Siret-vatra de istorie, cultura si civilizatie

                                                                                                                                                                                                                                                                                    20.08.2O11

                      ION NISTOR- ISTORICUL IDEII ŞI UNITĂŢII NAŢIONALE

            Oraşul Siret, adevărată vatră de istorie şi civilizaţie românească, a fost gazda societăţii noastre  pentru desfăşurarea unei sectiuni a lucrărilor cu tema menţionată în titlu.

            Bună gazdă ne-a fost de data aceasta muzeul oraşului şi foarte bun amfitrion domnul Dorel Ursachi, directorul instituţiei. Domnul Petru Bejinariu, rectorul universităţii populare, a deschis lucrările secţiunii, a salutat pe cei prezenţi şi le-a urat succes în activitatea de azi.  În continuare a făcut un rezumat al acţiunilor desfăşurate de societate în cele patru zile anterioare.  A predat apoi conducerea  lucrărilor domnului profesor Florin Creţu, preşedintele Filialei Siret a SCLRB.

            A vorbit domnul Mihai Mihăiescu- Aniuk, directorul casei de cultură, care a  prezentat o serie de activităţi culturale şi educative desfăşurate  în oraşul Siret în ultima perioadă. Am reţinut un lucru foarte interesant din cuvântul dumnealui, anume că  educaţia nu se face numai în şcoală, aşa cum cred greşit mulţi oameni, ci se face de  familii , de toate instituţiile statului şi de societatate, fiind un proces continuu.

            Despre istoria culturală a oraşului Siret a vorbit domnul Florin Creţu, care a enumerat personalităţile culturale ale Bucovinei şi României, care au fost la Siret cu prilejul desfăşurării a diferite acţiuni culturale.  Îi pare rău că sărbătoarea “Zilele culturale ale oraşului Siret” s-au transformat în “Zilele oraşului Siret”, din conţinutul cărora a cam dispărut cultura.

            Despre personalitatea istoricului Ion Nistor, bucovineanul nostru, a vorbit domnul profesor Corvin Bejinariu         , profesor la Colegiul Naţional “Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuţi. De fapt, a  făcut o pledoarie pentru lectură  a operei istoricului şi patriotului Ion Nistor în registrul lui Jakues Attali..

            Despre Ion Nistor ca om al şcolii, academician şi om politic a vorbit domnul profesor Radu Vizitiu de la Şcoala Generală George Popadiuc din municipiul Rădăuţi. A recomandat tinerilor prezenţi în sală, şi nu numai lor, să studieze două lucrări de referinţă ale istoricului  “Istoria Bucovinei” şi “Istoria Basarabiei”.

            O prezentare foarte interesantă a activităţii  învăţătorului Nicolae Simionovici ,ca om al şcolii din Bucovina istorică ,a prezentat doamna învăţătoare Corina Călinescu de la Şcoala “Petru Muşat” din Siret . S-a cunoscut c-a făcut o temeinică documentare pentru realizarea acestei comunicări, venind cu foarte multe date inedite.

            Din partea bibliotecii  orăşeneşti din Siret a vorbit doamna Lica- Narcisa Daneliuc, care a prezentat instituţia pe care o reprezintă. Cele peste 30.000 de volume ale bibliotecii sunt  suficiente pentru cititorii biblotecii, cei mai statornici vizitatori şi cititori fiind , totuşi, elevii şcolii generale şi ai liceului. Secţia pentru copii este cea mai vizitată, cele mai siolicitate fiind  cărţile de aventuri, cu subiecte istorice, atlasele, dicţionarele, cărţile de poveşti şi cărţile de colorat

            O altă intervenţie foarte interesantă a fost cea a profesorului Frantz Pieszkock, care a făcut o scurtă inscursiune în istoria şcolii sucevene, de la anul 1341, când a luat fiinţă cea mai veche şcoală din Moldova, şi până la 194o, urmând ca  despre această temă până în zilele noastre să ne vorbească cu prilejul altei întâlniri. A evocat, succinct fgurile învăţătorilor care-au slujit la şcoala sireteană încă din secolul al XVIII-lea, mulţi dintre ei fiind necunoscuţi pentru noi.

            Domnul Dorel Ursachi, directorul muzeului siretean, ne-a vorbit despre ideea care a stat la baza amenajării acestui muzeu, prezentându-ne etapele în care a fost amenajat, ce are mai valoros în vitrinele şi pe panourile afişate, invitându-ne să  zăbovim în faţa acestora.

            Despre prezentarea Bucovinei în filatelia românească a a vorbit subsemnatul, prezentându-le câteva din realizările filialei sucevene, dar şi de intenţia de-a milita pentru realizarea unor emisiuni filatelice în care să apară figurile emblematice ale istoricilor şi oamenilor de cultură din Bucovina, lucru care nu s-a făcut până acum. Tot este bine că pe mărcile poştaleau apărut  imaginile bisericilor şi mănăstirilor din Bucovina, obiceiuri de Anul Nou, ceramică şi arta lemnului.

            Participanţii au putut admira o expoziţie de carte cu lucrări scrise de autori bucovineni, care a fost amenajată de domnul profesor Mihai Reman şi de doamna Cristina Ciobanu, bibliotecară la Siret, cu cărţi ale autorilor bucovineni şi despre Bucovina.

      Prof. Gheorghe Dolinski

Arbore- traditie culturala

                                      ZIUA CULTURII ARBORENE

            Iată c-a sosit şi ziua a patra a activităţilor din cadrul universităţii populare a Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina. De data aceasta activităţile s-au desfăşurat la Arbore.

            Beneficiind de colaborarea fructuoasă cu  filiala  şi primăria din Arbore, precum şi cu Mişcarea pentru Progresul Satului Românesc, manifestările de la Arbore s-au desfăşurat sub un generic foarte interesant “ Ziua culturii arborene”.

            Au fost stabilite trei personalităţi arborene care au fost comemorate cu acest prilej : Toader Hrib, ţăran autodidact, prozator şi ctitor de muzeu;; Şerban Rusu- Arbore, pictor şi grafician şi Stelian Gruia, profesor universitar, prozator, poet şi traducător.

            Popularizarea acestui eveniment s-a făcut prin afişe, anunţ la staţia de cablu din comuna Arbore şi, ce este mai important, din om în om. Credem că aceste procedee ne-au asigurat o asistenţă record, sala de şedinţe a primăriei, locul unde-a avut loc manifestarea, fiind plină până la refuz : câteva cadre didactice ( e drept cam puţine faţă de potenţialul şcolilor, mai ales că au fost invitaţi toţi prin conducerea şcolii), salariaţii primăriei ( în totalitate !), ţărani, pensionari de toate categoriile şi câţiva tineri. În plus, pe lângă delegaţia SCLRB au mai venit şi patru profesori de la Dărmăneşti.

           

   Profesorul Gheorghe Dolinski, preşedintele filialei din Arbore, a deschis manifestările, prezentând ce se va desfăşura la Arbore, precum şi oaspeţii veniţi din afara comunei. Cea mai mare e bucurie a fost că a venit şi nepoata pictorului Şerban Rusu- Arbore, doamna Stela Andruşcă, cu câteva tablouri, cu care a organizat o mică expoziţie. Au predominat tablourile care reprezentau flori şi peisaje. A predat apoi ştafeta prof. Petru Bejinariu, rectorul acestei universităţi, care a anunţat programul şi a dat startul  prezentării comunicărilor.

            Domnul Mircea Irimescu, preşedintele SCLRB, a vorbit participanţilor despre înfiinţarea în anul 1862 a acestei organizaţii, care a fost scopul ei şi modul în care a slujit acesta păstrării românismului în acest colţ binecuvântat  de ţară. A accentuat faptul că la anul vom sărbători 150 de ani de la înfiinţarea societăţii şi a prezentat şi câteva linii directoare pentru organizarea manifestărilor din filialele societăţii în întâmpinarea acestui jubileu.

