30 iunie 2014
Straja, o
comună cu oameni gospodari, cu nume simbolic, situată la extremitatea nordică a
județului Suceava, în Depresiunea Rădăuților, străbătură de apa râului Suceava.
Se învecinează cu Putna, Vicovu de Sus, Brodina și Ucraina. Mărturiile
arheologice vorbesc de faptul că teritoriul ei a fost locuit de oameni încă din
epoca pietrei.
Numele
satului vine de la ”strajă” ( pază). Pe teritoriul ei era un grup de străjeri
trimiși de conducerea mănăstirii Putna, care aveau misiunea de a păzi ”
braniștea”( proprietatea mănăstirii materializată în păduri și poieni) acestei
mănăstiri, precum și a da de veste
atunci când apăreau în zonă invadatori. Există și-acum un toponim numit
”caraulă”, care denumește un teren situat în partea de sus a satului.
Stema
localității este reprezentată de un scut, pe fond roșu, cu o poartă din leațuri,
deschisă spre trei prăjini cu legături de paie la bază. În partea superioară
are creneluri de cetate, din care se preling trei lacrimi, toate din argint.
În cimitirul
satului ar fi fost o bisericuță din
lemn. Între anii 1867 și 1850 sătenii au construit o biserică din piatră
și pictorul bucovinean Epaminonda Bucevchi a pictat-o în interior.
În
localitate nu sunt obiective economice. Dar pot fi practicate diferite
sporturi, vânătoarea, pescuitul și pot fi admirate renumitele case bucovinene.
Locuitorul Dorin Pătrăucean a construit și înzestrat, pe cheltuială proprie, un
foarte frumos și interesant muzeu etnografic bucovinean.
Satul a
dat două personalități mari, recunoscute
și pe plan mondial: istoricul Dimitrie Onciul ( 1856- 1923), membru titular al
Academiei Române și Nicholas Kotosh (1883-1959), doctor în teologie, profesor
și rector al Chemivtsi University în anii 1927 și 1928.
În anul
1860 a fost construit primul local al școlii din sat, care acum poartă numele
”Dimitrie Onciul”.Școala este frecventată de peste 800 de elevi
În anul 1910 în sat erau 3315 locuitori, în anul 1930
erau 4662 și în anul 2002 erau 5884. Din ei , 84% sunt ortodocși, 15%
penticostali și 1% alte confesiuni religioase. Bineînțeles, toți sunt români.
Pentru toate cele arătate mai sus, dar, în mod special,
pentru că-și trage obârșia din Straja, domnul col.(r) farmacist Gheorghe
Juravle, actualmente trăitor și pe
meleagurile Bacăului, la reședința sa din Straja a organizat a doua ediție a unei tabere de pictură. De la ucenici la
maeștri a invitat 12 persoane și aceștia, nemaiașteptând îndemnuri, s-au apucat
de pictat. Așa că, la finalul taberei de 8 zile s-au adunat peste 100 de
tablouri pe care au fost așternute și semnături celebre. La îndemnul prof.
Elena Bostan, președinte al Filialei Bacău a Societății pentru Cultura și
Literatura Română în Bucovina, precum și la invitația gazdei, i-am călcat din
nou pragul.
Mai erau
două zile de tabără și n-am prea avut cu cine sta mult de vorbă. Fiecare
maestru își găsise un loc strategic unde să picteze. Oar maestrul Crăița Mândră
a acceptat să stea de vorbă cu mine , în timp ce , de la balconul hotelului,
transpunea pe pânză o casă bucovineană din apropiere. Dar, în pauza de masă
binemeritată, maeștrii s-au dezlănțuit”. Cum nu mai pridideam cu notatul și, vă
rog să mă credeți, am avut ce nota. Dar nu pot reproduce tot ce-am aflat. și
cred că înțelegeți de ce. Din răspunsurile date veți înțelege ce întrebări am
pus. Dar să dau cuvântul maeștrilor.
”Mie nu-mi
place globalizarea. Prin ea se pierde esența, fibra neamului. Și aici
arhitectura unor case a suferit transformări. Eu sunt îndrăgostit lulea de
ferestre. Am și o colecție cu sute de fotografii de ferestre, pe care le-am
fotografiat prin peregrinările mele prin țară. Interesantă este și ”brama” de
la poarta gospodăriei. Chiar lucrarea ,mea de doctorat a fost ”Poarta
monumentală”. Credința noastră spune că-n bramă se adună sufletele ce,lor morți
la casa respectivă. Atunci am descoperit ”Miorița” , o variantă din Maramureș, care se colindă de Crăciun. Aici,
la Straja, m*au atras oamenii, graiul lor, casele și tradițiile. Totul este
superb! Mai sunt și colecționar de maximafilie, cartofilie și
insigne.”(maestrul Aurel Stanciu).
”M-au încântat oamenii și peisajul de basm. Lucrez în ulei, pe pânză,. Aici m-a uimit
arhitectura unor case vechi. Pe lângă tablouri am realizat și desene pe care le
voi valorifica acasă. Am expus la toate saloanele Moldovei, ale UAP. Sper să
expun și-n continuare…Sunt încântat de această inițiativă a gazdei noastre.
Acțiunea este superbă și salutară.”(maestrul Ioan Mihalache).
”Sunt
încântată de arhitectura locului, de felul în care sunt construite casele
vechi, detaliile lor arhitecturale. Bucovina este splendidă! Aici oamenii sunt
foarte prietenoși, sociabili, cooperanți. Zona aceasta are o lumină particulară
și poți picta cu succes. Este un privilegiu c-am fost invitată să pictez între
atâția maeștri ai penelului.”( Bianca Rotaru)
”Acest loc
exercită o vrajă aparte asupra mea , și nu numai. Atmosfera este de pace totală
și liniște absolută. Din când în când cade asupra
mea lumina nordului, specifică nu mai Bucovinei, lumină
care este filtrată, specială, parcă-i un dar al Domnului pentru pictori și
fotografi. Atmosfera este biblică. Avem senzația că suntem la capătul lumii de
unde drumurile nu mai duc nicăieri. De aceea mă-ntorc aici. Totul îți dă o
stare specială, poetică. Am mai întâlnit o asemenea Atmosferă la Tețcani, unde
domnește duhul lui Enescu. Și peste tot se suprapune spiritul lui Juravle,
amfitrionul nostru, asemenea unui tăticuț. Îți mai toarnă un pahar de lapte sau
de vin, din care el nu
bea.”(maestrul Vasile Crăița-Mîndra)
”Ma atras
aici specificul locului, mai ales sobrietatea cromatică. natura și lumina
austeră sunt date de dumnezeu. Eu sunt un colorist și iubesc tonurile de alb și
gri. Clima este cam rece, dar oamenii sunt foarte calzi, primitor, începând
chiar de la copii. Când pictăm, stau în jurul nostru și chibițează. Probabil
vom crea aici ucenici.” (Marius Crăița- Mândra)
”M-a atras
la Straja ideea de tabără într-un peisaj necunoscut. Aici e un capăt de țară,
dar un început de lume. Fac studiu de peisaj pe tema arhitectură, natură,
contraste cromatice, încadrarea caselor în peisaj. Mă bucur să pot picta
asemenea minunății. Aici și creierul lucrează altfel ca la noi, la Botoșani sau
la Bacău. ”(maestrul Ioan Burlacu)
”Aici, la
Straja, m-a atras natura, colectivul,
atmosfera de deal- munte.Parc-aș reveni acasă la mine, la Cîmpulung
moldovenesc. Am remarcat oamenii gospodari și copii foarte cuminți,
respectuoși, toți fiind credincioși, curați la suflet, cu mult bun- simț.
Lucrez în tehnică mixtă: culori de acril și utilizez colajul. Nu fac peisaj,
dar fac comparații cu elementele din natură. Casele, ca nicăieri, sunt bogate
în grădini cu flori multicolore. Și curțile și grădinile sunt foarte îngrijite,
oameni-s sufletiști, bine construiți și o duc bine.” (maestra Dany-Madelaine
Zărnescu)
”Revin a
treia oară la Straja și voi reveni ori de câte ori voi fi invitat. Aici totul
îți încântă sufletul și mintea. Vestigii
arhitectonice, case țărănești vechi, gospodarii și copiii. Sunt bucovinean de
la Botoșana, dar aici relieful este diferit. Noi căutăm foarte mult arhaicul de
care, din păcate, nu se mai ține cont. Bucovineni sunt peste tot pentru că
viața i-a împrăștiat prin lume. Bucovine este unică și veșnică.”(maestrul Ilie
Boca)
”Sunt
încântată de aceste meleaguri. Aici peisajul este deosebit, maturii și copiii
sunt superbi, iar arhitectura caselor este unică. Aici pot picta la tot pasul. Mă-ncântă coloanele caselor și peisajul.
Pictez în ulei pe pânză. Oricând voi lăsa totul și voi reveni în
Bucovina.”(maestra Silvia Tiperciuc)
Doar cu maestrul Ștefan
Pristavu n-am putut sta de vorbă pe îndelete. Pe lângă pictat, avea de
lucru cu copiii din sat. În timpul mesei ne-a povestit ce bine se simte între
copii, mai ales că s-a împrietenit cu cei din sat. Ei îl asistă când pictează
și chiar comentează ce văd pe șevalet. În finalul taberei va organiza un nou
concurs de pescuit cu ei. A mai organizat câteva la care le-a dat diferite
premii, printre care și undițe profesionale. Aici, la Straja ? Este o g ură de
rai unică !
Aflând că
sunt la Straja și, mai ales în compania cui, domnul profesor Mihai Semenov,
băcăuan prin adopție, dar bucovinean prin naștere, s-a deplasat de urgență
aici. Nici nu vă închipuiți câte întâmplări din viața lor am aflat în timpul
discuției la care am fost martor. Vă asigur că întâmplări foarte interesante.
Am reușit
să stau de vorbă și cu două fetițe ale maeștrilor: Ioana – Ruxandra Stanciu ( 9
ani) și Smaranda Mihalache ( 13 ani). Sun t pictorițe în devenire, deja având lucrări expuse în
diferite expoziții de profil. Sunt calme, concentrate asupra a ceea ce lucrează.
Au multe schițe ale caselor, realizate în creion. Sunt sigur că viitorul
picturii este pe mâini bune.
Cu domnul
colonel Juravle, inițiatorul, organizatorul și sponsorul total al taberei de
pictură nu s-a putut discuta despre ea. Este tipul bucovineanului de demult:
tace , face și nu se simte bine când îl lauzi.
”Au vorbit destul ceilalți despre acest lucru. Ce rost are să mai
vorbesc și eu?” replică imediat
amfitrionul. Ochiul său vigilent , de mare gospodar, vede totul, să nu
lipsească nimic oaspeților săi și maeștrii să picteze în liniște,
nestingheriți. Domnia-sa, un adevărat Mecena al culturii străjene, și nu numai,
ar merita atenție și din partea autorităților locale, și nu numai. Prin tot ce
face, merită un loc alături de cele două
personalități ale comunei și titlul de ”Cetățean de onoare”. Știu, respinge orice
fel de laude, dar comunitatea trebuie să i le acorde.
Să știți
că, chiar dacă plecasem cu mare regret din Straja, chiar pe drum, în mintea mea
au început să încolțească multe întrebări. N-am reușit să aflu răspunsurile
căutate. Numai acești oameni îmi vor da răspunsurile, poate într-o întâlnire
viitoare. Dacă veți citi cu atenție acest articol, veți găsi
motivația afirmației mele din titlul lui.
Text și foto: prof. Gh.Dolinski
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu