Bianca, o minune de copil!

                                                                                                                  3 noiembrie 2013

                               

În activitatea mea didactică , culturală și cetățenească de peste cinci decenii am avut prilejul să colind toste satele din sudul Bucovinei istorice. Psste tot am întâlnit oameni deosebiți și, ce este mai important, talente destul de multe.

          La manifestările Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, în totalitate cultural, am avut prilejul să cunosc, acum vreo patru ani, o gâgâlice de fată, adusă de domnul învățător Ghiță Aga. Fata frumoasă foc, bine dezvoltată, stăpână a doi ochi superbi, iscoditori, neastâmpărați,cu care părea că va cuprinde tot Universul, îmbrăcată într-un superb costum național. Părea coborâtă dintr-un tablou de Grigorescu.  Era Bianca Ciornobrevei, elevă la o școală din Dornești în clasa a doua.

          Domnul învățător Ghiță Aga, un talentat recitator și interpret de muzică populară bucovineană, a adus-o pe fetiță, eleva lui, ca să ne cânte și să ne încânte. Și de fiecare dată a reușit acest lucru. Nu se putea un prilej mai nimerit decât acela, când se strânseseră la respectiva adunare bucovineni din toată țara și chiar de dincolo de fruntariile ei.

          După ce v-am prezentat ”minunea de la Putna”, eleva Alexandra Dan, m-am gândit că n-ar fi rău să cunoașteți și ”minunea de la Dornești”. Cum puteam să fac acest lucru ? Numai prin intermediul domnului Ghiță Aga, mentorul ei, mai ales că anii trecuseră și Binca dovedise că făcuse progrese în interpretarea melodiilor de muzică populară bucovineană. L-am sunat și am pus la cale o întâlnire.

          În ziua stabilită m-am prezentat dis-de-dimineață la Dornești, la Ghiță Aga acasă, unde, în fața unei cafele aburinde pregătite de doamna Mariana, am pus la cale planul de bătaie. Se luase déjà legătura cu Bianca și Viorica,bunica ei, care au venit la grădiniță, pentru că acolo aveam spațiu disponibil și, ce este mai important, multă liniște. Mama fetiței este la lucru în Italia, iar tatăl…renunțase la această comoară.

          Discuția am purtat-o în cinci, grupului nostru alăturându-se și doamna Elena Dumitrescu, fost ei educatoare. Nu vă puteți închipui cine avea cele mai multe emoții. Chiar fosta ei educatoare.

Chioar de la bun început am observat că Bianca nu avea complexe în fața reportofonului. Răspundea cu nonșalanță și mare naturalețe la toate întrebările puse, după ce se gândea câteva secunde.

          -Bianca, îți amintești când ai cântat prima dată pe scenă?

          -Da, îmi amintesc foarte bine. Eram la grădiniță, aveam cam cinci ani. Atunci doamna educatoare m-a ajutat să învăț melodia ”Mi-am făcut bundiță nouă” a doamnei Angela Moldovan.

          -Ai continuat să cânți sau ai avut și întreruperi?

          -N-am încetat deloc să cânt. Doamna educatoare mi-a îndemnat bunica și mama să mă înscrie la Clubul elevilor din Rădăuți. Acolo mi-am perfecționat tehnica și mi-am îmbunătățit repertoriul sub bagheta maestrului Dumitru Pomohaci. Cu dumnealui studiez și în continuare pentru că este absolut necesar să mă perfecționez  continuu

          -Nici nu umbla bine în picioare când cânta, intervine bunica. Aveam o vecină care cânta foarte frumos. și, de câte ori venea la noi la fântână, pentru apă, o auzeam cum cânta. Bianca se ițea la geam, o asculta și apoi îngâna melodia. De multe ori mă ruga s-o chem în casă pentru a ne mai cânta.

          -Când ai participat la primul tău concurs și ce premiu ai luat?

          -Eram tot la grădiniță când am participat la concursul ”Voinicelul”.Atunci am luat premiul al II-lea.

          -Nu te-ai descurajat că n-ai primit premiul I?