            Despre personalitatea lui Aron Pumnul, patriotul care l-a avut elev şi pe Mihai Eminescu a vorbit doamna profesoară Carmen Andronachi, secretara societăţii, care a adus în faţa auditoriului şi lucruri mai puţin cunoscute de noi.

          

  În cuvinte alese şi vădit emoţionată, învăţătoarea Liliana Ursan a evocat personalitatea lui Toader Hrib, cel care a înfiinţat muzeul ţărănesc vestit de la Arbore şi a scris o carte intitulată “Cronica de la Arbore”, apătură în două ediţii. A evocat şi unele întâmplării cu Toader Hrib, pe care le-a auzit de la mama ei sau de la vecinii din sat, pentru că era prea mică  pe-atunci ca să fi participat la unele activităţi la care a fost şi moşul Toader Hrib.

            Despre prietenia lui Stelian Gruia cu Grigore Vieru a povestit Gheorghe Dolinski care, după cum a afirmat, a avut fericirea şi onoarea să-i aibă oaspeţi acasă la el şi la o acţiune organizată cu elevii în 23 iulie 1993. A prezentat în continuare cartea  în care Stelian Gruia a povestit viaţa lui Grigore Vieru şi prietenia lui cu poetul. A vorbit apoi despre Stelian Gruia ca traducător, arătând participanţilor că Stelian Gruia a tradus poezii ale poeţilor de  17 naţionalităţi din fosta Uniune Sovietică în volumul “Nebănuitul vers al lunii”.

        

    Preotul-profesor Constantin Bereholschi a vorbit despre Stelian Gruia, în calitatea sa de cântăreţ al plaiurilor natale, exemplificând aceasta cu volumul “Baladele Arborei”, din care s-a citit balada lui Toader Hrib.

            Doamna profesoară Maria Pătrăucean a vorbit despre peisajul natural arborean în pictura lui Şerban Rusu- Arbore. Participanţii au avut astfel prilejul să afle o serie de date din viaţa maestrului, mai ales că acesta a plecat din sat după terminarea şcolii generale şi nu s-a mai întors în sat decât cu ceva timp înainte de moarte. Figurile unor  oameni din sat, aspecte din peisajul arborean, mai ales împrejurimile satului, fel de fel de flori sau buchete de flori şi-au găsit un loc binemeritat pe pânzele lui Şerban Rusu Arbore. Doamna profesoară a vorbit şi despre culorile folosite de maestu şi de tehnica picturii  sale. Toate cele spuse au putut fi admirate de participanţi în tablourile care au fost afişate în sală.

            Şi, cum invitaţii de la Dărmăneşti au dorit să vorbească, li s-a dat cuvântul şi au prezentat alte aspecte din viaţa şi activitatea literară a maestrului Stelian Gruia. Domnul profesor Kolea Kureliuc a vorbit despre câteva din activităţile la care a participat împreună cu Stelian Gruia şi ce părere a  avut despre acesta. Profesorul Victor Cozariuc a arătat câteva din articolele luate din presa vremii ,în care erau prezentate acţiunile la care a participat şi maestrul, în calitatea sa de membru al etniei ucrainene. A arătat că pe Stelian Gruia  îl chema şi Iaţentiuc, ambii săi părinţi fiind de etnie ucraineană. A lăsat organizatorilor câteva din aceste extrase, în copii- xerox, pentru a fi păstrate pentru generaţiile viitoare.

