„Singurătate”

de PETRU BEJINARIU, |23.10.2013|

La Editura PIM din Iaşi, în august 2013, scriitorul Ion N. Oprea a publicat o nouă lucrare intitulată „Singurătate”. Sub titlul „În loc de prefaţă la carte”, Ana Dumitrescu, Ion N. Oprea şi Constantin Huşanu au consemnat ample şi interesante reflecţii istorico-filosofice.

În primele pagini sunt prezentate textele scrise de ing. Mihai Caba, Dumitru Constantin Dulcan, Ion Dichiseanu şi academician Dan Berindei.
Redăm în paginile ziarului „Crai nou” aceste note de lector deoarece în acest volum şi-au exprimat păreri despre „universul regăsirii de sine”, singurătatea, şi oameni de şcoală şi cultură din judeţul Suceava: Luca Bejinariu (Rădăuţi), Ion Popescu-Sireteanu şi Silvestru Pânzariu (Siret), Victor Cozariuc (Dărmăneşti), Mihai Bejinariu, Ioan Grămadă şi Dumitru Cioltan (Câmpulung Moldovenesc), George Timu (Vatra Dornei) şi subsemnatul.
La început, mă opresc la câteva reflecţii de profunzime ale omului de ştiinţă Dan Berindei, care ne spune: „S-a răsturnat cu timpul ierarhia valorilor…, singurul care contează este omul cu bani”, „Munca făcută din pasiune e moştenirea mea cea mai importantă… Munca mă ajută să fiu”, „Dar şi mai trist e că românii şi-au pierdut în ultimul secol dorinţa de a mai face ceva pentru ţară”… „Dintre studenţii plecaţi, nu ştiu dacă vreunul s-ar mai întoarce. Visul şi a celor din ţară e să plece”…
În această carte, un autentic tratat de sociologie, singurătatea a fost definită în multe feluri şi tratată ca o realitate complexă. Singurătatea este o stare sufletească provocată, trăită şi exprimată foarte diferit de fiecare persoană/personalitate. Iar dacă oamenii, de oriunde din lumea asta, nu sunt identici, înseamnă că şi starea de singurătate a fiecăruia nu poate fi aceeaşi. Şi-au exprimat păreri, convingeri şi experienţe mai mulţi autori, în total 45, între care şi multe nume cunoscute: Maria Ploaie, general Gheorghe Creţu, Marius Tucă, Mihai Bejinariu, Iulia Gabriela Şerban, Mioara Niculescu, Adriana Andreiaş Micu, Elena Leonte, Vasile Fetescu, dr. Aurel Constantin Panfil, Jane Margareta Tudor Şerban ş.a. „Singurătatea nu este doar o stare – spune scriitorul Vasile Fetescu – este mai mult o trăire sufletească”.
Diversitatea formelor de singurătate şi singuralitate este prezentată de Iulia Gabriela Şerban, sub titlul „Singurătate şi singuralitate”, referindu-se la militarul pe front, medicul de gardă, bolnavul în spital, conducătorul de tren, ciobanul sau pădurarul, alpinistul, bătrânul din azil sau cămin ş.a.m.d. Prof. M. Bejinariu vorbeşte de o formă recentă şi extinsă a singurătăţii, în cazul părinţilor sau a copiilor plecaţi de-acasă „pentru un loc de muncă departe de ţară”… Absenţă cu urmări diverse, unele grave pentru starea de sănătate sau de conduită a celor în cauză. Avem în vedere aici celula de bază a societăţii, familia. Cu autentică valoare practică sunt constatările lui Ioan Grămadă pe care le adună sub titlul „Gustul amar al singurătăţii” şi care pot servi drept sfat, îndemn sau chiar învăţătură. Autorul ne spune că „numai în judeţul Suceava trăiesc 10.200 de copii singuri, mereu cu dorul nemărginit de a-i vedea pe părinţi venind acasă, măcar de Sărbători”. Sunt deosebite explicaţiile lui Marian Malciu în textul intitulat „Singurătatea: fenomen social?” care mă conduc la îngrijorare, mai întâi prin proporţiile stării respective. Odată cu definirea stării de singurătate, Marian Malciu ne prezintă cauzele unei asemenea stări între care… „pierderea fiinţei dragi”, divorţurile, care au devenit „un fenomen social şi se manifestă, la o anumită clasă socială, respectiv cea îmbogăţită peste noapte…”, lipsa comunicării în familie sau comunitate etc.
Cu adevărat important este faptul că lucrarea, pe lângă tratarea acestei realităţi lăuntrice, oferă cititorilor şi sfaturi, îndemnuri şi soluţii pentru starea de singurătate, ceea ce mă determină să fac invitaţia la lectură fie şi numai pentru cei acum interesaţi de această stare specială. În carte sunt cuprinse multe cugetări utile şi deosebit de frumoase semnate de Nicolae Iorga şi Grigore Constantin Moisil, dintre care am reţinut: „La sfârşitul fiecărei zile socoteşte nu ceea ce alţii au făcut faţă de tine, ci ceea ce tu ai făcut faţă de alţii” (Nicolae Iorga); „Dacă vrei să fii iubit, iubeşte!” (Seneca) şi „Scaunele prezidenţiale sunt periculoase, au un microb care urcă la cap” (Grigore Constantin Moisil).
O mare bogăţie şi o mare diversitate de idei sunt minuţios adunate în această lucrare care poate folosi întru diminuarea sau chiar spre a înlocui singurătatea unor oameni cu stări de normalitate, optimism şi confort sufletesc.