19 octombrie 2014
Note de lector
Alexandru-Decebal
Seul
Nu s-au scurs decât 9 ani de la debutul editorial al autorului cu
volumul ” Zâmbetul” și iată c-a ajuns la a paisprezecea carte. Nu știu precis
ce l-a determinat ca-n anul 2014 să scoată trei volume. S-ar părea că s-a
speriat că scosese 13 cărți și știe ce
cred unii despre acest număr. Doar ultimele două volume poartă titluri mai
lungi, în rest titluri de unul- două, maximum trei cuvinte. Nu se dezminte nici
cu volumul de față, care are titlul dintr-un singur cuvânt.
Este cunoscut faptul că
autorul este un campion al prozelor scurte și foarte scurte. Dar de data
aceasta el dezvoltă un subiect pe 50 de pagini, record personal. Mult, foarte
mult pentru domnul Seul. Nu sunt sigur, dar s-ar părea că se pregătește pentru
un roman. Mai știi? Se tot plânge că trăiește într-un loc unde ” nu se întâmplă
nimic” și că n-are despre ce să scrie. Însă, urmărindu-i subiectele pe care le
tratează în cărțile sale sau în articolele pe care le publică în ziarul ”Crai
nou”, în ”Monitorul de Suceava” sau în ”Curierul ucrainean”, îți dai seama că
are subiecte din abundență. S-ar părea că autorul nu cântărește realitatea ” la
rece”.
Nu sunt sigur, dar s-ar
părea că subiectul acestei povestiri, dar, mai ales, finalul ei crud, ne
readuce în memorie o întâmplare tragică din viața autorului, întâmplare care
i-a dat peste cap toată filosofia despre viață, întâmplare care, după afirmația
autorului, nu-i va ieși din minte până la plecarea lui din această viață. Și
are mare dreptate, pentru că nu este nimic mai dureros pe pământ decât faptul
de a-ți pierde cea mai scumpă ființă.
De data aceasta ni se
dezvăluie o latură mai puțin cunoscută a
autorului: mânuirea uimitoare a dialogului. Dar el îmbină fericit și excelent în acest volum
Dialogul cu narațiunea și cu descrierea. Fiecare mod de expunere din cele
menționate mai sus poate fi analizat separat și numai în favoarea autorului.
Apreciez pretextul pe care
l-a avut acel ”mânuitor de cuvinte” care și-a propus ca, în perioada în care se
trata la o stațiune de pe litoralul românesc de reumatism să scrie o carte.
Dovadă că era un individ care nu putea sta locului fără a face ceva. Iar ceea
ce trebuia scris ” i-a mocnit în labirintul minții”. Este planul pe care și-l
face un scriitor, pe-o anumită temă, pentru a dezvolta un anumit subiect.
Autorul a aflat tot ce trebuia de la ” acel bătrânel simpatic…care avea să-și
desfășoare, prin graiul său de povestitor autentic firul unui ghem cu secvențe
din viața unui tânăr, cu urcușurile ( nefiresc de puține) și coborâșurile ei…”
Nu știu de ce, dar eu, să mă ierte autorul
dacă greșesc, l-am văzut în tânărul respectiv, pe iubitul său fiu, care s-a
urcat prea de timpuriu și pe nedrept, la Cer,la dreapta Tatălui. Îmi pare rău pentru că-i răscolesc amintiri
dureroase, dar trebuie să-mi spun părerea.
Am remarcat insistența cu
care ”mânuitorul de slove” îl urmărește pe tovarășul său de călătorie pentru
a-i da informații complete, nelăsându-l nici măcar să se odihnească bine.
Scriitorul participă afectiv și la necazurile vârstnicului. Îl compătimește
pentru traiul său solitar ( murindu-i recent soția0, de comportamentul
proprietarilor unde a locuit și care s-au purtat câinește cu el, de suferința
alături de fiul său bolnav, precum și de preocupările sale pentru a-i procura
cele mai eficiente medicamente. Și, cu
autorul a fost asistent medical, unele lucruri sin spital le descrie cu
termeni medicali, la fel și denumirile unor boli, descriind chiar în termeni de
specialitate un tratament lut, precum și denumirile științifice ale unor
medicamente.
Limbajul folosit de autor este unul
normal, dar utilizează și unele expresii populare, pe care le presară în tot
cuprinsul cărții. Așa sunt : ” s-o tai spre Techirghiol”, ” amicul somn nu și-a
aflat cotlon în inima mea”, ”acceleratul gonea fără glumă”, ” le-am făcut
pașaportul”, ” fetița Doinița a pătruns cu dreptul în lumina cărților”,
”bagajele și-au luat zborul”, ” din spirit de prevedere m-am îmbrăcat
sărăcăcios”, ”..suptul paharelor”, unele din acestea constituindu-se și într-un limbaj ” colorat”, dar ”gustat”
mult de cititori. Și folosirea acestui limbaj face din carte o lectură plăcută.
Pentru toate cele menționate
mai sus, recomand cititorilor să-și procure această carte și sunt sigur că va
fi pe placul multora. Va fi o lectură plăcută, atractivă, interesantă
pentru orice cititor oricât de pretențios ar fi și orice fel de literatură ar
fi pe placul lui. Stilul lui Decebal-Seul este inconfundabil, dar deosebit de
plăcut. Și, dacă mie îmi plac foarte mult cărțile lui, mai ales că sunt foarte
pretențios în privința lecturii, sunt sigur că și această carte va fi citită cu
plăcere de oricine. Cititorul , care a mai avut în mână cărți de-ale lui, va fi
încântat și de această nouă carte, ca și de ineditul subiectului ei.
A
consemnat cu plăcere,
prof. Gh.Dolinski
