Ziua culturii arborene

17 aprilie 2013 

Oricine , care este interesat, poate constata că activitatea Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina nu este numai continuă, ci și fructuoasă. Sunt solicitate denumiri de acțiuni de la filialele din teritoriu, sunt analizate în consiliul director , apoi comunicate filialelor și se trece la lucru. De regulă, în cadrul filialelor sunt orcanizate acțiuni culturale prin care sunt pomeniți intelectualii de marcă ai localității respective, care și-au adus o contribuție importantă și la activitatea din zonă sau din țară.

În comuna Arbore s-a desfășurat recent ediția a III-a a ”Zilei culturii arborene~, manifestare prilejuită, în special, de împlinirea a 80 de ani de la nașterea lui Stelian Gruia, fiu al plaiurilor arborene. El a fost o personalitate polivalentă: profesor universitar, romancier, poet și traducător. Dar, folosindu-ne de acest prilej, i-am evocat și pe alți arboreni și patrioți , care s-au ridicat din ținuturile arborene.

În sala de festivități a Școlii Gimnaziale ”Luca Arbure”, cu care s-a colaborat în realizarea activității culturale menționate mai sus, plină de spectatori ( cadre didactice, alți intelectuali, țărani și elevi) a fost amenajată o mică expoziție cu cărți scrise de Stelian Gruia și una de filatelie cu tematică de literatură. Ultima a fost amenajată de membrii Clubului filatelic ”Luca Arbure” cu exponatele lor, dar și cu un exponat despre Bucovina, trimis de elevii Clubului filatelic ”Ștefan Petică” al școlii din Liești, județul Galați, club condus de doamna profesoară Mihaela Bulai.

După deschiderea activității și rostirea unui cuvând de bun venit rostit de profesorul Vasile Pahomi, directorul școlii, au început lucrările simpozionului. Au prezentat comunicări membrii ai SCLRB din filiala Arbore, precum și alți membri ai SCLRB din municipiul Rădăuți.

Profesorul Petru Bejinariu, vicepreședintele SCLRB, a prezentat comunicarea ”Mari familii de români bucovineni”, iar profesorul Vasile Bodnari a vorbit despre viața și activitatea literară a lui Stelian Gruia

Profesorul Luca Bejinariu a vorbit despre ”Aurel Munteanu- arboreanul care a fost deschizător de drumuri în studiul fizicii”, iar economistul Ion Burciu

i-a provocat pe arboreni să facă studii despre Gheorghe Balmoș, arboreanul născut în anul 1831 și care-a fost învățător la Școala poporală din Cernăuți.

Profesorul Dolinski a vorbit despre rolul avut de Stelian Gruia în dezvoltarea literaturii române, în general, șI a celei bucovinene, în special,

prezentând asistenței volumele scrise de acesta.

Autoportretul făcut de Stelian Gruia, într-o baladă, a fost prezentat de doamna profesoară Anca Tiperciouc, insistând asupra volumului ”Baladele Arborei”, care deschide acest volum. În acesta sunt prezentate 22 de balade, care sunt închinate satului său natal.

L-am evocat apoi pe Mircea Pahomi, supranumit ” cronicarul modern al ținutului Bucovinei istorice”, prezentând date din biografia sa, enumerând apoi titlurile cărților pe care acesta le-a scris. Am enumerat și titlurile acestor cărți.Am vorbit, succinct, și de Vasile Manoilă, fost profesor universitar la Bacău, urmând ca despre el să se vorbească la următoare noastră manifestare culturală.

Doamna profesoară Ana Ruști a evocat câteva întâmplări din viața sa când s-a întâlnit cu maestrul Stelian Gruia, iar un elev al domniei- sale a citit două din poeziile autorului.

Toți participanții la această manifestare culturală au primit câte un plic, care a fost realizat special pentru astăzi, pe care era reprezentat portretul lui Stelian Gruia, alături de reproducerea a patru din coperțile cărților sale. Tot în aceeași zi, la Oficiul poștal Arbore a fost lansat acest plic, care a fost obliterat cu o ștampilă ocazională, pe care era reprodus portretul lui Stelian Gruia.Plicul a fost realizat artistic de către dr. Ioan Daniliuc din Bucureștimachetator renumit de întreguri poștale, prietenul declarat al Clubului filatelic ”Luca Arbure”. Aceeași ștampilă specială a fost aplicată și pe toată corespondența care a plecat în acea zi de la acest oficiu poștal.

Domnul professor Petru Bejinariu, vicepreședinte al SCLRB șI autor de cărți, a donat școlii-gazdă un pachet de cărți pentru biblioteca școlii.

Manifestarea s-a încheiat cu prezentarea expoziții filatelice tematice, amenajată de membrii clubului filatelic din localitate, la care s-a adăugat și-un exponat tematic foarte bun despre Bucovina istorică.

Nu s-ar fi putut realiza materialele pentru această manifestare culturală dacă n-ar fi contribuit patroni din comună și din Rădăuți, consilieri locali , alți iubitori de cultură și de ținutul natal.

Toți participanții, așa cum se obișnuiește la asemenea pomenire, au primit câte un colăcel. La următoarea zi a culturii arborene vom evoca alte personalități care s-au ridicat din această localitate.

Prof. Gh.Dolinski

Şi-o zi de luni poate fi deosebită…

La Colegiul Tehnic Rădăuţi

de prof. GH. DOLINSKI, |24.04.2013|

 

Nu vreau să ştiu care este cauza organizării atât de rare a unor activităţi culturale, existând chiar un paradox: creşte foarte mult numărul cărţilor lansate pe piaţă, dar… scade interesul pentru lectură. Oare care-i cauza?

M-am bucurat mult auzind soneria telefonului; am răspuns, am auzit binecuvântarea maestrul Dumitru Brădăţan, alias Dumi Brad. Căci aşa procedează de fiecare dată, îţi spune ce are de spus după ce te binecuvântează. M-a anunţat că-n zilele următoare va sta de vorbă cu adolescenţii de la Colegiul Tehnic din Rădăuţi şi, dacă sunt prin zonă şi am timp, mă invită şi pe mine să particip. Cum nu se putea refuza o asemenea invitaţie, i-am spus că voi fi neapărat acolo. Nu pot rata asemenea întâlniri de vază pentru că, în afară de miezul lor intelectual, ele sunt şi savuroase.
În ziua şi la ora stabilite m-am prezentat la locul acţiunii. M-am întâlnit cu maestrul chiar în faţa instituţiei şi, când am intrat în clădire…, linişte totală. Ne-am uitat miraţi unul la altul întrebându-ne, fiecare în sinea lui, unde sunt elevii.
Dar dna prof. Lia Moldovan, organizatoarea manifestării, care ne-a întâmpinat la intrare, ne-a zâmbit complice şi ne-a asigurat că suntem aşteptaţi.
Am fost poftiţi în clasă. Aici… surpriză! Sala era plină ochi şi-n ea linişte totală, feţele elevilor fiind numai zâmbet.
Fără nicio introducere, după salutul de rigoare, maestrul le-a spus: „Zâmbetul vostru trădează că şi ziua de luni poate fi o zi deosebită. Înseamnă c-aveţi un suflet mare. E o mare cinste pentru mine să fiu astăzi alături de voi. Sper să fiţi la fel de veseli şi la terminarea întâlnirii noastre”.
În câteva fraze am prezentat autorul şi volumul său „Cioban la stele”. Am enumerat câteva personalităţi cunoscute de elevi care sunt inserate în acest volum. Mai târziu aveam să constat că enumerarea a fost eficientă pentru că elevii, în intervenţiile lor, s-au referit la aceste personalităţi.
Fără niciun fel de complexe, după cum îl cunoaştem, Dumitru Brădăţan a început discuţia cu elevii. Pentru început, a vorbit despre scriitorul rădăuţean Matei Vişniec, fost elev al acestui colegiu, iar dna prof. Lia Moldovan a prezentat, cu ajutorul videoproiectorului, un interviu luat lui Matei Vişniec pentru emisiunea „Din vorbă-n vorbă”, pe care Dumitru Brădăţan o ţine la un post de televiziune. Acest interviu a constituit suportul pe baza căruia s-a discutat în continuare, elevii dovedind că ştiu foarte multe despre urbea natală. S-au accentuat câteva idei prezentate de Matei Vişniec în acest interviu: „Când privesc din Franţa spre România, privesc prin cultura ei… Trăim într-un moment de ridiculizare a democraţiei, pentru că statele europene şi-au pierdut independenţa economică… Din fericire, România produce în continuare cultură… La Sibiu se organizează un festival de teatru de marcă în Europa, unde vin trupe de teatru din zeci de ţări… Sunt sigur că România va ieşi din criză prin cultură”.
Elevii au început să pună întrebări: de la ce vine titlul cărţii, ce semnifică acesta, cum şi-a selectat autorul intervievaţii, a fost refuzat de vreunul, cum se comportă personalităţile în particular, dacă a întâlnit şi personalităţi „scorţoase”, de ce crede că s-a retras Zoe Dumitrescu-Buşulenga la mănăstire, mai este actual citatul cronicarului despre importanţa lecturii, ce lună a anului îi place? Ş.a.
Încet-încet, după cum îl cunoaşteţi, Dumitru Brădăţan a răspuns la toate întrebările puse, ba a răspuns şi la unele nepuse. Am remarcat respectul deosebit al asistenţei pentru oaspeţi, pe durata activităţii n-a fost necesară intervenţia vreunei profesoare pentru a face linişte. În plus, fermecătoare au fost intervenţiile şi completările care au venit instantaneu din rândul elevilor.
Autorul a afirmat că-i place foarte mult luna martie pentru că „în această lună se sărbătoreşte ziua femeii, femeia fiind al cincilea anotimp, în care natura se odihneşte, cu toate florile primăverii, roadele verii, fructele toamnei şi zăpezile iernii”.
În finalul activităţii, invitatul a acordat autografe doritorilor, pe volumul prezentat, promiţând că, dacă vor fi solicitări, le va aduce şi volumul anterior. Mi-a plăcut foarte mult şi faptul c-a stat de vorbă câte puţin cu fiecare elev care a solicitat autograf.
Consider că, din nou, a fost o activitate culturală de excepţie, instructivă, educativă, patriotică, de adevărat românism. Şi, ce este mai important, am plecat cu certitudinea că activitatea le-a deschis elevilor apetitul pentru lectură. Meritul este şi al tinerilor, dar, mai ales, al doamnelor prof. Lia Moldovan, Ancuţa Teleagă şi Loredana Şveduneac, care au pregătit întâlnirea cu mult interes, cu care, de altfel, îi instruiesc şi îi educă pe aceşti adolescenţi minunaţi.

 

 

Stelian Gruia la 80 de ani

Era în primele zile de primăvară ale anului 1933. După cum spune vorba populară: ”April priește și belește”, așa s-a întâmplat și atunci. Era o vreme câinoasă, să nu scoți nici mâța din casă, așa cum mărtirisise și mama sa. În acea zi, într-o casă de ulița școlii de pe Clit, a văzut lumina zilei Stelian Gruia, fiul lui Gheorghe și Paulina Iațentiuc.

Stelian- Gruia era al doilea copil din cei patru pe care-I avusese familia Iațentiuc.Căci familia sa era de origine ucraineană, părinții stabilindu-se în Arbore, după ce plecaseră din comuna Clit, vecină cu Arbore, la acea dată fiind comună independentă. De-abia în anul l964 comuna Clit a fost înglobată în comuna Arbore. Stelian- Gruia a renunțat, nu se știe din care motive , la numele de familie, purtând numai numele de Stelian Gruia. Nici el n-a mărturisit nimănui de ce a renunțat la numele de familie.

Frații lui se numeau Dumitru, Constantin și Ovidiu.

