6 decembrie 2014
Oriunde te-ai duce pe pământul
românesc, vei observa că satele noastre beneficiază de tezaure inestimabile,
păstrate cu sfințenie, cu venerație chiar, din generație în generație, de mii
de ani. Tocmai de aceea m-am exprimat adeseori, și n-am greșit niciodată, că-n
fiecare localitate rurală s-ar putea amenaja un muzeu cu profil istoric și, mai
ales, cu profil etnografic. Încă mai sunt
destule obiecte care se constituiau în averea satului și care pot ajuta
la amenajarea unui asemenea muzeu. Dar nu știu care sunt motivele că, după
părerea mea, sunt puține asemenea muzee etnografice, mai ales în spațiul
Bucovinei istorice, pe care-l cunosc foarte bine.
Am rămas profund impresionat de
activitatea de adevărat Sisif a distinsului dascăl Gheorghe Aga din Dornești (
cunoscut de prieteni sub numele de Ghiță), care se străduiește de ani de zile
să adune obiecte pentru amenajarea unui asemenea muzeu. Când privești
multitudinea de obiecte adunate îți spui
că poți amenaja cam patru muzee cu ele, poate și mai multe.
Am purces la Dornești, unde mă aștepta
distinsul dascăl, cu care-am realizat, cu sprijinul SC ”Cromtel” din Rădăuți un
documentar despre muzeu. Întrebări am pus multe, iar răspunsurile au venit năvalnic, Ghiță
fiind obișnuit să vorbească mult și documentat despre acest muzeu. Dar cititorii,
din răspunsurile date, vor înțelege lesne ce întrebări am pus.
” Cum să nu fii mândru, mi-a spus
Ghiță, că trăiești în acest loc mirific, binecuvântat de Dumnezeu, între două
orașe pline de istorie: Rădăuți și Siret. Dornești, vatră veche de istorie,
datează din vremea domnitorului Alexandru cel Bun, fiind atestat documentar în
15 martie 1490 pe vremea slăvitului domnitor Ștefan cel mare și Sfânt.
.JPG)
Și, dacă treci prin Dornești peste
superba pasarelă, musai trebuie să faci
un popas și în centrul comunei unde, pentru a-i cinsti pe cei care au trudit pe ogorul școlii și a le păstra veșnică
amintire, se înalță <Troița
Dascălilor
Dorneșteni> ( 129 de nume pe ea),
care ne-au dat lumina cărții. În dreapta, pe ulița școlii, și-a purtat pașii
Mihai Eminescu, poetul nemuritor, în drumul său, în anul 1871, spre marea
serbare de la Ptna.”
Căminul cultural se află chiar în
partea stângă a troiței, fiind o construcție deosebită. El adăpostește, printre
altele, peste 1000 de obiecte, care și-ar găsi un loc de cinste și binemeritat
în orice muzeu etnografic din țară și din lume.
Despre acestea ne-a vorbit cu mare mândrie Ghiță Aga.
După
ce intrăm în căminul cultural, la stânga, ne întâmpină o foarte frumoasă poartă
bucovineană, din lemn sculptat, prin care intrăm în încăperile care adăpostesc
exponatele(mâna ctitorului muzeului).
”Sunt exact 1134 de exponate adunate
sau aduse personal de dorneșteni. În ziua de 24 aprilie 2002, din inițiativa
mea și a doamnei Dorina-Simionela Seniuc, învățătoare la Școala nr.2, am
înființat acest muzeu. Primul donator de obiecte a fost eleva Georgeta- Liliana
Pașcaniuc din clasa a III-a, care-a adus atunci un cheptănar . Alături de noi au venit apoi Doina- Maria Marici,Oana-Alina Costiuc,
Mariana Naida de la Școala nr.1, care-au ajutat
mult și, la data de 17 decembrie 2004, cu
sprijinul părinților clasei a VII-a B am inaugurat acest muzeu.
La 15 martie 2009, la inițiativa
mea și a profesorului Marcel Colibaba,
directorul școlii, și cu sprijinul autorităților locale, cu prilejul
desfășurării ediției a VII-a a concursului de interpretare Comori de suflet românesc, dar și a împlinirii a 599 de ani de la
prima atestare documentară a localității, am deschis acest muzeu.
Colecția cuprinde absolut toate
ustensilele utilizate în vechea gospodărie țărănească, obiecte de cult, de
îmbrăcăminte și încălțăminte, pentru
prelucrarea lemnului, a fierului, a nuielelor, covoare, lăicere etc.
Purtăm veșnică recunoștință celor care
ne-au ajutat să colectăm obiectele, dar și acelora care le-au donat, de multe ori despărțindu-se de obiecte
dragi , moștenite din generație în generație. Numărul acestora este foarte mare
și nu-i putem nominaliza pe toți. Toate
obiectele sunt etichetate și inventariate, conform normativelor în vigoare.
Este imposibil să se piardă sau să se rătăcească vreun obiect.
De-a lungul anilor i-au trecut pragul
și-au semnnat în cartea lui de onoare personalități marcante ale culturii:
artistul plastic Dan Cornel, prof. univ. ing.dr.Gheorghe Hubca, Marian Olaru,
directorul Centrului de Studii Bucovina din Rădăuți al Academiei Române, Călin
Brăteanu, interpret de muzică populară; Ion Cozmei, poet; prof. Ioan
Chiudeșciuc; preot pr. dr. Constantin Hrehor; prof. Vichentie Nicolaiciuc, dar
și cadrele didactice din comună și din localitățile învecinate, precum și vizitatori
din Spania, Suedia, Germania, Ungaria.
Mi-amintesc cu dragoste și admirație
de Eugenia Georgian, profesoara mea de
istorie, de învățătorii Samuil și Eugenia Ioneț
din Rădăuți și de Toaderi Hrib din Arbore, ctitori de muzee. Aceștia
mi-au fost modele în viață.”
Am studiat exponatele, întîrziind mai
mult în fața multora, gândindu-mă cât timp a a fectat Ghiță Aga și prietenii
lui pentru a depista, colecționa,
eticheta,
inventaria aceste obiecte. Mă gândesc la talentul lui de-a se înconjura cu oameni
de excepție și-ai determina să-l ajute., dar și la puterea lui de muncă și de
seducție față de oamenii locului.
Îndemnul
meu este simplu, pornit din inimă, prețuire și admirație: ”Veniți la Dornești
ca să vedeți o minune, reînvierea gospodăriei țărănești vechi, poate
multimilenare! Veniți să admirați munca unui intelectual al neamului nostru,
muncă pusă în slujba semenilor lui și,
ce este mai important, făcută fără plată!
Veniți să vedeți și, de ce nu, să luați exemplu! Veniți și vă minunați!”
A consemnat cu răsuflarea
tăiată și-a fotografiat,
prof. Gh.Dolisnki
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu