Note
de lector
de PETRU BEJINARIU, |26.08.2014|
Sub egida Societăţii pentru Cultura
şi Literatura Română în Bucovina, profesorul Traian Rei, creatorul de
literatură bună, a elaborat şi publicat, în iulie 2014, a treia carte cu titlul
„File din viaţă”. La început, sub titlul „Argument”, autorul ne spune de ce s-a
decis să scrie această carte: necazurile, teroarea şi înjosirea fiinţei umane
este de neacceptat şi trebuie evocate de cei care le-au cunoscut. …„Dar cei
care uită, şi cei crescuţi în lumea virtuală a internetului, crezând că totul
li se cuvine, fără vreun efort personal, trebuie să fie atenţi. Răul în lume
este departe de a fi eradicat”.
Cartea este structurată în nouă capitole: I. „Nu pot zice Militon”, II.
„Legat cu lanţul, în locul câinelui”, III. „Ai scăpat de la şcoală, Trainel?”,
IV. „Am cravata mea, sunt pionier!”, V. „Dacă mă ascultai, acum erai
ministru!”, VI. „Dascăl în locul lui Mihai a Guzanului”, VII. „Ani de vis şi de
lumină”, VIII. „În câmpul muncii” şi IX. „Profesorii şi doctorii mâncau numai
la restaurante”. În partea a doua sunt cuprinse mai multe poezii sub titlul
„Seamănă, truditorule!”. În primul capitol sunt evocate momente de mare sensibilitate din copilărie şi adolescenţă, în relaţie cu mama şi unchiul său Militon. Plecat la scăldat cu alţi copii din Hurjuieni, bunăoară, şi întârziind pe malul apei, a venit mama Călina, precum mama lui Ion Creangă, cu intenţia ca întorşi acasă să-l lege cu lanţul în locul câinelui, aşa cum îi promisese, dacă nu-i ascultător. L-a salvat bunica. În mai 1944, din cauza războiului, a urmat refugierea satului Hurjuieni la Zamostea, iar după întoarcere acasă au venit foametea şi tifosul exantematic. Între anii 1945- 1949 a urmat clasele I-IV la Şcoala Hurjuieni, cu alte greutăţi şi alte întâmplări. La Şcoala Gălăneşti a urmat clasele V-VII, unde la o inspecţie şcolară a venit doamna Wanda Mincu şi l-a cunoscut şi lăudat pe acest elev care, ajuns profesor şi apoi transferat la Liceul Nr. 2 Rădăuţi, a avut ca director pe fosta inspectoare. Îşi aminteşte cum, împotriva voinţei sale şi a părinţilor, a fost făcut pionier şi apoi comandant de unitate de pionieri, iar mai târziu secretar UTM la liceu şi secretar UTC la Sfatul Popular Raional Rădăuţi, când era inspector şcolar, iar apoi tot secretar UTC la Liceul Nr. 2 Rădăuţi, ca profesor. Sunt evocaţi anii de la Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi”, cu profesori precum Vasile Ţigănescu, Vasile Precop, Aurel Prelipcean, Pantelimon Socaciu, Amului Bordeianu şi, cu uşoară extindere, profesorul de matematică Vasile Bujdei.
Prezentarea etapei de studenţie, la Facultatea de Filologie de la Universitatea „Al.I. Cuza” Iaşi, înseamnă şi evocarea unor colegi: Marin Sorescu, Mihai Drăgan, Dan Mănucă, Ioan Apetroaie şi consătenii de la alte facultăţi, Gheorghe Rusu şi Ilarion Hurjui. M-a impresionat evocarea sub denumirea „Ani de vis şi de lumină”, capitol în care se vorbeşte cu admiraţie şi gratitudine despre mari profesori universitari cum au fost Theofil Simenschy, I.D. Lăudat, Alexandru Dima, Constantin Ciopraga, Ştefan Cuciureanu (din Hurjuieni), D. Gafiţeanu ş.a. În anii de studenţie a participat împreună cu colegii la excursii şi vizite, între care şi excursia de la Putna, unde la muzeu l-au ascultat pe ghid „care ne vorbea despre lucruri tabu pe-atunci: despre Bucovina cea întreagă, despre Basarabia, despre cetăţile de apărare de pe vremea lui Ştefan, pe care ni le arăta pe harta de pe perete cu Moldova întreagă, inclusiv Cernăuţiul, Hotinul, Soroca ş.a., despre bătăliile purtate de marele voievod. Nu ştiu cât a mai fost lăsat acel ghid să rostească acele adevăruri deranjante pentru autorităţile vremii, dar mângâietoare pentru sufletul românilor”. În urma participării la sărbătorirea lui Ştefan cel Mare la Putna a început un val de persecuţii, inclusiv asupra studenţilor, şi ca urmare revista manuscris şi-a încetat apariţiile, spre supărarea unor colaboratori care în timp au devenit universitari, cercetători, scriitori, în frunte cu „unul dintre cei mai de seamă poeţi şi dramaturgi români din a doua jumătate a secolului XX: Marin Sorescu”. Am aflat din această carte şi prigoana pornită asupra studentului de nota zece Traian Rei, începând cu cererea Sfatului Popular Gălăneşti pentru exmatricularea acestui student ai cărui părinţi nu vroiau să se înscrie în CAP.
