19 noiembrie
Ideeea înființării caselor de ajutor
reciproc a pensionarilor a fost una
foarte bună pentru că, numai asociindu-se, pensionarii puteau face față
greutăților cotidiene.
Prin decretul nr. 204/1951 aceste case
de ajutor reciproc au fost trecute sub tutela
Ministerului Muncii și a Ocrotirilor Sociale. Pe parcursul anilor,
acesta a emis mai multe acte normative care au dus la consolidarea, din punct
de vedere organizatoric, a acestora.
La această
dată activitatea caselor de reciproc a pensionarilor din România este
reglementată prin actual normative menționat mai sus, la care se adaugă unele
recente ca: Legea nr. 13/1992, nr. 540/2002, nr. 502/2004, dar și a Ordonanței
de Guvern nr. 26/2000, care a devenit Legea nr. 266.
Pentru că
n-au rămas documente scrise, doar din mărturiile membrilor CARP ”Speranța” din
Rădăuți s-a putut stabili că aceasta s-a înființat în anul 1953, anul acesta
fiind un an jubiliar împlinindu-se 60 de ani de la înființarea sa, desfășurând
o activitatea continuă. De-abia în timpul mandatului lui Gheorghe Juravle
(1995-2006) s-a început consemnarea activității, care continuă și în zilele
noastre.
La data
înființării s-a numit Societate pentru Ajutor de Deces( SAD). Din colectivul de
inițiativă au făcut parte, printre alții, col.(r) Ion Boca, maiorul Gheorghe Tinu
și căpitanul Bonifacio Protosievici, ultimul a fost președinte din anul 1953 și până-n 1966.
Atunci erau înscriși 500 de membri.
Din anul
1966 și pînă-n 1983 unitatea a fost condusă de domnul Vasile Palievici, acesta
fiind cel mai longeviv președinte ( 17 ani) și asociația număra 1100 membri.
Cu suișuri
și coborâșuri, numărul membrilor a fluctuat. În prezent sunt peste 3200 de
membri, încadrați în 20 de sucusale și în municipiul Rădăuți. Proporțional,
jumătate sunt în sucursale și jumătate în municipiu.
Adunarea
generală jubiliară s-a desfășurat într-un cadru festiv deosebit, emoțiile
participnților fiind evidente. Cum să nu fie emoție multă pentru c-au fost
invitați foști casieri, membri ai consiliului de conducere care au activat în
asociație zeci de ani, acum unii din ei având peste 80 de ani și chiar peste 9
de ani , cum este cazul învățătorului Valerian Procopciuc, fost președinte,
care are venerabila vârstă de 92 de ani.
În debutul
adunării s-a ținut un minut de
reculegere în memoria membrilor noștri care, de-a lungul activității de 60 de
ani, au trecut la cele veșnice.
Darea de
seamă, prezentată de doamna Ana Marcu, președinte și activitatea financiară,
prezentată de doamna Alexandrina Puha, contabil-șef, au scos în evdență rezultatele obținute de
asociație în acest an de activitate, creionând și ce vom face pentru creșterea numerică și
calitativă a membrilor și înregistrarea de beneficii bănești. Hotărârea
adunării generale, prezentată
de Gheorghe Dolinski, vicepreședinte, a
prezentat ,pe capitole, activitatea pe care o vom desfășura în toate
domeniile.
Prin cuvântul
lor, cei 11 membri au scos în evidență activitatea desfășurată de noua echipă
de conducere, reliefând climatul deosebit de muncă asigurat de noua echipă de
conducere, precum și modul ideal în care
s-a integrat în
aceasta și colectivul de salariați de la
sediul asociației. Au lăudat mult și activitatea depusă în cadrul clubului
asociației, care acum are o activitate permanentă, deosebită.
Fiecare participant
a primit o mapă în care se aflau noul statut al asociației noastre, un pliant
de prezentare, o monografie a asociației scrisă de doamna Ana Marcu,
președinte, precum și o diplomă aniversară. Toți au fost încântați de
conținutul mapei.
Foarte interesant
este faptul că, după terminarea adunării, mulți participanți au rămas la
discuții, depănând amintiri și, mai ales, invitații în vârstă, fiind foarte
bucuroși că s-au reîntâlnit cu prieteni sau cunoscuți mai de demult. Menționăm
faptul că o serie de mape vor fi duse acasă pentru că unii membri de-ai
asociației , din cauza vârstei înaintate și a bolilor de care suferă, nu s-au
putut prezenta la adunare.
Suntem
siguri că această reîntâlnire va rămâne în sufletul participanților pe vecie.
A
consemnat cu melancolie și bucurie,
prof.
Gh.Dolinski
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu