. 9 noiembrie 2013
Era în
luna brumar a anului de grație 1943, mai precis în ziua de 14 când, în
gospodăria lui Dimitrie Nicolaiciuc, cetățean al comunei Măriței din ținutul
Bucovinei, , Maria, distinsa lui soție,
i-a mai dăruit un fiu , care a fost botezat Vichentie, care va fi dezmierdat Ghenik. Era al zecelea copil al familiei.
Destule
nenorociri s-au abătut asupra acestei familii. Fratele lui cel mai mare murise
într-un lagăr de prizonieri din Donbass, chiar în ziua de Crăciun din anul
1944; tatăl său, încă un frate și două surori i-au murit de tifos exantematic
în iarna lui 1944-1945… Mama lui rămâne văduvă cu cinci copii mici înfruntând
greutățile vieții generate de războiul recent încheiat și în timpul foametei
crunte care venise și peste ei. Dar prin abnegație , muncă asiduă și credință
în Dumnezeu au învins.
Studiile
primare și gimnaziale le face în satul natal numai în limba ucraineană; cele
liceale le face la Suceava
și la Siret,
tot la secția ucraineană. Urmează studii superioare în cadrul institutului pedagogic și la Universitatea
”Al.I.Cuza” din Iași .
Cariera
didactică și-a început-o la Școala generală din Horodnicu de Sus, continuând-o
la Școala Gimnazială ”Mihai Eminescu” din municipiul Rădăuți, predând în primii
ani limba rusă și română, apoi numai limba română. După 40 de ani la catedră se
pensionează, dar mai predă limba română la școli din Delta Dunării și la Iaslovăț din județul
Suceava.
Menționez
faptul că a deținut și funcția de director de școală timp de 10 ani și 3 ani a
fost director cu munca educativă la Școala gimnazială ”Mihai Eminescu” din
municipiul Rădăuți.
Permanent
a fost preocupat de perfecționare și de cercetare științifică.
De aceea a participat cam la toate simpozioanele cu
comunicări științifice, care au fost apreciate de cei care l-au ascultat.
Menționez doar comunicările: ”Paralelă
între Miorița și Mai am un
singur dor de Mihai Eminescu” și
”Paisie Velicikovski- personalitate
exemplară în ortodoxia universală a secolului al XVIII-lea” la congresele
al IV-a lea și al V-lea ale filologilor români, care s-au desfășurat la Timișoara, respectiv la Chișinău ( 1992 și 1994).
Unde a
muncit a avut rezultate de excepție. Elevii săi au luat premii la sesiunile
științifice județene precum și la olimpiadele naționale de limba română.A
inițiat și a condus, în colaborare cu colegii de la școlile în care a lucrat,
reviste școlare ca : ”Interferențe” la Școala Gimnazială ”Mihai Eminescu„ din
Rădăuți și ”Lotus” la Școala gimnazială din localitatea C.A.Rosetti din Delta
Dunării.
Studiile cu caracter filologic , publicate în diferite
reviste, precum și diferite articole, discursurile sale parlamentare le-a
adunat între coperțile cărții ”Repere culturale și umane”, apărută în anul
2005.Aici este locul să menționăm și activitatea sa publicistică. A fost
redactor-șef al periodicului ”Exod”, organ de presă al Societății culturale
”Traian Chelariu” ( două numere); redactor-șef al revistei bilingve (
româno-ucraineană) ”Verchovyna”, care apare pentru ucrainenii din România (
șase numere), secretar de redacție al revistei rădăuțene ”Iconar” (serie nouă);
redactor-șef adjunct al periodicului bilingv rădăuțean- cernăuțean ”Clopotul
Bucovinei” ( 58 de numere); este cofondator și membru în colectivul de redacție
al revistei de cultură bucovinene ”Obcina literară” ( până în prezent au
apărut numere) și colaborator al
ziarelor cernăuțene ”Ceas” și ”Bukovyna”.
Activitatea
sa publicistică s-am co0ncretizat în articole publicate în publicații ca:”
Bucovina literară”, ”Crai nou”, ”Monitorul de Suceava”, ”7 zile bucovinene”,”Săptămânalul
de Rădăuți”, ”Analele Muzeului Suceava”, ”Limba și literatura română”, ”Analele
Bucovinei”,”Curierul ucrainean”, ”Limba Română ” (Chișinău), ”Vilne slovo”,
”Ukrainskyi visnyk”, ”Novîi vik”, ””Samostiina Ukraina”, ”Plai românesc”
(Cernăuți), ”Exod”, ”Obcina literară” și ”Clopotul Bucovinei”.