Un alt capitol interesant şi încărcat de date şi fapte cu semnificaţie începe cu participarea la Bucureşti a absolventului Traian Rei, printre primii absolvenţi din ţară, la repartizarea în învăţământ, fiind şef de promoţie la Facultatea de Filologie. La solicitare a fost repartizat la Şcoala Generală de la Frătăuţii Noi, judeţul Suceava. S-au mirat şi ziariştii, şi colegii, dar şi profesorii, însă cauza era una singură: dorinţa de a-şi ajuta părinţii din Hurjuieni. Şi-a început cariera didactică la Şcoala Generală Sasca, cu multe greutăţi, mai cu seamă în activităţile culturale şi politice aflate în coordonarea activistului de partid (Ivănuţă şi apoi Hurjui). Cea mai importantă sarcină era înscrierea ţăranilor în CAP, iar în cazul profesorului Traian Rei nu erau înscrişi părinţii; domnia sa îşi aminteşte şi etapele, şi greutăţile, dar şi de ameninţarea cu scoaterea din învăţământ. Însă colectivizarea s-a încheiat. „Unde până atunci îl prindea răsăritul soarelui pe ogorul lui, la cosit, la prăşit, mângâind cu ochii fiecare fir de grâu sau de porumb răsărit, acum aşteaptă să-l cheme brigadierul ori şeful de echipă şi să-i spună unde să meargă la lucru în ziua începută de mult” descrie autorul o realitate a vremii de după colectivizare într-un sat din Bucovina.
Profesorul Traian Rei este numit director cu noi şi multe obligaţii administrative, funcţie pe care a îndeplinit-o timp de aproape cinci ani. Multe evocări privesc activitatea complexă de inspector metodist la Secţia de învăţământ al raionului Rădăuţi: inspecţii şcolare individuale şi în brigadă, inspecţii speciale, activităţi metodice şi de perfecţionare, rezolvarea unor sesizări şi reclamaţii (Arbore, Grămeşti, Vicovu de Sus, Dorneşti, Laura-Straja ş.a.). Chemat la Suceava, prin februarie 1968, un inspector din Ministerul Învăţământului şi vicepreşedintele Sfatului Popular Regional, Constantin Răţoi, i-au propus să lucreze ca inspector metodist la Inspectoratul Şcolar al Judeţului Suceava, dar din motive până la urmă înţelese, nu a putut accepta această nouă funcţie.
Odată cu desfiinţarea raioanelor, a devenit profesor la Liceul Nr. 2 Rădăuţi, unde a lucrat până la pensionare. Îşi aminteşte cu mândrie de elevi precum Matei Vişniec, Lucia Nenati, Valeriu Drăguşanu, Didina Hrenciuc, Lucian Ursescu, Codruţa Ciubotariu ş.a., dar şi de mulţimea activităţilor metodice şi de perfecţionare în cercurile pedagogice, comisiile metodice, inspecţiile pentru obţinerea gradelor didactice, diverse consfătuiri etc.
În partea a doua, cartea cuprinde 45 de poezii cu teme de istorie („Glasul martirilor de la Fântâna Albă”, „Unde te duci, Ioane?”), dragoste („Seminţele, părinţii grijulii”, „Visează teii-n floare”), filozofie („Ne despărţim”, „Dacă ucizi…”), natură şi trecerea timpului ş.a.m.d.
În poezia „Când voi pleca”, Traian Rei notează: „Când voi pleca/ şi te va durea pustiul/ din jurul tău/ şi vei vedea/ că trec zilele,/ lunile, anii/ şi uit să mai vin,/ să mă cauţi /undeva într-o carte”.
Acest volum, „File din viaţă”, are drept scop evocarea unui „anumit mod de viaţă şi anumite relaţii interumane dintr-o perioadă în care societatea românească a trecut prin transformări fundamentale, cu nişte consecinţe care se răsfrâng puternic asupra viitorului său”. Caracterul memorialistic al cărţii îi conferă cursivitate, firească succesiune şi armonie, toate guvernate de frumuseţea scrisului cu verb, metaforă şi ironie, când a fost necesar. Cuprinde multe persoane şi personalităţi: părinţi, colegi de liceu şi universitate, elevi, profesori, colegi învăţători şi profesori, directori şi inspectori şcolari; multe momente şi evenimente de nivel naţional şi local, cu semnificaţie. Parcurgând paginile cărţii, ne facem o deplină părere despre profunzimea prezentării acestor realităţi trăite, dar mai important deducem învăţăminte, sfaturi şi valori morale autentice. Socotesc oportun ca la o eventuală revizuire şi adăugire să fie aduse date mai dezvoltate despre familia de ţărani din Hurjuieni în care s-a născut şi a crescut viitorul om al şcolii de-o viaţă, să portretizeze universitari din domeniul filologiei şi foşti elevi deveniţi scriitori, oameni de ştiinţă şi cultură, artişti, să îmbogăţească iconografia cărţii, începând cu casa părintească.
Această apariţie editorială, cartea „File din viaţă”, fără lansări sau prezentări, fără alte vestiri publice, rămâne un document încărcat de obiectivitate, de date, fapte şi oameni cu valoare în comunităţile locale bucovinene şi mai ales cu autenticitatea vieţii şi activităţii oamenilor şcolii în perioada regimului comunist. S-ar cuveni ca această carte să fie citită şi înţeleasă bine de generaţiile tinere – elevi din gimnazii, elevi din licee şi studenţi.