       

     A urmat un moment foarte interesant şi care a suscitat interesul participanţilor. Cetăţeanul Bogdan- Aurel Ciobâcă a vorbit despre cei doi comemoraţi. Cu Şerban Rusu- Arbore a fost coleg de clasă la şcoala generală , cunoscându-l foarte bine şi ca vecin, iar cu Stelian Gruia a fost numai vecin , cunoscându-i foarte bine întreaga familie. Ca un fin psiholog a prezentat trăsăturile celor doi maeştri, făcând astfel să-i cunoaştem şi noi mai bine. Foarte interesant a fost îndemnul din finalul intervenţiei sale către tineret ca să se întoarcă la sat, să cultive pământul, pentru că pământul este acela care ne ţine pe el, ne hrăneşte şi-apoi, la finalul vieţii, ne primeşte la pieptul lui.

            Profesorul Mihai Reman, în colaborare cu Maria Belţic, bibliotecara din Arbore  şi profesorul Gheorghe Dolinski a amenajat o expoziţie de carte din creaţia lui Stelian Gruia , una de plachete şi una filatelică.

            În expoziţia de plachete au fost prezentate : figuri de scriitori români , de la cronicari la Nichita Stănescu; regii României; mareşalii României şi conducătorii neamului românesc de la Decebal la regele Mihai.

            Spre finalul acţiunii, domnul Petru Bejinariu a mulţumit participanţilor pentru 

c-au venit şi-au avut răbdarea să ne asculte atâta timp, invitându-i  să participe şi la alte activităţi asemănătoare. A urmat apoi vizionarea celor trei expoziţii şi, la ieşirea din sală, fiecare participant a primit un colăcel şi-o lumânare în memoria celor trei dispăruţi.

           

                                                                                Prof. Gh.Dolinski

Eveniment

Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina

– 145 de ani de existenţă

   În zilele de 5 şi 6 mai anul curent, la Rădăuţi şi Cernăuţi, vechea Societate pentru Cultură a bucovinenilor şi-a serbat cei 145 de ani scurşi de la înfiinţarea ei. La 1 mai 1862, la Cernăuţi, în condiţiile revenirii la un regim constituţional în Imperiul Habsburgic, un grup de boieri şi intelectuali în frunte cu fraţii Gheorghe şi Alecu Hurmuzachi, sprijiniţi de preoţimea românească a Bucovinei, au înfiinţat „Reuniunea pentru Leptură”. Reuniunea avea să-şi schimbe denumirea în Societatea pentru Literatura şi Cultura Română în Bucovina în 1865, pentru a deveni, începând din 1869, Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina (SCLRB), nume sub care s-a reactivat în martie 1990.

   Activitatea acestei glorioase societăţi culturale seamănă izbitor cu activitatea ASTREI transilvănene, care se înfiinţase numai cu nouă luni mai devreme şi care era considerată de bucovineni sora mai mare a SCLRB. Nimic din ceea ce a însemnat frământare românească în Bucovina de până la invazia sovietică în ţara noastră din 1944 nu a fost străin acestei admirabilei organizaţii a societăţii civile bucovinene. A luptat pentru şcoli de toate gradele, cărţi şi publicaţii în limba română, viaţă artistică şi religioasă în limba română şi, în general, pentru afirmarea românilor în toate domeniile vieţii sociale. Prin această societate culturală au păstrat românii bucovineni legătura cu fraţii lor din Ţară şi de pe alte meleaguri.

    Societatea culturală cernăuţeană şi-a creat în timp, prin jertfa materială a membrilor ei, o bază materială puternică, compusă din unităţi economice, internate, tipografii, şcoli, biblioteci şi săli de lectură, case naţionale, edificii impunătoare şi terenuri, care i-a permis să-şi îndeplinească cu succes obiectivele de activitate pe care şi le-a propus. Se spune că nu a existat intelectual român din Bucovina format începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea şi până spre mijlocul secolului al XX-lea care să nu fi beneficiat de ajutorul acestei organizaţii. Mulţi afirmă ca nici unirea Bucovinei cu Ţara din 1918 n-ar fi fost posibilă fără activitatea de decenii depusă în slujba românismului de către Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina.

    Realitatea politică contemporană, cu Bucovina împărţită între România şi Ucraina, consecinţă a înţelegerii dintre Hitler şi Stalin din 1939, cu pericolul iminent de deznaţionalizare a românilor din partea Bucovinei ocupată de Ucraina justifică existenţa şi în zilele noastre a Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina.  La reactivarea ei din 1990 Societatea a preluat şi adaptat statutul adoptat în 1931, ajungând să aibă astăzi o structură organizatorică asemănătoare celei din perioada interbelică, desigur fără averea materială, care în parte covârşitoare a rămas în partea ocupată a Bucovinei.

    În cadrul manifestării aniversare de la Rădăuţi, la care au participat reprezentanţii Prefecturii şi ai Consiliului Judeţean Suceava, ai Universităţii „Ştefan cel Mare” şi ai Muzeului Bucovinei, ambele din Suceava, reprezentanţi ai românilor din regiunea Cernăuţi (Ucraina), autorităţile locale rădăuţene, membri ai Societăţii din localitate şi ai filialelor din ţară şi un numeros public, s-a oficiat o slujbă de pomenire a celor care au condus Societatea de-a lungul anilor şi s-a desfăşurat un simpozion comemorativ. Au susţinut comunicări: prof.univ.dr. Alexandrina Cernov, membră de onoare a Academiei Române, prof.univ.dr. Mihai Iacobescu, conf.univ.dr. Ştefan Purici, dr. Ilie Luceac, prof. Carmen Andronachi, col.(r) George Galan, prof. Petru Bejenaru.

    Manifestarea din ziua de 6 mai de la  Cernăuţi a fost organizată, în colaborare, de către Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina şi Fundaţia Umanitară „Casa Limbii Române” din Cernăuţi şi a avut loc în sala de spectacole a Facultăţii de Medicină din cadrul Universităţii de Stat din Cernăuţi, decorată cu portretele celor treisprezece foşti preşedinţi şi preşedinţi de onoare ai Societăţii trecuţi la cele veşnice. După ceremonia religioasă pentru pomenirea celor ce s-au jertfit pentru o viaţă naţională românească în Bucovina, oficiată de preoţi localnici şi din Ţară, a urmat o serie de comunicări de evocare a trecutului istoric al Societăţii. Au vorbit: Vasile Tărâţeanu, preşedinte al fundaţiei organizatoare, Mircea Irimescu, preşedintele SCLRB,  Ion Popescu, deputat în Rada Centrală a Ucrainei, prof.univ. Alexandrina Cernov, prof. Mircea Lutic, prof. Romeo Săndulescu, consulul general al României la Cernăuţi. În încheierea manifestării, la care a asistat un public numeros, a susţinut un concert de muzică populară românească şi poezie Sofia Vicoveanca. Au fost momente emoţionante care, de multe ori, au umplut de lacrimi ochii participanţilor. 

Mircea Irimescu

Eveniment

                    

                          Un remarcabil act de cultura

  ,,In anul 1775, cand monarhia habsburgica a anexat nord-vestul Moldovei, Bucovina de mai tarziu, invatamantul era aici intr-o faza incipienta, cu un pronuntat caracter religios.

   Functionau pe langa manastiri scolile domnesti si cele manastiresti, dintre care le remarcam pe cele mai apropiatede Bilca :   Academia Teologica de la Putna si Scoala Episcopala de la Radauti. Invatamantul primar era la inceputul organizarii sale, majoritatea absoluta a populatiei fiind analfabeta.’’ 

   Am redat din amplul articol in care distinsii profesori Constantin Ungureanu si Ionel Cristinel Puha au facut o schita istorica a invatamantului bilcan.

    Cronicile au consemnat ca-n anul 1861, la initiativa invatatorului George Braileanu, care la acea data era invatator in comuna Fratautii Vechi., in localitatea Bilca s-a infiintat prima scoala. Primul invatator a fost George Bocancea, originar din comuna Comanesti, judetul Suceava. In anul urmator George Braileanu s-a transferat in Bilca. A servit invatamantul romanesc 44 de ani, urcandu-se la cer in anul 1902.

    Bilcanii, oameni de nadejde, patrioti adevarati, n-au lasat sa treaca pe langa ei aceasta sarbatoare, bucurandu-se asa cum au facut la 100 si la 115 ani de la infiintarea scolii din Bilca.

    Marti, 16 august current, bilcanii au sunat adunarea si s-au prezentat fiii satului raspanditi in cele patru zari. A fost o zi de neuitat !

    Dupa o slujba de pomenire tinuta in curtea scolii si pomenirea celor trecuti in lumea dreptilor, si care au slujit scoala bilcana, participantii s-au intalnit la caminul cultural.

    Zaharie Rusu, primarul comunii, ajutat de-un comitet format din 11 intelectuali, a organizat un ciclu de manifestari.

    In colaborarea cu Societatea pentru Cultura si Literatura Romana in Bucovina s-a organizat o zi a Universitatii Populare “Ion Nistor” sub genericul “Personalitati ale culturii romane di Bilca”

    Dupa cuvantul de salut rostit de primar in fata celor peste 200 de participanti au urmat mesajele transmise de prof. Petru Bejenariu, vicepresedintele SCLRB, si Veronica Moscaliuc, presedinta Asociatiei Invatatorilor “George Tofan“ din fostul judet Radauti.

    Prof. Univ. Dr. Tiberiu Brailean, fiu al comunei, preotul Calancea, Gavril Irimescu, fost al director al Arhivelor Suceava, si prof Constantin Cuciureanu au prezentat comunicari foarte interesante.

    Au urmat trei momente deosebite, incarcate multa multa emotie.

    In primul eveniment, prin hotararea consilului local s-au acordat trei titluri de “Cetatean de Onoare”, post-mortem, urmasilor lui Traian Braileanu, Filimon Cardei si Mihai-Constantin Rusu, si altele doua profesorilor universitari Tiberiu Brailean si Gheorghe Nistor. Diplomele au fost insotite de cate un frumos trofeu sculptat in lemn.

   Al doilea, eveniment chiar singular, unui numar de cadre didactice pensionare sau in activitate, li s-au acordat diplome de excelenta. Am vazut lacrimi in ochii unor doamne care-au slujit invatamantul bilcan peste 35 de ani.

   Al treilea moment a fost lansarea cartii “Izvorul – 150 de ani de scoala la Bilca”. Volumul a fost coordonat de domnul inginer Mircea Irimescu, presedintele SCLRB, si este rezultatul trudei depuse de peste 30 de colaboratori. Demn de mentionat este faptul ca primarul comunei a donat fiecarui participant la manifestari cate un exemplar.

   Spectatorii au putut admira si o colectie de plachete reprezentant figurile unor conducatori ai poporului roman de la Decebal la Regele Mihai. A urmat vizitarea muzeului satesc, a casei memoriale “George Munteanu”, muzica de fanfara si...sarmale stropite cu vin. Si, asa cum ii sta bine bucovineanului, s-a veselit tare.

   Bilcanii raman romani adevarati, admiratori ai faptelor inaintasilor, pe care-i cinstesc ori de cate ori au prilejul. Si aceasta manifestare a fost un exemplu graitor. Poate intelectualii din alte localitati vor urma exemplul distinsilor intelectuali din Bilca.

                              Prof. Gheorghe Dolinski

Nestemate folclorice

IV,155

            Frunză verde de sulfină,

            L’a mè puică în grădină

            O prins dorul rădăcină.

            Eu îl sap să-l duc acasă,

        5  Şapte rădăcini nu-l lasă;

            Eu îl sap să-l pun în sân,

            Şapte rădăcini îl ţin

Zenovia Moisian (Bilca).                           L. Bodnărescu.

VII,6

           

            Măi, bădiţă, Vasilică,

            Pe Sfânta Maria-Mică

            Să-mi cumperi o floricică!

            Eu ţi-oi coase-o cămeşuică,

        5  Pe la sânuri floricele,

            Pe la poale găurele.

Z. Irimescu (Bilca).                                    I. Vicoveanu.

Reizend

V. 2 Maria-Mică 8 september: Mariae Geburt.

IX,2

            Cuculi cu pene multe,

            M’ai urât cântând la munte?

            In cobori la lunculiţă

            Şi cântă l’a mea puicuţă,

        5  Şi-i cânta pe la părău

            Să-i spui că te-am trimăs eu.

- Da’ hâci, cuculi, la dracu,

Nu-mi mai sparge-atâta capu!

- Nu cânt eu din capul meu,

       10  M’o trimăs drăguţu tău.

            - Da’ du-te şi-i cântă lui

            Pe portiţă la cremenariu

            Pe-o frunzâţă de marariu.

Ecaterina Moisian (Bilca).                            L. Bodnărescu.

IX,7

    Poruncit-a mândra mea

            Pe un pui de turturea

            Să mă duc până la ea;

            Eu iar i-am poruncit

        5  Pe un pui mândru de cuc

            Că n’am vreme să mă duc.

            „Auzi, puiul cucului

            Din vârvuţul nucului:

            Du-te spune mândrului

10    Că nu pot de dorul lui.”

Elisaveta Sava (Bilca).                                      I. Vicoveanu.

X,46

            Frunză verde iarbă dulce,

            De-ar fi Moldova la cruce,

            De trei ori pe zi m’aş duce

            Să-mi cumpăr o rochioară,

        5  Frumuşică, roşioară,

            Ş’aş duce-o la croitori

            S’o croiască largă’n poale,

            Strâmtă pe la ţâţâşoare,

            Mai largă pe subsuori

       10  Să’ncapă ş’on struţ de flori

            Şi bădiţa uneori.

Constantin Tironeac (Bilca).                                       I. Vicovanu.

Hs. V. 1  earbă cruce!

X, 47

            În cea verde grădiniţă

            Este-o mândră copiliţă.

            Trece-un voinicel în grabă

            Şi tot şede şi-o întreabă:

        5  Di eşti fată ori nevastă

            Ori zână din ceri picată?

         - Nu-s fată nici nevastă

            Nici zână din ceri picată,

            Da’ eu sânt o garofiţă,

       10  Răsădită’n grădiniţă.

Catrina Chelba(Bilca).                                                     I. Vicovanu.

XV,2

            Zis-a badea c’a veni

            Până-n fundul grădinii;

            Da’ a minţit şi n’a venit,

            Doamne, rău m’a păcălit!

        5  Toată noaptea-am stat cu focu

            Şi numai mi-am pierdut somnu.

            Mai bine mă culcam de vreme,

            Nu ardeam atâtea lemne.

Natalia Ciobotari (Bilca)                                              I. Vicovanu.

XVI,10

            Frunză verde arţăraz,

            Te cunosc bade, pe paş

            Că ţi-i voia să mă laş[i].

            Când aş şti că m’ai lăsa,

        5  Mai albuţă m’aş purta,

            Albuţă ca lebăda,

            Roşie ca vişâna,

            Să-ţi rup bade, inima

            Şâ ţie şâ mâne-ta.

Axenia Galan (Bilca)                                                  L. Bodnărescu

Variante von Aspazia Vataman durch V. Manoli: V. 3 dorul 4 Da să ştiu ca răşina, Rumână ca calina. Wenig verschiedene Var. von Vasile Nedelco (Suceveni) durch V. Hrinco 1907.

XVI,11

            De-ai şti, puică, ce-am gândit:

            Să ni lăsăm de iubit!

            Hai la popa să n’trebăm,

            Să iubim ori să lăsăm.

        5  Popa aşa ni o zâs:

            „Iubiţi-vă dragii mei,

            Pân’ ci sânteţi tinirei;

            De pe ce-ţi îmbătrâni,

            Iubit nu v’a trebui.”

Zenovia Moisian (Bilca).                                                                L. Bodnărescu.

XIX,5

            Măi Bădiţă Giorgieş,

            Fă-ţi casa de măceş

            Şi ograda de nuiele,

            Vin’ la mama de mă cere:

        5  De m’a da, de nu m’a da,

            Pe fereastră m’ei fura;

            La lună ne-om cununa,

            La stele ne-om judeca.

Zenovia Moisian (Bilca).                                                  L. Bodnărescu

XIX,8

            Cuculi cu panâ surâ,

            Ptşica-ţ’ar limba džin gurâ,

            Câ-m’ tot cânţ’ pi-um moşânoi

            Tot a scârbă ş’a ńevoi.

        5  Măi badžiţâ Georgieş,

            Fă-ţ’ casâ dži maşieş

            Şâ ogradâ dži nuieli;

            Vin’ la maica dži ma şeri;

            Dži m’a da, dži nu m’a da,

       10  Tu-i vińi şâ m’i lua,

            Ş’oi meri la dumńiata

            Şi pi lunâ ńi-om pupa,

            Pi soari ni-om cununa.

Alex. Ciobotariu (Bilca)                                                 I. Turanschi.

V. 9 dži = De…de.

XX,20

            Ie-mă, bade, şi pe mine,

            Că la drum ţi-oi prinde bine.

            De ţi-a parea, bade, ruşâne,

            Fă-m’un brâu pe lângă tine;

        5  De ţi-a parea brâu greu,

            Fă-m’o lumină de său

            Şâ mă pune’n sânu tău,

            Şâ pe unde-i însara,

            Îi aprinde lumina.

      10  Şâ cine te-a întreba:

            De unde ai lumina?

            - Asta-i lumină de ciară,

            Puica mè dintr’a mè ţară;

            Asta-i lumnină de său,

      15  Puica mè din satul meu.

Axenia Galan (Bilca).                                           Ana Moisian.

Zu XX,20 bis 26 (hingebende, aber vergeblichte Treue) eine Variante ( Pe cel deal, pe cel colnic Merge-o pruncă cu’n voinic) aus Poiana Stampii durch Const. Stipa. Das Motiv ist sehr verbreitet, vgl, XXVII, 13 und Iarnik-Bârd. CXLVI; Sevastos S. 95-96; 122-124; Tocilescu I, Graiul nostru I, 284; II, 107; Pamfile, Cântece de ţară S. 254-55; auch im slav. Volkslied, vgl. Rudow, Z. f. roman. Phil. XIV,233.

XXI, 10

            Cine are numai-un dor,

            Trăieşte în lume-uşor;

            Eu am doauă dorurele,

            Unu-al meu şi-a puicei mele,

        5  Unu vechi[u]  de mult,

            Unu nou de-amu făcut:

            Cel vechi[u] mă pustieşte,

            Cel nou inima-mi găteşte.

M. Crăciun (Bilca).                                                          I. Vicovan

XXI,11

            Floricică alb’albastră,

            S’o strâcat dragustea noastră.

            Cu omu nepriceput

            Dragustea nu ţâne mult.

       5  Dragustile cele tari

            S’alungă câte un an,

            Dragustile cele dese

            De grabă mai iesă.

Zenovia Moisian (Bilca).                                                  L. Bodnărescu.

XXVIII,35

            Frunzâ verdži copac mari,

            Măi Georgiţâ, măi cutari,

            Şi tşi tşemi mă-ta tali?

            C’oi ptşica’n spatşili tali?

       5  Da’ şie-ţ’ păru flori domneştşi,

            Tu mńie nu-m’ trabueştşi,

            Şâ guriţa cuişoari:

            Dži-al tău dor ńimi nu moari.

Ştefan Codilinschi (Bilca).                                                       I. Turanschi.