A muncit
nemijlocit și la editarea unor cărți:
”Umbra partizanului” de Victor Macoveiciuc și ”Povești neștiute. Povestea mamei
mele” de Valentina Hrișcă.
Pe lângă
activitatea sa didactică, culturală și civică, a desfășurat și o rodnică
activitatea politică. A fost trimis deputat în Parlamentul României de către
etnia ucraineană din România. Și în perioada respectivă s-a interesat de viața
și ucrainenilor din România, pe care i-a vizitat acasă la ei, i-a consiliat,
i-a ajutat, moral și material, mai ales
pe acei din zonele Suceava, Maramureș,
Botoșani, Banat și Delta Dunării. Prin contribuția sa directă au fost
înființate emisiuni de radio, în limba ucraineană, la studiourile din
Iași,Timișoara și Cluj-Napoca, secții de ucraineană la universitățile din
Suceava și Cluj- Napoca. Iar prin contribuția sa directă bustul lui Taras
Șevcenko a fost amplasat la
Negostina- Siret și în anul 1977 a fost reînființat
Liceul Pedagogic ”Taras Șevcenko” din Sighetu Marmației.
După
studii aprofundate a evocat, în articole, viața și valoarea literară a
personalităților Mihai Eminescu, Taras Șevcenko, Ivan Franko, Paisie Velicicovski, Olga
Kobylanska, Isidor Vorobkevici, George von Lovendal, Silkvestru Iaricevski,
Olecsa Romaneț, Ivan Mykolaiciuk, Tamara
Sverniuk, Mykola Ceredaryk,Mircea Streinu, Traian Chelariu, Iulian Vesper,
Daniel Șandru, Grigore Bostan, PS Ghersim Putneanul, George Muntean, Mircea
Grigorovița, Grigore Vieru, Dimitrie Vatamaniuc și mulți alții.
Apreciindu-i
întreaga activitate,multe personalități au scris elogios despre Vichentie
Nicolaiciuc. Așa au fost: Emil Satco, Adela Popescu, Ion Cozmei, Ion Beldeanu,
Ion Nedelea, MălinaAnițoaiei, Kolea Kureliuk, Ilie Romaniuc, Sextilia Crăciun, Elisabeta și Ion Prelipcean, Emil
Ianuș, Mircea Rusu, Gheorghe Dolinski, Maria Toacă, Dumitru Covalciuc, Vasile
Carlașciuk și mulți alții. Simpla înșiruire de mai sus nu vă spune nimic? Sau
vă spune totul.
L-am
cunoscut foarte bine pe distinsul profesor Vichentie Nicolaiciuc. Impunea
respect prin simpla sa prezență. Întotdeauna vorbea foarte bine documentat,
uneori chiar mai mult decât trebuia. Nu vroia să scape nici măcar un amănunt
minor. Explică totul până la cel mai mic amănunt.
Demn de semnalat este faptul vă este un foarte bun
organizator pentru activitățile culturale pe care le organizăm în zona
Rădăuților, mobilizează prieteni și colegi, este un foarte bun comunicator
între oameni.
Cred că ar
fi fost suficient dacă aș fi reprodus remarca maestrului Ion Cozmei despre
profesorul Vichentie Nicolaiciuc , și anume:”În orice domeniu în care a acttivat, Vichentie Nicolaiciuc a lăsat urme
adânci și edificatoare care au înnobilat faptele sale de muncă în slujba celor mulți, în spiritul
dreptății, al frumosului și al adevărului.”
Așadar, la împlinirea a șapte decenii
de rodnică activitate, nu-mi rămâne decât să-i urez sănătate multă, de care are
stringentă nevoie, putere de muncă și bucurii multe de pe urma membrilor
familiei sale, dar și să rămână același
activist vajnic pe tărâmul culturii, educației și a vieții sociale.
La mulți ani, dragă prietene !”
A consemnat cu admirație,
dragoste și prietenie,
prof. Gh.Dolinski
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu