Hoinarind pe...meridianele globului

                           

            Este cunoscut faptul că fiecare om, pe lângă specialitatea sa, are şi anumite pasiuni pe care le practică, mai ales, în timpul său liber. Oamenii colecţionează ortice, unii având pasiuni pentru şerveţele de masă, cutii de chibrituri, capace de sticle, autografe, vederi, mărci poştale etc. dar, orice pasiune ar avea, individul este în câştig. Am întâlnit destui colecţionari de cărţi poştale ilustrate ( CPI), fie alb- negru sau multicolore. Asupra acestei pasiuni voi zăbovi puţin. Consider  că această pasiune este foarte importantă. Colecţionarea acestora se numeşte cartofilie, iar ea este o ramură a filateliei. Cartofilia dezvoltă spiritul de observaţie şi simţul artistic al colecţionarului, îmbogăţindu-i cunoştinţele sale generale.

            Pornind de la acest lucru, am întocmit şi noi un exponat de cartofilie cu titlul „Hoinărind pe…meridianele  lumii.”

Membrii clubului filatelic au apelat la părinţi, colegi, rude, prieteni şi-au strâns o cantitate destul de importantă de CPI. Când le-am sortat pe ţări am constatat c-avem vederi din 10 ţări ale Europei. Şi, luându-ne după titlul dat exponatului, am afişat vederi din  aceste ţări, exclusiv din România: Ucraina, Republica Moldova, Italia, Franţa, Germania, Austria, Spania, Portugalia, Anglia şi Republica cehă.

            În prezenţa unui număr mare de elevi, însoţiţi de cadre didactice ai Şcolii Gimnaziale „Mihai Eminescu” din Rădăuţi, pe coridoarele acestei şcoli am deschis expoziţia de cartofilie. Participanţilor li s-a explicat cum se colecţionează asemenea materiale, se sortează şi se întocmeşte un exponat de cartofilie sau de filatelie. S-a răspuns şi la întrebările puse de copii. Interesant şi lăudabil este faptul că în urma acestei acţiuni se va mări numărul membrilor clubului filatelic al şcolii.

            Expoziţia va fi vizitată şi de elevii din alte clase, rămânând deschisă timp de o lună. Va urma o expoziţie de cartofilie cu vederi din România.

                                                                      Prof. Gh.Dolinski

Sadesti dragoste, culegi bucurii !

                                                                                                                        26 august 2012

            Este cunoscut faptul că se mai aminteşte din când în când de personalul didactic, de munca lui nobilă. Pe ici-colo mai sunt sărbătorite cadrele didactice la o zi a satului, a căminului cultural sau cu alt prilej, în schimb, anual, sunt sărbătoriţi la serbările de sfârşit  de an şcolar.

            În schimb, la Arbore, în incinta Şcolii Gimnaziale „Luca Arbure”, a avut loc un eveniment deosebit care, după părea mea este unul unicat, nemaiîntâlnit undeva până acum. S-ar putea să mă înşele memoria, dar nu cred. Este vorba de  „PREMIEREA DASCĂLILOR”.

             Elevii arboreni obişnuiesc ca, din când în când, după absolvirea şcolii noastre şi chiar a facultăţii , să-şi mai viziteze fostele cadre didactice. Ideea s-ar fi născut într-o seară de Crăciun, în faţa unei plăcinte stropită c-un pahar de vin, în casa profesoarei Ana Ruşti. Întrebarea lui Ionuţ Maxim, elevul de care este vorba, era cum ar face ei , foştii elevi , să-şi cinstească educatoarele, învăţătorii şi profesorii. Şi, din idee în idee s-a ajunsa la modalitatea menţionată mai sus, Ea a fost transmisă şi unor colegi din diferite generaţii şi aşa a prins viaţă., fiind pusă în practică.

            Au luat Legătura cu foşti colegi de-ai lor, aceştia au prieteni din alte promoţii şi-aşa au pornit la muncă elevi din zece generaţii, 1985- 1995.

            Ziua de 26 august 2012 a fost o zi deosebită. În primul rând dimineaţa s-au sărbătorit cei 100 de ani de la zidirea bisericii cu hramul „Sfânta Treime” în cadrul unui simpozion de ţinută. După amiază s-a organizat la şcoala „Luca Arbure” sărbătoarea dascălilor.

            Adunarea actualilor dascăli şi a celor pensionaţi a fost în noua cancelarie a şcolii. Nimeni nu ştia nimic concret, pentru că organizatorii ţinuseră  totul într-un secret perfect. Doar ştirea care se difuzase pe canalul local de televiziune anunţase lapidar : „Duminică, 26 august 2012, la şcoala din centrul satului se organizează premierea dascălilor.”  Atât. Dar cine o organizează, cum se va desfăşura…nimic.

            Dar n-am fost ţinuţi mult în tensiune. La orele 17,00 fix am fost invitaţi în sala de festivităţi a şcolii. În acordurile cântecului „Gaudeamus igitur” invitaţii au trecut printre două rânduri de elevi ş, care aveau buchete de flori ridicate deasupra capetelor invitaţilor, formând o cupolă multicoloră. Au fost ca nişte furci caudine foarte plăcute.

            Sala ne-a primit frumos ornată, ca de sărbătoare. Pe fiecare masă erau buchete de flori. În sală era amenajată şi o frumoasă expoziţie de insigne, medalii pioniereşti din trecut ,precum şi documente ale fostei organizaţii a pionierilor. Domnul colonel  de aviaţie Marcel Iliese, fost elev al şcolii de pe Clit, ne-a spus că-a vrut prin această expoziţie să ne reamintească de vremurile în care am muncit cu copiii.

            A urmat strigarea catalogului cadrelor didactice de către Ioana Bujei (Leonte). Să fi văzut educatoare, învăţători şi profesori cum se ridicau cuminţi şi spuneau „Prezent!”. Fiecărui cadru didactic i s-a înmânat o diplomă de excelenţă, o medalie jubiliară , un buchet de flori, iar pe cap i s-a pus o coroniţă din frunze de stejar împodobită cu flori. Pe carte era scrisă o dedicaţie de suflet, strict referitoare la modelatorii de suflete şi de atitudini.

            Cred c-aţi fi dat orice vi s-ar fi cerut ca să vedeţi oameni cu  buchete de ghiocei  la tâmple ce ţanţoşi stăteau cu coroniţa pe ca, cu medalia pe piept, la care strângeau diplome şi florile ! Se pare că aşa ceva nu le este dat multora să vadă.

            Au fost şi luări de cuvânt emoţionante, aşa cum se cade  la asemenea eveniment unic din viaţa unui educator. Dascălii erau copleşiţi de două ori : prima dată că unii se întâlneau după mulţi ani cu foştii elevi şi colegi, a doua oară pentru că, după cum ni lu-i sa întâmplat până acum, li se preţuia munca. Au luat cuvântul şi câţiva  foşti elevi, premiaţi la  diferite olimpiade, concursuri sportive sau filatelice. Câţiva elevi din actuala generaţie din şcoală au vorbit , cu mare emoţie şi admiraţie despre colegii lor mai mari, sperând că vor obţine şi ei asemenea rezultate.

             Cu ajutorul videoproiectorului a fost prezentat un documentar cuprinzând aspecte din activitatea şcolară a generaţiilor 1985- 1995. Efectiv, nu ne-am putut închipui de unde au colectat aceşti elevi atâtea fotografii. Şi, pentru ca surpriza să fie şi mai mare, organizatorii ne-au asigurat că pentru întâlnirea următoare mai au la dispoziţie câteva sute de fotografii.(!?)

            Am reţinut , printre altele:”Evenimentul l-am dorit să fie un model de recunoştinţă şi apreciere a întregii activităţi a dascălilor noştri, un moment prin carte să mulţumim pentru contribuţia educatorilor noştri la devenirea noastră şi, de ce nu, a altor zeci de generaţii”(Mihaela)

            În final, în faţa bucatelor oferite în cadrul unui bufet suedez, foste şi actuale cadre didactice, alături de elevi, au  depănat amintiri şi-au pus la cale…activităţile viitoare. Datorită succesului obţinut, s-a propus de către elevi repetarea acestei acţiuni şi-n anii următori.

            Fie că s-au numit Mihaela, Ioana, Georgiana, Anca, Ionuţ, Liliana sau mai ştiu eu cum, foştii elevi au organizat şi desfăşurat o acţiune unicat, cum n-a mai organizat nimeni. Este normal să-i cinstim şi pe ei pentru idei, acţiune şi cheltuielile făcute.

Dar este necesar să mulţumim şi sponsorilor care, prin contribuţiia adusă, ne-au făcut acest momemnt unic în viaţă. Este vorba de Societatea Logicomp  Dat- Rădăuţi, Librăriile Cărtureşti şi preoţii de la biserica „Sfânta Treime „ Arbore, Nicolae Cârdei şi Cîătălin Bereholschi.

                                                      A consemnat cu emoţie, uimire şi mulţumire,

                                                               prof. Gh.Dolinski

Avanpremiera unei sarbatori ortodoxe - simpozion

de prof. GH. DOLINSKI, |27.08.2012|

Toată lumea cunoaşte comuna Arbore şi după vestita ctitorie a hatmanului Luca Arbure cel Tânăr, pârcălab de Suceava, fiul lui Arbure cel Bătrân, pârcălab de Neamţ, ctitorie care a trecut de cinci veacuri de existenţă.

   Dar încă mulţi nu ştiu că-n comuna Arbore mai este o biserică deosebită, care-a fost construită la aproape patru secole distanţă de ctitoria lui Arbure. Este vorba de biserica ortodoxă cu hramul „Sfânta Treime”, care a fost edificată între anii 1906 şi 1908, dar sfinţită şi dată în folosinţă la data de 29 august 1912.

   Conform obiceiului statornicit, Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, în colaborare cu parohia Bisericii „Sfânta Treime” şi Filiala Suceava a Mişcării pentru Progresul satului Românesc, a organizat un simpozion pentru a cinsti acest eveniment de excepţie din viaţa comunităţii ortodoxe arborene.

   În sala de şedinţe a Primăriei Arbore şi în prezenţa primarului, s-au strâns câteva zeci de intelectuali, pensionari, ţărani şi tineri pentru a participa la acest simpozion. A participat şi o delegaţie a SCLRB, condusă de prof. Petru Bejinariu, vicepreşedintele Societăţii.

   După deschiderea lucrărilor, pr. paroh Nicolae Cârdei a prezentat un scurt istoric al construcţiei acestei biserici, multe dintre cele spuse fiind inedite pentru ascultători. A înmânat celor prezenţi şi o broşură închinată acestui eveniment.

   Preotul Constantin Bereholschi a vorbit despre frumuseţea picturii din această biserică şi despre tematica abordată de pictor, precum şi despre coloristica utilizată în realizarea picturilor. A adus un elogiu fostului pr. paroh Andrei Mucea, trecut la cele veşnice, care a supravegheat executarea picturii care a fost realizată de maestrul Pavel Chichişan.

   A urmat pr. Silvestru Ilaş, parohul bisericii din Clit. A evocat figura mitropolitului dr. Vladimir de Repta, care, în calitatea ce o avea la acea vreme, a participat, în ziua de 29 august 1912, la sfinţirea bisericii din Arbore.

   Prof. Victor Iosif, membru al Consiliului Director al SCLRB, a vorbit despre „Repere identitare ale satului românesc”, cu referire expresă la Vicovu de Jos, satul său natal. Cu mare mândrie a vorbit despre consătenii săi!

   Figura emblematică a pr. Andrei Mucea, care a slujit două biserici din Arbore timp de 53 de ani, a fost evocată de subsemnatul. Niciunul din cei 47 de preoţi care au slujit în Arbore pe parcursul a peste 200 de ani, de când avem date, n-a slujit altarul bisericii din Arbore ca preotul Mucea, timp de 53 de ani!

   Prof. Petru Bejinariu, vicepreşedintele SCLRB, a felicitat organizatorii pentru desfăşurarea acestei activităţi, pentru ineditul şi importanţa celor spuse cu acest prilej, amintind că acţiunea se înscrie în calendarul sărbătoririi a 150 de ani de la înfiinţarea SCLRB. Şi-a exprimat opinia că ar fi bine ca la manifestările noastre să aducem mai mulţi tineri, pentru a asigura predarea ştafetei.

   Participanţii au fost invitaţi să viziteze o mică expoziţie filatelică de profil, care, pe ilustrate maxime, prezenta aspecte din sărbătorile religioase ale românilor, dar şi, pe una dintre plachete, figurile patriarhilor României şi ale unor mitropoliţi. Au vizitat şi expoziţia de carte cu subiect religios, care a fost amenajată de dna Maria Belţic, bibliotecară, şi prof. Mihai Reman, membru al Consiliului Director al SCLRB.

   Tuturor participanţilor li s-au înmânat două plicuri realizate pentru acest prilej: pe unul este reprezentată biserica privită din partea de vest (intrarea în biserică), pe altul troiţa construită în curtea bisericii şi o carte poştală pe care este reprezentată biserica privită dinspre nord. Cei care au susţinut comunicări şi organizatorii au primit şi câte o frumoasă mapă închinată evenimentului.

   În finalul manifestării, preoţii ne-au rugat să adăstăm puţin la un pahar de vin bun şi o felie de cozonac, în memoria părinţilor care timp de o sută de ani au slujit la această biserică. Cu acest prilej, pr. paroh Nicolae Cârdei a lansat şi o broşură închinată împlinirii unui secol de existenţă a acestei biserici, acordând, cu destulă parcimonie, şi autografe.

    Manifestările închinate acestui secol al bisericii din Arbore continuă. Mai precis, în ziua de 26 august, s-a oficiat o slujbă specială pentru cei 100 de ani ai bisericii, iar în ziua de 29 august, ziua hramului din Arbore, urmează slujba de pomenire la care credem că va asista întregul sat.

Vraja culorilor si a cuvintelor

                                                                                                                                 30 iulie 2012

                                          

            Vespazian Lungu, un bucovinean din Costişa Bucovinei, a plecat să cucerească, în tăcere, lumea, paşii purtându-l până la Brăila, unde s-a şi statornicit. Şi, deşi n-a trecut zgomotos prin viaţă, a avut rezultate remarcabile cu care se mândresc şi azi urmaşii săi şi, de ce nu, locuitorii Costişei ca şi toţi bucovinenii.

            Profitând de împlinirea a 85 de ani de la naşterea sa, Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, în colaborare cu Muzeul Etnografic Rădăuţi „Samuil şi Eugenia Ioneţ”, cu contribuţia majoră a urmaşilor pictorului, a organizat o expoziţie retrospectivă cu tablourilor pictorului, dar şi lansarea cărţii „Pagini smulte din valuri”, care scrisă de pictor şi îngrijită de Ion Filipciuc.

            Expoziţia de pictură a fost amenajată într-un spaţiu excelent, care-a fost pus la dispoziţie de „galeriile de artă” din Rădăuţi, locul în care-a avut loc şi lansarea cărţii. M-am mirat de prezenţa atâtor spectatori. Era o zi toridă de vară, zi de lucru şi pe la prânz, când toastă lumea ar fi trebuit să stea acasă, la umbră.

            Ion Filipciuc, costişan de obârşie, la fel ca pictorul, şi care l-a cunoscut foarte bine pe acesta,a  fost amfitrionul activităţii, alături de inginerul Mircea Irimescu, preşedintele SCLRB, organizator.

            „L-am cunoscut foarte bine pe Vespazian Lungu, consăteanul meu. În paginile acestei cărţi am adunat o parte din amintirile pictorului. Toată documentarea mea este în paginile ei…Am remarcat faptul că maestrul a avut un deosebit gust al libertăţii…Vă invit să-i admiraţi şi picturile expuse, pentru a-l cunoaşte mai bine. Să ştiţi că şcoala populară de artă din Brăila, unde a fost profesor de desen, îi poartă numele”(I. Filipciuc).

            Domnul Filipciuc a povestit ,în continuare, câteva întâmplări  hazlii din viaţa pictorului şi-a punctat, cu lux de amănunte, viaţa acestuia. A prezentat tablourile afişate în expoziţie, insistând asupra tematicii acestora :monumente istorice, portrete de personalităţi, aspecte din natură.

             Domnul Mircea Irimescu a făcut o paralelă între albumul lui Vespazian Lungu şi cel al lui Dimitrie Loghin, ambele apărute sub egida Consiliului Judeţean Suceava. „Ambii s-au manifestat plenar ca artişti în cenacluri judeţene: Lungu la Brăila şi Loghin la Suceava. Lungu a fost neliniştit şi neastâmpărat toată viaţa. El ar fi fost ofiţer, dar nu era legat de cariera militară. Important este că Lungu a scris despre al doilea război mondial…Viaţa lui s-a sfârşit aşa cum a trăit Cartea lui ne sugerează viaţa lui tumultoasă…Picturile şi cartea m-au impresionat foarte mult, cartea fiind excepţională sub toate aspectele.”(Mircea Irimescu”).

Zamfira, sora sa,  foarte emoţionată, a evocat câteva aspecte din viaţa fratelui său:”Din păcate, nu mai există casa părintească. El ne-a iubit tare mult pe toţi. Nu ştiu de ce, dar cu o lună înainte de moartea sa tragică, m-am zbuciumat tare. Cred c-am presimţit că moare. Şi-acum am în suflet o mare durere.”(Zamfira)

„Vă mulţumesc din suflet pentru efortul făcut pentru a veni la omagierea unchiului meu. Noi, cei din familie, ne-am străduit să strângem la un loc cât mai multe p din lucrările sale, pentru a face o expoziţie interesantă.”(Vespazian, nepot)

            După terminarea festivităţii, spectatorii au admirat picturile expuse, iar Ion Filipciuc, îngrijitorul cărţii,a organizat o sesiune de autografe. Toţi partzcipanţii au primit câte un exemplar din cartea prezentată.

                                     Prof. Gh.Dolinski

Mi-e draga limba noastra romaneasca

Dorul

http://www.youtube.com/watch?v=_5tgDXpOHeE

Fiii Arboroasei Canonul Mare

http://www.youtube.com/watch?v=pWE8eFUr0TU&feature=relmfu

                                    

            Zi splendidă de sfârşit de iunie. Caravana formată dintr-un autocar, două microbuze şi patru autoturisme se pune în mişcare de la orele 7 din curtea casei de cultură a municipiului Rădăuţi. Direcţia: Cernăuţi şi Herţa. Majoritatea  călătorilor au pornit cu emoţie la drum. Era prima lor ieşire la fraţii noştri bucovineni din partea de nord a Bucovinei istorice, dar erau şi destui care au bătut acest drum din anul 1990 încoace. De fapt era una din acţiunile mari prilejuită de sărbătorirea celor 15o de ani de la înfiinţarea Societăţii pentru cultura şi Literatura Română în Bucovina. Acum mergeam în vizită la sora noastră mai mică, Societatea pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi.

Primul popas l-am făcut la cimitirul central din Cernăuţi. Acolo eram aşteptaţi de mulţi cernăuţeni, mobilizaţi de societatea cernăuţeană, cetăţeni de toate vârstele, de la copii mici până la octogenari, corul seminarului teologic din Cernăuţi, conducătorii societăţii surori şi de preotul care slujea la capela „Sf. Andrei” din incinta cimitirului. Ce să vă spun, slujba de pomenire a fost una de excepţie. După oficierea slujbei, preotul a rostit un cuvânt emoţionant, scoţând în evidenţă activitatea şi lupta dusă de patrioţii bucovineni de-a lungul celor 15o de ani de existenţă ai Societăţii, menţionând şi numele celor înmormântaţi în acest cimitir, spunând, printre altele: „ Revenirea la grafia latină a fost uşoară pentru că noi , bucovinenii acestui ţinut istoric, purtam limba română în suflete noastre chinuite.”

            Ne-am răspândit prin cimitir punând coroane şi jerbe de flori la mormintele oamenilor de seamă din istoria Bucovinei istorice. Ne-am fotografiat în faţa acestor morminte , pentru a păstra imagini cu aceste morminte în arhiva Societăţii. La ieşirea din cimitir ne-au aşteptat maşini din care cernăuţenii au scos pâine şi sarmale pe ac  care le-au oferit pentru a cinsti memoria celor morţi.

            În sala filarmonicii cernăuţene am asistat la un spectacol folcloric şi patriotic de excepţie. Înainte de începerea spectacolului, în faţa unei săli plină până la refuz de spectatori de toate vârstele, domnii Nicolae Sapca, vicepreşedintele societăţii cernăuţene,  Vasile Bîcu, preşedinte, şi Mircea Irimescu, preşedintele SCLRB, au evocat, în cuvinte emoţionante, momente din istoria celor 150 de ani, vorbind, mai ales, de colaborarea dintre cele două societăţi. „Dacă interesele spirituale ar fi comune, ne-ar fi mult mai bine…Suntem în două societăţi, dar în ele bate o singură inimă românească” (Nicolae Sapca); „Vă vorbesc în numele bucovinenilor din partea ţării rămasă în România. Venim aici pentru această societate, dar şi pentru toţi bucovinenii… Trăim în bună colaborare cu toate minorităţile din ţară… Valorile perene se clădesc temeinic numai muncind zi de zi, cu toată inima. Am avut norocul să primim ştafeta de la personalităţi bucovinene care-au trăit în tradiţiile vechii Societăţi”(Mircea Irimescu); „Acum 150 de ani s-au adunat patrioţii bucovinenei pentru a se opune valului de înstrăinare, să-şi apere fiinţa neamului, religia, limba, tradiţiile şi portul…Sunt sigur că vor veni şi alte generaţii care vor duce tradiţiile Societăţii mai departe .”(Vasile Bîcu)

            Cuvinte de salut au rostit şi reprezentanţii administraţiei regionale ucrainene, dar s-a tradus foarte puţin în româneşte sau deloc. În schimb, reprezentata Consulatului românesc din Cernăuţi a rostit o strălucită alocuţiune, plină de patriotism şi de simţire românească.

            Spectacolul folclorice, în mare parte, a fost susţinut de formaţii artistice din regiunea Cernăuţi, formaţii conduse de preoţi. Dumitru Ignat ne-a delectat cu „Balada „ lui Ciprian Porumbescu, taraful „Lăutarii din Voloca, ansamblul „Anastasius” din Ciudei şi alţii au încântat spectatorii cu cântece pe versurile lui Mihai Eminescu şi Grigore Vieru. Şi, ca un corolar, evoluţia Danei Dăncilă, renumită interpretă de muzică populară din România, a ridicat spectatorii în picioare, care au ovaţionat-o. La fel şi pe interpretele grupului vocal „Fetele din Bucovina”, carea-u prezentat cântece pe versurile lui Mihai Eminescu.

            După ce domnul Vasile Bâcu a înmânat „Diplome de excelenţă” lui Ilie-Tudor Zegrea, Alexandrina Cernov, Mircea Lutic, Arcadie Opaiţ şi urmaşilor lui Grigore Bostan, deci celor care au conduse destinele societăţii cernăuţene de-a lungul existenţei sale s-au rostit cuvinte emoţionante: „ această sărbătoare nu este numai a bucovinenilor, ci a tuturor românilor, iar domnul Vasile Bâcu  şi cei menţionaţi mai sus au primit şi diplome din partea SCLRB, s-au rostit cuvinte emoţionante: „ Această sărbătoare nu este numai a bucovinenilor, ci a tuturor românilor”.(Alexandrina Cernov); „Să ne bazăm în activitatea noastră pe tineri şi chiar pe copii…Noi suntem zidiţi de Dumnezeu în limba română şi nime4ni nu mai poate distruge acest lucru.”(Ilie Zegrea); „Dacă suntem azi în fiinţă, acest lucru se datoreşte şi SCLRB.” (poetul Mircea Lutic); „Aducem fiecare un prinos de dragoste şi recunoştinţă celor care au muncit la edificarea şi propăşirea acestei Societăţi şi vom face acest lucru cât vom fi sub soare. Să nu uităm că lumina vine din cultură şi puterea din ştiinţă. Să fim demni de limba cu care ne-am născut şi cu credinţa în care am crescut”( prof. dr. Mircea Iacobescu); „Să ducem mai departe tradiţiile cimentate în cadrul societăţii „.( prof. dr. Ceauşu).

            S-au rostit mesaje de felicitare din partea Asociaţiei ucrainenilor şi a „Junimii”, Liga tineretului din Cernăuţi .

            În finalul spectacolului domnul Vasile Bîcu a înmânat a înmânat domnului Mircea Irimescu o copie a  trofeului care se va acorda în finalul Festivalului de folclor, care se va ţine la Cernăuţi, cea de-a opta ediţie, cu urarea „Să păstrăm cultura, muzica şi folclorul românesc nealterate !”.

            N-am scăpat prilejul de-a vizita monumente istorice de pe traseu, în drum spre Herţa, şi să admirăm peisajul natural, mai ales cel din Codrul Cosminului, care aminteşte de istoria noastră glorioasă. Am constatat peste tot că este un ,peisaj de poveste, românesc. Am rămas profund impresionaţi de măreţia complexului mănăstiresc de la  Bănceni  , complex aflat sub jurisdicţia Moscovei. Măreţia lui, pictura de excepţie şi tot ce ţine de conducerea acestui complex monahal au stârnit multă admiraţie în rândurile vizitatorilor.

            Spre seară, oaspeţi şi gazde s-au reunit în jurul meselor, la un pahar de  vorbă şi de …vin, comentând activităţile deosebite la care am participat, calificându-le ca fiind excepţionale şi cele mai bune organizate până în prezent. Aceleaşi păreri au avut cei care au venit pentru prima dată, dar şi cei care au străbătut de mai multe ori acest traseu şi-au  mai participat la asemenea activităţi.

            Şi, dacă din cele trei culori a ieşit o floare, Bucovina,  vorba unui cântec auzit aici,s-o cinstim cu tot ce facem şi să putem transmite urmaşilor noştri tradiţii temeinice şi, ce este mai important, frumoasa noastră limbă românească, pentru ca ei să fie mândri de înaintaşii lor, aşa cum suntem noi mândri de ai noştri.

            Închei cu precizarea că manifestările culturale şi sociale, dedicate celor 150 de ani de la înfiinţarea Societăţii, vor continua încă mult timp în spaţiul Bucovinei noastre istorice. Este o datorie pe care o avem faţă de faptele înaintaşilor noştri.

                                                        

A consemnat cu mândrie şi entuziasm,

                                                     prof. Gh.Dolinski

                                                                           Foto Ion Burciu

Judetul Ismail

Plasa Fantana Zanelor