SCRISORI DE PE FRONTURILE AUSTRIECE DIN “CELĂLALT RĂZBOI”

                                                                                     de COCA NICOLAI

    In acest an se implinesc 100 de ani de la declansarea Primului Razboi Mondial la care Regatul Roman a participat incepand cu anul 1916,iar Bucovina impreuna cu celelalte provincii romanesti ,Ardealul, Banatul si Basarabia, au luat parte chiar de la inceput, adica din 1914, fapt mai putin vizibil in prezent, atat in relatarile presei, in  luarile de pozitie din partea oficialilor prcum si in activitatea organizatiilor neguvernamentale si oamenilor de cultura, in general a formatorilor de opinie.

Cu alte cuvinte ,uitarea este cea mai comoda reactie daca nu este ceva de castigat.

Peste citeva zile, la 28 NOIEMBRIE sarbatorim  “UNIREA NECONDIŢIONATĂ  ŞI PE VECIE A BUCOVINEI IN VECHILE EI HOTARE PÂNĂ LA CEREMUŞ,COLACIN ŞI NISTRU CU REGATUL ROMÂNIEI “dupa 143 de ani de stapinire straina.

Versurile urmatoare au fost culese in anii 1969-1973 de la vaduve  sau urmasi ale bucovinenilor din comuna Straja/Suceava, mobilizati pentru a lupta pe fronturile austriece, impotriva rusilor, sarbilor si italienilor in PRIMUL RAZBOI MONDIAL. Nu sunt cantece ,ci mai degraba  sunt scrisori versificate, compozitie comună a combatanţilor de pe front, in condiţiile in care trebuiau sa mascheze adevăratele sentimente faţă de cauza impăratului, dar să şi transmită informaţii la cei dragi despre adevărata lor situaţie de pe front, precum şi a faptului că cei care ştiau carte intre ostasi erau putini. Dealtfel, aceste scrisori , când soseau erau citite de întreaga comunitate şi fiecare familie care avea membri mobilizati aflau ce trebuiau sa ştie.

Redarea lor catre public reprezinta modestul meu prinos , acum la o suta de ani de la declansarea razboiului, la mentinerea treaza a recunostintei pentru bunii nostri , care ne-au faurit TARA si  a dragostei si fratiei pentru toti romanii bucovineni , in orice hotare s-ar afla.

...................................

Nu purtaţi fete margele,

Ca-n Galiţia-i mare jele!

Nu purtaţi fete cercei,

Ca-n Rusîia nu ştiti ce-i!

Am marşaluit opt zile,

Fara o ţâruc”di pâine.

Scot şpatu , incep să săp,

Săp un ceas tot prin omăt,

Dau di petre ,radacini,

Tot să săpi şi să suspini

C-aş-i traiu”ntre duşmîni.

……………………………………

Vine trenu” Principesa,

Cu raniţ”  de la Odesa.

Trenu” vine şuierînd

Şi raniţî blestemînd.

-Fir’ar  tare blestemat,

Cine-n catane ne-o luat.

Că o curvă de săbioară,

M-o străpuns la inimioara.

Ş-c-on plumb din patruntaş,  (patrontaşc,ladunca sau cartuşieră)

M-o lovit in umeraş.

Tare mă tem c’oi muri

Ş-acasî n’oi ajungi,

La nevastă şi copii.

Auzită de la Tecla Poenari,al cărei soţ a fost husar in armata austriacă

………………………………………

I-auzi,draga mea nevastă,

Pune-ţ” coatele-n fereastră

Şi mi-ti uită”ncet,

Către Miază-Noapte drept.

De-i vedea un foc arzând,

Stele de pe cer căzînd,

De-a cădea si steaua mea

Nu-ţi fie inima rea,

Câ n-am murit înruşînat

Pentru ţară şi “mparat.

Ofiţerii beu coniac,

Eu nici pâine n-am mâncat,

Nici tabac ca sa fumez,

Dar cu pieptul  să luptez!

Auzită de la Maria Popescu Maricheţ ca fiind scrisă de Şliuc cel Bătrîn

……………………………………………………………..

Trandafir in apa crescut,

Maicuta cand m-o nascut,

Doamne bine i-o parut.

Maica de parere buna

Mi-o facut scutec de lîna,

In care m-o învelit

Si-n cântări m-o adormit,

Iar tata c-am fost ficior

Şi i-oi fi de ajutor,

Făcu leagăn pentru mine

Ca sa dorm dulce şi bine.

Şi când eram ca să-l ajut

Ca pentru ce el m-o crescut,

Neamţu mi s-o îndurat

Şi-n cătane  m-o luat.

Nimic nu m-o întrebat,

M-o scris doară pe hârtie

Că sânt bun de cătănie,

Şi m-o dus la el acasă

Şi mi-o dat haine frumoasă,

Nişte haine noi si sure

Şi m-o gatit ca pe mire.

Şi in loc de maiculită

Datu-ne-a o puşculiţă

Şi sămn că nu mai am tată,

M-o încins c-o curea lată

Şi mi-o dat plumbi mulţi şi grei

Să-mi fie prietenii mei

Şi baineta de-o parte

Să-mi fie drept ca un frate.

Cu trenu” că ne-o pornit,

Cinci zile-am călătorit

Şi-n a şasa ne-o dat jos

Intr-un pustiu nasîpos.

Apă nu aveam de loc ,

Ne topeam omăt la foc.

Din omăt imi fac cafea

Si-n pomînt ii viaţa mea.

Radacina bradului

Ii perina capului,

Că de ieşi din tranş”afară,

Rusii trag si mi-ti omoară

Şi dau şturm tot dupa şturm,

Să ne facă pi toţi scrum.

Picau rusii cu gramada,

 Cum pică iarna zapada

Şi picau si dintri noi

Cum picură vara ploi.

Un plumb nu-si gasea drumu”,

Decît la mine-n pieptu”

N-avea loc unde s-ajungă,

Făr”la mine –n mâna stingă.

Sângele-ncepu a curge

Şi eu de durere a plânge.

Măicută, de-ai fi ştiut ,

C-un val de pânză ai fi venit,

Să-mi legi rana dureroasă,

Precum mă grijeai acasă.

Ş-aşa stând o zi intreagă,

Sanateţii vin,mă leagă,

La şpitari m-o dus in grabă.

La şpitari eu mult n-am stat,

Rana mi s-o vindecat

Ş-apoi iară am plecat,

La fraţii ce i-am lasat.

Nu plânge maică-n portită,

Mergi cu mândra-n gradinită,

Rasadeşte-o mândră floare,

Unde-i umbră si racoare.

Dacă creşte şi-nfloreşte,

Poţi ,mamă,să tragi nadejde,

Iar dacă s-a vesteji,

Să şti mamă c-oi muri,

Şi nu mor înruşînat

Pentru ţară şi”mparat !

Auzită de la Maria Popescu Maricheţ

…………………………..

Cernauţi cazarma înaltă,

Putradi-ţ-ar zidu” roată,

Putradi-ţ-ar şi uşorii,

Cum ni-ai concentrat ficiorii !

Auzită de la Coca Silvia Cârtîb

………………………….

-Cuculi cu penii verzi,

Vara vii,vara te pierzi.

Cuculi cu pene lungi,

Vara vii ,vara te duci,

Nu ştiu iarna ce mânînci.

-Eu mânînc muguri de fag,

Şi cânt în luncă cu drag.

Mânînc muguri de arin

Şi cânt şi celui strain,

Doruri-i-li  alin.

Mânînc mugurel de salce

Şi cânt şi celui ce zace

-Cântă cuce, vinerea,

Trec voinicii Dunărea,

Câte patru alăturea,

Blestemînd pe maică-sa,

Că nu i-o calugărit ,

Să-i scape de cătănit.

Cucul cântă colo-n vale,

Mândra mea plânge cu jale;

Cucul cântî-n frunză lată,

Mândra mea stă supărată.

Auzită de la Bres Mafta

…………………….

Nistrule ,apă vioară,

Fă-te in neagră cerneală,

Să-mi cernesc o batistuţă,

S-o trimit la a mea  mindruţă,

Să se şteargă pe obraz,

Să ştie de-al meu necaz;

Să se şteargă şi pe faţă,

Ca să ştie de a mea viaţă.

Auzita de la Juravle Aurora- Gorovei