          -În niciun caz. Le aveam alături pe bunica, mama și doamna educatoare care m-sau încurajat în permanență. Și-apoi nu poți lua încontinuu premiul I pentru că apar concurenți foarte bine pregătiți. Anul acesta am luat premiul I la un concurs la Suceava și la concursul ”Dorna, dor de joc și cântec”, de unde m-am întors cu premiul I.

          -De unde-ți culegi melodiile pe care le interpretezi?

          -N-are de unde le culege, intervine domnul Aga. N-ar avea rost să le culeagă din alte localități, chiar din zonă, iar comuna Dornești nu are tradiții folclorice. Din anul 2008 este solista principală a Ansamblului folcloric ”Codrișor” din comună.

          -Eu merg pe melodii originale.

          -Și-atunci cine îți compune melodiile ?

          -Ele îmi sunt compuse de domnul Trifan Leancă, dirijorul Ansamblului Profesonist ”Ciprian Porumbescu” din Suceava,, pe versurile doamnei Mariana Honceru din Botoșani.

          -Ai vreun cântăreț preferat?

          -Normal că am. Fără modele nu se poate progresa. O iubesc foarte mult pe doamna Sofia Vicoveanca, pentru că Domnia-sa a dus cântecul popular bucovinean pe cele mai înalte culmi. Apoi mai este Adriana Bucevchi, Ionela Popescu,Angelica Flutur…

-Bianca, ai vreo melodie preferată?

-De fapt toate melodiile pe care le cânt sunt în inima mea. Dar parcă melodia ” De la Bilca-n Rădăuți” are un loc aparte, din care vă cânt câteva strofe.

          Am reținut și eu câteva versuri, și anume: ”Muguraș de pe brăduț/De la Bilca-n Rădăuți/ Drumu-i lung? Flăcăi îs mulți./Că la târg poate găsești/Să ai bani/ Să târguiești/ Și să știi să te tocmești/. I, hai, dor,nu sta!”

          -Poți să ne dai titlurile pentru câteva melodii din repertoriul tău?

          -Da, cu plăcere. Așa sunt:”La huțulcă, hai ficiori!”, ”La bătută, tropa, trop.”,Haida , hai amu”, haideți, fetelor, la joc!”

          După ce ne-a delectat, am lăsat-o pe Bianca să-și mai tragă sufletul, și am încercat să aflu câte ceva de la bunica și fost ei educatoare.

          -De când era mică știam că va deveni o bună cântăreață, a intervenit bunica.  Tocmai de aceea am mare grijă de ea și i-am asigurat toate condițiile. Este dotată cu un costum foarte vechi, dar are și unul nou, opincuțe și  băsmăluță. O însoțesc la toate concursurile, pentru că mama ei lucrează de 8 ani în Italia, chiar și pentru dânsa și vine foarte rar pe-acasă. Eu și bărbatul meu avem grijă de ea ca de ochii din cap. Am fost la Rădăuți, Suceava, Vatra Dornei, Iași și voi merge oriunde va merge și ea.

          -Bianca a fost eleva mea de la vârsta de 5 ani, intervine doamna Elena Dumnitrescu. Am observat că ea moștenește talentul deosebit de-a interpreta cântece populare din familie, mai precis de la unchiul ei. Pentru aceasta m-am preocupat în mod deosebit de șlefuirea talentului și promovarea ei. La toate concursurile la care a participat a urcat întotdeauna pe prima treaptă a podiumului.

          De ce i-am spus minune?  Simplu de tot. Este foarte bună elevă la învățătură, model de comportare în școală și în societate, mustește de talent, sensibilă, iubitoare până la adorație de folclor bucovinean, păstrătoare de tradiții participantă la foarte multe festivaluri și, după spusele bunicii, este și o foarte bună gospodină. Și este doar un copil, dar nu un copil oarecare.

          Aștept dacă este cineva care poate să mă contrazică.

                          A consemnat cu uimire, admirație și încântare,

                                                           prof. Gh.Dolinski