Tatăl său era de meserie fierar, dar și un vânător pasionat. Am putea spune că el a fost acela care a format tagma vânătorilor din Arbore. El era un om deosebit, muncitor, onest, vorbitor de limba română, dar nu prea corect. Întotdeauna întindea o mână de ajutor celui care i-l cerea.

Mama sa a terminat în tinerețe școala de moașe, meserie pe care a practicat-o până la o vârstă foarte înaintată. Împreună cu Albeoaia, o femeie din Cutul de Jos, au adus pe lume toți copiii din Arbore până prin anii 55, când s-a înființat și casa de naștere din Arbore. Ținea foarte mult ca toți copiii ei să învețe carte, lucru pe care l-a și înfăptuit.

Prin corectitudine exemplară în relațiile cu oamenii și prin modul în care și-au făcut meseria, părinții săi și-au obținut un statut social privilegiat în comunitatea săteasvcă arboreană. În acest spirit și-au educat și copiii. O mențiune este strict necesară: deși erau de etnie ucraineană și-n casă se vorbea această limbă, toți copiii lor știau correct limba română.

Stelic ( pentru c-așa îl strigau părinții) era un copil cu mare dragoste de carte, ordonat, disciplinat,respectuos, după cum mi-au relatat foști colegi de școală de-ai săi, vecini, rude, prieteni. Tocmai de aceea, la îndemnul învățătoarei lui, Stelică a fost dat la școală mai departe. După terminarea școlii primare din sat,nefiind gimnaziu în sat, a fost dat la gimnaziul de la Liceul de băieți din Rădăuți, unde a terminat cursurile gimnaziale. A urmat apoi cursurile Liceului Comercial din Suceava, pe care l-a absolvit în anul l952.

După terminarea liceului s-a înscris la Universitatea București, Facultatea de Filologie, ale cărei cursuri le-a urmat între anii l952- 1955, transferându-se apoi, ca bursier, la Universitatea ”Taras Șevcenko” din Kiev, unde a învățat doi ani.

Pe Lidia, soția sa, a cunoscut-o în timpul unei excursii pe care a făcut-o în Caucaz, împreună cu colegii săi. În anul 1957 s-a căsătorit cu ea, pe care a adus-o în România. Era de profesie fizician.

Aproxinativ doi ani a lucrat la ziarul ”Zori noi”, acualmente cu numele de ”Crai nou”, iar apoi este chemat ca asistent la catedra de limbi slave a Universității București.

Și-a susuținut examenele pentru a obține titlul de doctor în filologie, pe care l-a și obținut. În anul 1975 a tipărit un curs de istoria limbii ucrainene. Activează în învățământul superior până la trecerea sa la cele veșnice în 16 octombrie 1996., mult prea de timpuriu.

Activitatea sa literară s-a concretizat în domeniul prozei scurte, a poeziei, a romanului și a traducerii.

A început să compună versuri încă de pe băncile liceului, versuri nepublicate, dar păstrate în arhiva sa personală. Unele dintre acestea, perfecționate, le-a pus în cărți mai târziu.

Volumele de nuvele și povestiri au fost:

-1964- Roata norocului;

-1968- Sâmbăta morților;

-1973- Ciobanul și cireșul sălbatic;

Volumele de poezie au fost:

-1958- Eminescu în versuri ucrainene;

-1971- Străfunduri;

-1974-Dume;

-1975-Balada locului. Poezie ucraineană din România;

-1977- Baladele Arborei;

-1979- Nord.

-1991-Măgărușul năzdrăvan ( poezii pentru copii).

La acestea se adaugă în anul 1993 volumul ”Nebănuitul vers al Lunii”, o antologie de versuri din lirica universală, în care prezintă poezii ale poeților din 17 țări sovietice.

Romanele sale au fost:

-1983- Calul Negru;

-1986- Un om, o viață;

-1995-Poet pe Golgota Basarabiei ( roman închinat lui Grigore Vieru);

-1995-Prințul Constantin.

Se poate observa cu ușurință că scrie romane destul de târziu, probabil după ce-și face ucenicia literară scriind nuvele și povestiri. Romanele le-a scris la maturitate.

Versurile din ”Baladele Arborei” și ”Nord” sunt de manieră tradițională, își extrag substanța din același spațiu predilect al autorului, Bucovina”, spațiu la care autorul revine mereu cu nostalgie. În primul volum menționat autorul închină douăzeci și două de balade satului său natal, Arbore, dar și unor personalități din comună, de care el se simte foarte legat: moș Toader Hrib, ciobanul, haiducul sau, pur și simplu, unor locuri din acest areal. ș.a.

Trebuie să precizăm că autorul s-a format într-o perioadă destul de grea: după dezastrul lăsat de al doilea război mondial, reforma în învățământul românesc și colectivizarea. Au fost evenimente cruciale din viața autorului, care au lăsat urme destul de adânci în personalitatea sa artistic.

Romanul ” Un an , o viață” se constituie într-o monografie complexă a satului bucovinean. În roman el utilizează graiul local, nume vechi de persoane, puține mai uzitate astăzi, la fel ca și poreclele și toponimia locală. Acestea se întregesc cu prezentarea obiceiurilor, a tradițiilor,locale, cu superstițiile, gastronomia țărănească și chiar cu vrăjile care se practicau în sat. Dar, atunci când fixează locul acțiunii, utilizează denumiri fictive. Dar, cine a trăit în sat, le localizează cu precizie. Remarcabil este modul în care prezintă psihologia țărănească, dovadă c-a cunoscut-o îndeaproape și-a studiat-o temeinic.

În romanul ”Calul negru” autorul propune un simbol al morții, pe care personajele o simt mai mereu în preajmă și, uneori, chiar reușesc s-o evite.

Acțiunea romanului este plasată în anul 1946, an în care avea să se abată asupra țărănimii o nouă ordine socială, căreia îi vor cădea victimă chiar și unii intelectuali prezentați în carte.

Stelian Gruia, prin conformația sa intelectuală, dragostea față de ținuturile natale, față de oameni și de țară, de obiceiurile și tradițiile strămoșești, a fost un model demn de urmat pentru cei care l-au cunoscut sau vor veni după dânsul. La fel cum activitatea sa la catedra universitară a fost un model de muncă demn de urmat. Iar numele și renumele său mai departe rămân să le ducem noi, cei care l-am cunoscut și prețuit, pentru că nu mai trăiește nimeni din familia sa, iar Lidia, distinsa sa soție, s-a mutat în Ucraina, la rudele sale.

Ascris cu respect și admirație prietenul său

prof. Gh.Dolinski

Maestrul, adolescenții și…lectura

Nu vreau să știu care este cauza organizării atât de rare a unor activități culturale, existând chiar un paradox : crește foarte mult numărul cărților lansate pe piață, dar…scade interesul pentru lectură. Oare care-i cauza?

M-am bucurat mult, auzind soneria telefonului și l-am deschis, am auzit binecuvântarea maestrul Dumitru Brădățan, alias Dumi Brad. Căci așa procedează maestrul de fiecare dată, îți spune ce are de spus după ce te binecuvântează. M-a anunțat vă-n zilele următoare va sta de vorbă cu adolescenții de la Colegiul Tehnici din Rădăuți și, dacă sunt prin zonă și am timp, mă invită și pe mine să particip. Cum nu se putea refuza o asemenea invitație,

i-am spus că voi fi neapărat acolo. Urma să-mi transmită ziua și ora. Nu puteam rata o asemenea întâlniri de vază pentru că, în afară de miezul lor intelectual, ele sunt și savuroase.

În ziua și la ora stabilită m-am prezentat la locul acțiunii. M-am întâlnit cu maestrul chiar în fața instituției și, când am intrat în clădire…liniște totală. Ne-am uitat mirați unul la altul întrebându-ne , fiecare în sinea lui, unde sunt elevii.

Dar doamna profesoară Lia Moldovan, organizatoarea manifestării și care ne-a întâmpinat la intrare, ne-a zâmbit complice și ne-a asigurat că suntem așteptați.

Am fost poftiți în clasă. Aici…surpriză! Sala de clasă era plină ochi și-n ea liniște totală, fețele elevilor fiind numai zâmbet.

Fără nicio introducere, după salutul de rigoare, maestrul le-a spus: ”Zâmbetul vostru trădează că și ziua de luni poate fi o zi deosebită Înseamnă c-aveți un suflet mare. E o mare cinste pentru mine să fiu astăzi alături de voi. Sper să fiți la fel de veseli și la terminarea întâlnirii noastre.”

În câteva fraze am prezentat autorul și volumul său ”Cioban la stele”. Am enumerat câteva personalități cunoscute de elevi care sunt inserate în acest volum. Mai târziu voi constata că enumerarea a fost eficientă pentru vă elevii, în intervențiile lor, s-au referit la aceste personalități.

Fără niciun fel de complexe, după cum îl cunoaștem, maestrul a început discuția cu participanții. Pentru început, a vorbit despre scriitorul rădăuțean Matei Vișniec, fost elev al acestui colegiu,iar doamna profesoară Lia Moldovan a prezentat, cu ajutorul videoproiectorului, un interviu luat lui Matei Vișniec pentru emisiunea ”Din vorbă-n vorbă”, pe care Dumitru Brădățan a ține la un post de televiziune. Acest interviu s-a constituit în suportul pe baza căruia s-a discutat în continuare, elevii dovedind că știu foarte multe despre urbea natală. S-au accentuat câteva idei prezentate de matei Vișniec în acest interviu: ”Când privesc din Franța spre România, privesc prin cultura ei… Trăim într-un moment de ridiculizare a democrației, pentru că statele europene și-au pierdut independența economică… Din fericire, România produce în continuare cultură… La Sibiu se organizează un festival de teatru de ,marcă din Europa, unde vin trupe de teatru din zeci de țări… Sunt sigur că România va ieși din criză prin cultură”.

Elevii au început să pună întrebări” de la ce vine titlul cărții, ce semnifică acesta, cum și-a selectat autorul intervievații, a fost refuzat de vreunul pa care a apelat, cum se comportă personalitățile în particular, a întâlnit și personalități ” scorțoase”, de ce crede că s-a retras Zoe Dumitrescu- Bușulenga la mănăstire, mai este actual citatul lui cronicarului despre importanța lecturii, ce lună a anului în place ? ș.a.

Încet- încet, după cum îl cunoașteți, maestrul a răspuns la toate întrebările puse, ba a răspuns și la unele nepuse. Am remarcat respectul deosebit al asistenței pentru oaspeți, pe durata activității n-a fost necesară intervenția vreunei profesoare pentru a face liniște. În plus, fermecătoare au fost intervențiile și completările care au venit instantaneu din rândul elevilor.

Autorul a afirmat că-i place foarte mult luna martire pentru vă ” în această lună se sărbătorește ziua femeii, femeia fiind al cincilea anotimp în care natura se odihnește u toate florile primăverii, roadele verii, fructele toamnei și zăpezile iernii.”

În finalul activității maestrul a acordat autografe doritorilor, pe volumul prezentat, promițând că, dacă vor fi solicitări, le va aduce și volumul anterior. Mi-a plăcut foarte mult și faptul c-a stat de vorbă câte puțin cu fiecare elev care-a solicitat autograf.

Consider că, din nou, a fost o activitate culturală de excepție, instructivă, educativă patriotică, de adevărat românism. Și,ce este mai important, am plecat cu certitudinea vă activitatea le-a deschis elevilor apetitul pentru lectură. Meritul este și al tinerilor, dar, mai ales, al doamnelor profesoare Lia Moldovan, Ancuța Teleagă și Loredana Șveduneac, care-au pregătit întâlnirea cu mult simț de răspundere și interes, dar și că instruiesc și educă acești adolescenți minunați.

Prof. Gh.Dolinski