30 Decembrie 2013
Bunul
Dumnezeu l-a învrednicit pe hatmanul Luca Arbure cel Tânăr, pârcălab de
Suceava, fiul hatmanului Luca Arbure cel Bătrân, pârcălab de Neamț, ca în ziua
de 29 august a anului 1502 să sfințească biserica cu hramul ”Tăierea capului
Sf. Ioan Botezătorul” , biserică aflată pe moșia sa din satul Arbore. În
preajma acelei zile domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt, aflat la curtea
domnească din satul Milișăuți, a participat la această slujbă de sfințire a
lăcașului bisericii.
Secolele s-au scurs nemiloase și
iată că, la peste 500 de ani de la sfințirea acestei biserici, Ștefan cel Mare
a fost din nou la… Arbore. De fapt, este vorba de” Malanca lui Ștefan cel Mare
și Sfânt” jucată de oameni din Vicovu de Sus, renumiți de-acum în întreaga țară
pentru acest teatru popular. Ei au venit
împreună cu corul bisericii din Marginea, cor condus deAurel Halip,
dacălul acestei biserici.
În anumite circumstanțe, chiar comice, Ionuț Maxim și Mihai Hrincescu,
vereișori, i-au cunoscu pe Petru
Bodârlău din Vicovu de Sus, ,instructorul și interpretul domnitorului, și pe
Ioan Halip, cel al colindătorilor din Marginea. Atunci, chiar de la prima
întâlnire, de comun accord au hotărât, fără să negocieze prea mult, ca în
preajma Anului nou cele două formații să se deplaseze la Arbore pentru a da un
spectacol. Deplasarea s-a făcut de data aceasta cu forțe proprii.
În
ziua venirii lor la Arbore, pe scena din curtea Punctului local de informare
turistică Arbore, formații tradiționale de Anul nou din Arbore, plus corurile
bisericilor ”Sfânta Treime ” și ”Marele Muceniuc Sf. Gheorghe” prezentau un
spectacol. Prin fața spectatorilor au trecut, la trap, două căruțe încărcate cu
membrii celor două formații artistice, căruțe trase de câte doi cai focoși,
frumoși ca-n poveste, în chiote de veselie. Au strigat toți ”Vă rugăm să ne
așteptați ! Ne întoarcem!”
Au
descins la Biserica lui Luca Arbure, unde-i aștepta preotul Constantin Chifan,
parohul bisericii, care le-a urat bun venit și le-a prezentat istoricul satului
și al bisericii, scoțând în evidență personalitatea hatmanului Luca Arbure cel
Tânăr, ctitorul bisericii.
Oaspeții
au prezentat apoi programul lor, care a fost foarte apreciat de cei prezenți.
Preotul le-a mulțumit pentru vizită și pentru programul prezentat ,
felicitându-l pe interpretul lui Ștefan cel Mare pentru modul în care l-a
interpretat pe voievod și pe Aurel Halip
pentru repertoriul ales , pentru ținuta interpreților și, mai ales, pentru
modul sublim în care au interpretat colindele și cântecele patriotice.
Apoi, așa cum îi stă bine unui gospodar
arborean, le-a plătit cinstindu-i cu un vin foarte apreciat.
Întregul
ansamblu artistic, suit în căruțe, urmat și de ceilalți oaspeți din cele două
comune, îmbarcați în mașini, s-au îndreptat spre locuința gospodarilor Maria și
Gheorghe Buliga, zis ”Babalicu”. Neavând o scenă unde să prezinte programul, a
fost aleasă această gospodărie, iar gospodarii i-au primit cu brațele deschise,
cu pîâine și sare, în spiritual bunului obicei bucovinean. Curtea lor și
balconul restaurantului erau arhipline de arboreni. Mulți au venit după convoi,
pentru că i-au văzut pe interpreți îmbrăcați în costumele lor, costume nemaivăzute
pe la Arbore.
”Doina
” lui Mihai Eminescu a fost recitată în așa fel , încât ți se zburlea părul pe
cap. Dac-ai fi închis ochii, ai fi avut impresia că recita unul din cei mai
mari actori de-ai
-
2
-
noștri.
Recitatorul a cules și aplauze îndelungate, călduroase, ca o apreciere
deosebită din partea spectatorilor.
A urmat intrarea în scenă a celor care
interpretau”Malanca lui Ștefan cel Mare și Sfânt”. De la prima apariție au
impresionat costumele interpreților, fie ei Ștefan cel Mare și Sfânt, curteni,
haiduci, răzeși, sultanul turcilor sau
turci simpli. Credem că regizorul a vut
mult de studiat până a finalizat aceste costume. Interpretarea a fost fără cusur.
Recitare impecabilă, frazare de profesioniști, dialog foarte viu și antrenant.
Interesant că n-au avut nevoie de sufleur. Textul era cunoscut la perfecție. Ni s-a explicat la
discuția de după spectacol că învățarea perfectă a texului și exercițiile de
dicție sunt obligatorii pentru cei care doresc să joace în piesă. De fapt, nici
schimbarea interpreților nu se face des , ci doar la câțiva ani. Sunt schimbați
doar aceia care nu pot sau nu mai doresc să joace în piesă. Se asigură
continuitatea interpreților. ” Am venit în vizită la Arbore pentru a-i omagia
pe strămoșii noștri care ne-au păstrat cu sfințenie tradițiile, și în special pe
Ștefan cel Mare și Sfânt, cel mai mare conducător pe care l-a avut Moldova…Interpretez
rolul marelui Ștefan de 23 de ani și-l voi interpreta atâta cât voi putea. N-am
vrut să se piardă această piesă”. ( Petru Bodîrlău, agent la poliția de
frontieră, conducătorul formsației).
Este o lucrare dramatică cu un
puternic mesaj patriotic. Și , dacă la acest mesaj se adaugă o costumație
care-ți ia ochii, o interpretare de excepție, la nivelul unor actori
profesioniști, atunci totul este excepțional, după cum a fost și la Arbore.
Prin toate acestea au un puternic impact asupra spectatorilor. Și la Arbore a
fost cu atât mai mare, cu cât arborenii au văzut această piesă pentru prima
dată. Nu degeaba i-au rugat pe interpreți să vină și la anul.
A
intrat în scenă corul cameral al bisericii din Marginea, numit foarte sugestiv
”Păstrătorii tradițiilor”. Puțini coriști, dar foarte buni. Toți în costumație
de culoare neagă, căciuli la fel pe cap și sumane negre. Întâi și-ntâi au
interpretat câteva colinde de Crăciun. Au continuat cu cântece patriotice, care
au fost mult apreciate de public, în permanență fiind aplaudați ritmat.Ascultându-i îți face
impresia că este un cor al unei filarmonici. Nu, n-am agreșit cu nimic făcând această afirmație.
A fost o manifestare de excepție,
cu niște formații de același nivel înalt
și care, prin costumație, interpretare și mesajul patriotic transmis , i-au
încântat pe spectatorii arboreni. Bine că mai sunt români adevărați care
respect tradițiile , le conservă și le transmit urmașilor !
Toți interpreții s-au deplasat cu
gazdele la o pensiune din sat unde, după ce s-au alimentat , au pornit un nou
spectacol. Și s-a jucat și cântat că, dacă patronul nu-i anunța că timpul este
prea înaintat, mai erau și azi acolo.
Text: prof.
Gh.Dolinski
Foto: Vasile Pătrăucean
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu