8 august 2014
O
întâmplare nefericită m-a purtat pe
fermecătoarele meleaguri ale Câmplungului Moldovensc , și anume înmormântarea
distinsului cărturar, profesor, inspector și ziarist Constantin Blanaru, care,
spre fericirea mea, m-a considerat printre prietenii dumnealui. O zi splendid[
de sfârșit de mai, când mult mai nimerită ar fi fost o ieșire la iarbă verde,
în splendidul peisaj câmpulungean. Dar ce să-i faci ? Viața este compusă din
bucurii , dar și din necazuri…
Nu întâmplătoare, ci bine stabilită, a fost plecarea din
Arbore spre Câmpulung cu o familie mult dragă, Elena ( Alina ) și Filon Lucău.
Doamna Elena mi-a
îndrumat pașii în clasele V-VII, iar pe domnul Filon
l-am cunoscut cu mulți ani în urmă, în cadrul
activităților specifice la obiectul
nostru de umaniaore, plus la fel de fel de activități culturale. Apoi au venit
cărțile sale, una după alta, care mi-au captat interesul și mi-au întărit
motivația de-a citit cât mai multe cărți cu subiecte de folclor și mi-a întărit
foarte tare admirația pentru talentul ce-l are, anume acela de-a transpune în
paginile unor cărți comorile fără de seamăn ale folclorului bucovinean,și nu
numai.
Seara, acasă la această onorabilă și distinsă familie, am
avut timp berechet de discuții. Fermecători, cu vorbă domoală, liniștită,
foarte bine informați. Au un stil aparte de-a capta interlocutorul, cum rar
întâlnești. Este suficient să-i provoci c-o întrebare sau o părere și vei
obține chiar mai mult decât ai intenționat. Și, ce este foarte interesant, se
completează în mod strălucit unul pe altul.
Gândesc la fel.
Doamna Alina și-a reamintit de părinții săi, la care fuseseră chiar în acea zi pentru
pomenirea lor anuală. ”Mama ne cânta,
mai ales seara, vechi cântece populare din vremea copilăriei sale. Ne povestea
mereu câte ceva din tradițiile populare
de la Mușenița, satul copilăriei. De-atunci mi-a fost insuflată dragostea
pentru folclorul românesc. Tocmai de aceea acum îl pot ajuta și pe Filon.”
Domnul Filon mi-a povestit, pentru că eram curios, cum a
făcut studiile de caz în teren, vizitele la oamenii care-i dădeau informații
despre tradițiile, obiceiurile și superstițiile locului. ”Tocmai folclorul și
credința m-au îndrumat
-
2
-
spre pictura pe sticlă.
Este absolut necesar ca în cazul cărților să revii după un număr de ani, pentru
că trebuie revăzute și completate. Toți
oamenii cu care am stat de vorbă mi-au povestit cu multă însuflețire despre
tradițiile și obiceiurile locului. Am observat
că în toate satele sunt foarte apreciați rapsozii populari.”
” Să știi că am niște fotografii din perioada în care am
muncit la Școala din Arbore. Sunt foarte sigură că-ți vor face plăcere să le
vezi”, mi-a spus doamna Elena. Și mi-aînșirat pe masă câteva fotografii pe care
déjà le pregătise.
Am așteptat cu înfrigurare să le văd. Și, într-adevăr, am
avut o surpriză foarte mare. Pe cele câteva fotografii am revăzut persoane
foarte dragi. Soția mea, doamna Elena , doamna Smărăndița Manoilă, fosta mea
profesoară de matematică și doamna Prepeliță
, toate surprinse în fotografii în cadrul comunei noastre și, într-una, chiar pe
litoralul românesc. Și surprizele nu s-au oprit aici. Mi-a mai prezentat două
fotografii importante: una cu colegii mei în clasa a VI-a, la o serbare de
sfârșit de an școlar , și una a Jana
Hadjicova, o fetiță din Alma Ata, cu care am corespondat câțiva an, din clasa a
V-a și până la terminarea claseia VII-a. Așa da surprize! Bineînțeles că, de
îndată ce m-am întors acasă, am multiplicat fotografia cu colegii mei și le-am
înmânat câte una. Din păcate, cinci dintre ei nu mai sunt în viață.
Am discutat apoi despre pictura pe sticlă. Domnul Filon
este, după părerea mea , și nu numai, un maestru al acestui fel de pictură.
Foarte important este faptul că tablourile lui sunt inspirate din folclorul
câmpulungean și din religie. Dar sunt minunate !
A observant că într-o cameră doi din pereți sunt ”tapetați”
cu picture pe sticlă. Su nt 20 de tablouri cu diferite aspect din folclor. Am
observant patru tablouri care reprezintă cele 4 anotimpuri. Și aici autorul a
reprodus aspte din folclor. Ochii îți sunt ”luați” de armonia culorilor, de
îmbinarea lor făcută în așa fel încât te încântă, la fel ca și ce reprezintă
fiecare. Am observant că sunt reproduce pe sticlă și unele aspect din baladele
populare și credințele poporului nostru. Un tablou are subiect religios. Și-n camera alăturată am văzut și alte
tablouri cu aceeași tematică.
”Am avut mai multe, a intervenit doamna Alina, dar am donat
unele din ele. Sunt diferite prilejuri când cumva ești obligat să donezi ceva
și Filon
-
3
-
nu se zgârcește la așa
ceva, pentru că-i place și lui să doneze tablouri, mai ales oamenilor deosebiți. Și eu îl îndemn să
doneze pentru că-l inspir să picteze altele”, a adăugat doamna Alina cu mândrie
Mi-au vorbit cu nedisimulată mândrie ce i-au determinat să construiască o
bisericuță din lemn A fost construită în România, au demontat-o, au dus-o în
belgia și-au reansamblat-o. Acolo au donat-o comuniății ortodoxe românești care
trăiește acolo.
În puține cuvinte doamna Alina mi-a reamintit de
corespondența pe care am făcut-o cu Jana Hadjicova, o elevă din Alma Ata. Eram
prea mic pentru a scrie asemenea scrisori. Doamna Alina compunea aceste
scrisori,mi le citea , profesorul Andrieș le traducea în limba rusă și erau
trimise în numele meu. Această corespondență s-a întins câțiva ani, și după ce
eu am plecat la liceu. Doamna Alina a mai primit o fotografie de la jana
datată 1963, adică la un an după ce
eu absolvisem liceul.
Am discutat cei doi interlocutori și despre culesul
bureților, conservarea lor pentru iarnă, cum se\ recunosc bureții comestibili
de cei otrăvitori, cum se gătesc, ce bune sunt afinele și câte și mai câte. Aș
fi stat să discut cu ei încă mujlt timp, dar călătorului…I se stă bine cu
drumul și-am fost nevoit să plec spre casă. Dar…nu-i nimic. N-au intrat zilele
în sac. Dar, ce păcat că am fost nevoit să plec !
A consemnat și cu melancolie,
prof. Gh.Dolinski
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu