Cultură şi istorie la Dorneşti

de prof. GH. DOLINSKI, |
 

Dorneşti, o localitate bucovineană de dată mai recentă, situată în partea de nord-est a judeţului Suceava, pe malurile râului Suceava, în Depresiunea Rădăuţilor. În anul 1775 au venit aici colonişti unguri, aduşi de autorităţile ungureşti, ei dând şi numele iniţial al aşezării, de Hadikfalva, denumită mai târziu de germani în Kriegsdorf.

În anul următor a fost construită aici biserica cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului” (catolică), deocamdată singurul monument istoric din comună. Acum slujba se oficiază aici de ortodocşi, dar este rezervat şi un altar pentru catolici.
Dacă în anul 1930 aici vieţuiau 4934 de locuitori, în anul 2002 erau 4365, iar acum sunt numai 3791 de locuitori, în 1244 de gospodării.
În Dorneşti îşi desfăşoară activitatea o filială a Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, preşedinte fiind prof. Lavinia Biliciuc, cu o activiate foarte bogată şi continuă. Am remarcat că la aceste manifestări culturale au fost prezenţi primarul comunei, dl Gheorghe Luţa, şi consilierul local Constantin Cucu, preşedintele comisiei de cultură şi învăţământ.
Considerăm că programul manifestării recente la care am participat a fost destul de încărcat, dar variat, desfăşurându-se pe durata a aproape trei ore. Însă datorită frumuseţii activităţilor moderate de prof. Lavinia Biliciuc, timpul a trecut pe nesimţite.
Participanţii au poposit întâi la troiţa dascălilor dorneşteni, pe care sunt trecute numele a 129 de dascăli, la placa dedicată lui Mihai Eminescu cu prilejul trecerii lui prin Dorneşti spre Serbarea naţională de la Putna, la viitorul muzeu al satului şi la biblioteca sătească, ghid fiind dl înv. Ghiţă Aga. ”Prin această troiţă lăsăm urmaşilor numele acelor dascăli care ne-au dat lumină. Astfel, numele lor vor rămâne nemuritoare, căci învăţătorul este o lumină care arde şi se stinge încet, luminând pe alţii” (Ghiţă Aga). S-a păstrat şi un moment de reculegere...
Dna Aurora Guşetu ne-a prezentat cu mândrie biblioteca sătească, mai ales ”Colţul donatorilor de carte ”, unde se găsesc sute de volume donate de Biblioteca Bucovinei ”I.G. Sbiera”, de profesorii Petru Bejinariu şi Vasile Schipor, ultimul angajându-se să mai doneze cărţi.
Un scurt istoric al şcolii comunei ne-a prezentat prof. Gheorghe Mihailov, directorul ei, iar Ghiţă Aga, ”Pagini de monografie dorneşteană”. Am aflat că-n anul 1887 exista o şcoală, atestată documentar din 18.04.1854, unde învăţau 347 de băieţi şi 340 de fete (în limba maghiară). De-abia în anul 1924 s-a introdus în şcoală limba română.
Dna prof. Genoveva Filip a prezentat volumul ”Carte veche în Biblioteca «G.T. Kirileanu» din Piatra Neamţ”, ediţia a II-a, autor fiind prozatorul Mircea Filip, regretatul ei soţ. A urmat apoi o sesiune de autografe acordate de dna Filip, care şi-a exprimat dorinţa de a mai dona cărţi şi s-a interesat cum poate să procedeze. I s-a sugerat să o facă prin intermediul SCLRB. Foarte interesante au fost comentariile pe care domnia sa le-a făcut despre însemnările scrise de oameni de cultură şi artă pe marginile paginilor din cărţile care au fost prezentate de autor.
Adrian Şindilariu, cunoscut poet, pe fondul muzical asigurat de acordurile ”Baladei” lui Ciprian Porumbescu, a recitat poemul ”La Stupca veşnicia geme”, creaţie proprie. Cât adevăr şi durere am putut constata în versurile sale, din care am reţinut: ”Ah, rece linişte astrală/ Cu-această umbră ocroteşte/ Uitarea să nu o atingă/ Cu nemurire-o poleieşte”.
Sub conducerea pr. paroh Tiberiu Fodoreanu, corul ”Dorvoces” al Parohiei ortodoxe Dorneşti a prezentat un microrecital cu cântece religioase, patriotice şi prelucrări de melodii populare realizate de renumiţi compozitori români. O fi corul de dată recentă, dar a impresionat interpretarea de excepţie a cântecelor!
Ca un corolar al activităţilor, dar şi al bogăţiei vieţii culturale a comunei şi a folclorului local, au evoluat fetiţele Claudia Ducan (9 ani) şi Bianca Ciornobrevei (12 ani), care-au prezentat un buchet de melodii populare bucovinene. Şi dacă Claudia este la începutul activităţii, prin talentul ei Bianca este deja cunoscută şi recunoscută ca o speranţă a muzicii populare bucovinene. Este ştiută şi prin spectacole susţinute în judeţ şi dincolo de fruntariile lui cu Ansamblul ”Ciobănaşul” din Rădăuţi, a cărei membră şi solistă este. Frumuseţea costumelor, ţinuta scenică, interpretarea de excepţie i-au încântat pe spectatori, care le-au răsplătit cu aplauze prelungite. Cred că fetiţele ar fi fost capabile să susţină singure un întreg spectacol.

Am fost impresionaţi şi de modul în care sunt prezentate pe pereţii bibliotecii şi ai căminului cultural aspecte pictate din istoria neamului şi a localităţii de penelul regretatului artist plastic dorneştean Cornel Dan, trecut pe nedrept şi prea de timpuriu la cele veşnice. Dar tânăra Florinela Covaşă se pare că i-a moştenit penelul fermecat. Dovadă sunt lucrările pe care ni le-a prezentat şi comentat cu multă generozitate, cu care a acoperit un întreg perete în faţa căruia spectatorii au zăbovit destul de mult. M-am bucurat şi când am aflat că, pe lângă pasiunea pentru pictat, mai are o pasiune: să fie învăţătoare. Ce frumos!
Demn de semnalat şi de urmat este gestul făcut de conducerea comunei, a şcolii şi altor instituţii din sat care şi-au trimis reprezentanţii la această manifestare culturală, gest întâlnit destul de rar în alte comunităţi.
Categoric, mă voi întoarce la Dorneşti, pentru că aici am fost încântat de talentul drei Florinela şi de munca de Sisif a învăţătorului Ghiţă Aga pentru amenajarea unui muzeu etnografic local.