor. La 22 octombrie 1918, profesorul Sextil Puşcariu şi alţi patrioţi bucovineni au publicat primul număr al ziarului „Glasul Bucovinei”, care cuprindea articolul „Ce vrem?”. În acest articol, semnat de 14 intelectuali bucovineni, se spunea: „Vrem să rămânem români pe pământul nostru strămoşesc şi să ne ocârmuim singuri, precum o cer interesele noastre româneşti. Nu vrem să cerşim de la nimeni drepturile care ni se cuvin”. Ziarul a fost difuzat în Vechiul Regat, în Transilvania şi în Basarabia.
La 27 octombrie 1918 se reuneşte la Cernăuţi Adunarea Constituantă, sub preşedinţia lui Dionisie Bejan, preşedintele Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, care hotărăşte „unirea Bucovinei cu celelalte ţări româneşti într-un stat naţional independent”. Opoziţia liderilor ucraineni şi încercările de a face dezordine în Cernăuţi l-au determinat pe Iancu Flondor să ceară ajutorul armatei române şi, la 9 noiembrie 1918, Divizia a 8-a, condusă de generalul Iacob Zadik a intrat în Bucovina. La Cernăuţi a venit şi Ion Nistor, preşedintele Comitetului refugiaţilor bucovineni, şi i-a înmânat lui Iancu Flondor un mesaj din partea guvernului român.
Consiliul Naţional Român a convocat, la 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei. În sala de marmoră a Reşedinţei Metropolitane din Cernăuţi, 74 de membri ai Consiliului Naţional au început lucrările Congresului, împreună cu 7 delegaţi germani, 6 polonezi şi 13 reprezentanţi din comunele ucrainene. Erau de faţă şi reprezentanţii Basarabiei, în frunte cu Pan Halippa. După deschiderea lucrărilor Congresului, Dionisie Bejan a propus ca preşedinţia Congresului General al Bucovinei să fie încredinţată lui Iancu Flondor, care a afirmat că Bucovina este parte organică a Moldovei, că a fost samavolnic smulsă din trupul acesteia şi că românii bucovineni au îndurat multe şi grele opresiuni din partea dominaţiei străine. Intrând în ordinea de zi intitulată „Stabilirea raportului politic al Bucovinei faţă de Regatul român”, Iancu Flondor a prezentat Moţiunea Congresului spre adoptare. În continuare, Ion Nistor a susţinut Moţiunea printr-o amplă expunere istorică şi a dezvoltat aspiraţiile la libertate naţională şi la Unire a românilor. În Moţiunea Congresului era scrisă hotărârea: „Drept aceea noi, Congresul General al Bucovinei, întrupând suprema putere a ţării şi fiind investiţi singuri cu puterea legiuitoare, în numele suveranităţii naţionale hotărâm: UNIREA NECONDIŢIONATĂ ŞI PE VECIE A BUCOVINEI ÎN VECHILE EI HOTARE PÂNĂ LA CEREMUŞ, COLACIN ŞI NISTRU, CU REGATUL ROMÂNIEI”. Moţiunea a provocat în sala Congresului, pe străzile oraşului Cernăuţi şi în toată Bucovina un mare şi deplin entuziasm românesc. O delegaţie din Bucovina în frunte cu Iancu Flondor a plecat la Iaşi spre a înmâna regelui Ferdinand actul Unirii Bucovinei cu România. Au urmat evenimentele specifice perioadei de tranziţie dintre actul Unirii de la 28 noiembrie 1918 şi integrarea Bucovinei în sistemul politico-administrativ al României Mari. Au trecut de-atunci 95 de ani. Acum, la această nouă aniversare a Actului Unirii Bucovinei cu România, Bucovina istorică este împărţită în nordul Bucovinei care aparţine Ucrainei şi sudul Bucovinei care face parte din România. În anul 1997, când în Parlamentul României s-a adoptat Tratatul de colaborare şi bună vecinătate între România şi Ucraina, tratat negociat de ministrul de externe de atunci, Adrian Severin, în numele „sacrificiului istoric”, nordul Bucovinei a devenit parte a Ucrainei, fără niciun motiv istoric, juridic sau moral. Vorbind despre Bucovina, scriitorul Vasile Posteucă scria: „Dacă ne luăm răgazul să poposim un pic pe pragul cernit al Ţării Fagilor, ziua de 28 noiembrie 1918 este o carte deschisă a durerii şi măririi neamului nostru. Şi primele cuvinte ale acestei cărţi ne spun că fără Bucovina n-avem ţară. Bucovina, cu Putnele, Suceviţele, Voroneţurile şi Cosminele ei, este însăşi inima istoriei noastre. Căci Bucovina nu este graniţă, ci vatră, inima unui neam. Leagănul unei istorii. Şi vatra, inima, nu poate fi dată nimănui, niciodată”.

Jubileu glorios, rezultate pe măsură

                                                                                                                                      

             19 noiembrie

          Ideeea înființării caselor de ajutor reciproc  a pensionarilor a fost una foarte bună pentru că, numai asociindu-se, pensionarii puteau face față greutăților cotidiene.

          Prin decretul nr. 204/1951 aceste case de ajutor reciproc au fost trecute sub tutela  Ministerului Muncii și a Ocrotirilor Sociale. Pe parcursul anilor, acesta a emis mai multe acte normative care au dus la consolidarea, din punct de  vedere organizatoric, a acestora.

          La această dată activitatea caselor de reciproc a pensionarilor din România este reglementată prin actual normative menționat mai sus, la care se adaugă unele recente ca: Legea nr. 13/1992, nr. 540/2002, nr. 502/2004, dar și a Ordonanței de Guvern nr. 26/2000, care a devenit Legea nr. 266.

          Pentru că n-au rămas documente scrise, doar din mărturiile membrilor CARP ”Speranța” din Rădăuți s-a putut stabili că aceasta s-a înființat în anul 1953, anul acesta fiind un an jubiliar împlinindu-se 60 de ani de la înființarea sa, desfășurând o activitatea continuă. De-abia în timpul mandatului lui Gheorghe Juravle (1995-2006) s-a început consemnarea activității, care continuă și în zilele noastre.

          La data înființării s-a numit Societate pentru Ajutor de Deces( SAD). Din colectivul de inițiativă au făcut parte, printre alții, col.(r) Ion Boca, maiorul Gheorghe Tinu și căpitanul Bonifacio Protosievici, ultimul a fost  președinte din anul 1953 și până-n 1966. Atunci erau înscriși 500 de membri.

          Din anul 1966 și pînă-n 1983 unitatea a fost condusă de domnul Vasile Palievici, acesta fiind cel mai longeviv președinte ( 17 ani) și asociația număra 1100 membri.

          Cu suișuri și coborâșuri, numărul membrilor a fluctuat. În prezent sunt peste 3200 de membri, încadrați în 20 de sucusale și în municipiul Rădăuți. Proporțional, jumătate sunt în sucursale și jumătate în municipiu.

          Adunarea generală jubiliară s-a desfășurat într-un cadru festiv deosebit, emoțiile participnților fiind evidente. Cum să nu fie emoție multă pentru c-au fost invitați foști casieri, membri ai consiliului de conducere care au activat în asociație zeci de ani, acum unii din ei având peste 80 de ani și chiar peste 9 de ani , cum este cazul învățătorului Valerian Procopciuc, fost președinte, care are venerabila vârstă de 92 de ani.

          În debutul adunării s-a ținut un minut  de reculegere în memoria membrilor noștri care, de-a lungul activității de 60 de ani, au trecut la cele veșnice.

          Darea de seamă, prezentată de doamna Ana Marcu, președinte și activitatea financiară, prezentată de doamna Alexandrina Puha, contabil-șef,  au scos în evdență rezultatele obținute de asociație în acest an de activitate, creionând și  ce vom face pentru creșterea numerică și calitativă a membrilor și înregistrarea de beneficii bănești. Hotărârea adunării generale,           prezentată de Gheorghe Dolinski, vicepreședinte, a  prezentat ,pe capitole, activitatea pe care o vom desfășura în toate domeniile.

          Prin cuvântul lor, cei 11 membri au scos în evidență activitatea desfășurată de noua echipă de conducere, reliefând climatul deosebit de muncă asigurat de noua echipă de conducere, precum și modul ideal în care

 s-a integrat în aceasta și  colectivul de salariați de la sediul asociației. Au lăudat mult și activitatea depusă în cadrul clubului asociației, care acum are o activitate permanentă, deosebită.

          Fiecare participant a primit o mapă în care se aflau noul statut al asociației noastre, un pliant de prezentare, o monografie a asociației scrisă de doamna Ana Marcu, președinte, precum și o diplomă aniversară. Toți au fost încântați de conținutul mapei.

          Foarte interesant este faptul că, după terminarea adunării, mulți participanți au rămas la discuții, depănând amintiri și, mai ales, invitații în vârstă, fiind foarte bucuroși că s-au reîntâlnit cu prieteni sau cunoscuți mai de demult. Menționăm faptul că o serie de mape vor fi duse acasă pentru că unii membri de-ai asociației , din cauza vârstei înaintate și a bolilor de care suferă, nu s-au putut prezenta la adunare.

          Suntem siguri că această reîntâlnire va rămâne în sufletul participanților pe vecie.

                                                  A consemnat cu melancolie și bucurie,

                                                                         prof. Gh.Dolinski