DI PI GARD PI CARARI LA STRAJA

SCLRB, Filila Bacau

       Cine n-a trecut prin sau n-a stat vreodata pe un sau dupa un gard?

       La Straja ,desi gardurile  se incadreaza in general in tipicul romanesc,parca ,totusi ,au ceva aparte.

Intai ca ele vin din vechime.

Nu stim ce a fost mai la inceput gardul sau ogarda.Si cum numele comunei reprezinta un sinonim al garzii,precis ca locuitorii acesteia care aveau in ocupatie si straja, obligat trebuiau sa aiba de a face cu gardurile,asa ca le-au bagat in seama chiar de la inceputuri.

Si cand nu dispui de unelte prea diversificate si nici nu prea ai din ce si pentru ce,te multumesti si cu o alcatuire din ce se gaseste,crengi,capete de copaci,turjuci,sosnari,vegetatie,crengi cu tepi.Adica imprejmuirea ta poate fi o adunatura compozita in prelungire,numita la Straja "lom"sau "lomuri".

   Atentie,toate acestea si acum, se aduna la marginea poienii de cosit, a pasuni si a livezii,n-ai sa le vezi prin comuna,probabil se vedeau pe timpul tatarilor,dar nu le-a pozat nimeni.

Mai cu seama,inca sant de folos la stana vara,cand.pe timp de ploaie sau pacla ciobanii ii dau foc pentru a preveni apropierea prea tare  de vite sau oi a gadinilor de pe munte. in rest functioneaza ca o stavila in fata oricui,nu poate fi trecuta nici cu pasul ,nici cu calul,nici cu caruta.Nici vulpea nu indrazneste.Cine incearca acolo ramane infipt  pentru ca an de an se depune material nou iar cel de dedesubt putrezeste functionind ca o mlastina.
Lomul este folosit si de graniceri pentru inchiderea directiilor interzise.Poate fi vazut de-a lungul fisiei de hotar, azi cu Ucraina, la Poiana Cerbului si Baimac si mai sus.
 Poiana   Cerbului se termina spre rasarit , pe unde detin teren familile Tarnoaga,Gorovei si Hrit,cu un varf denumit chiar Lomul,cu o pozitie dominanta in zona.In zilele cu cer senin de aici se poate vedea toata Valea Radautilor,toti muntii si vaile  roata pana spre Ceremus si drumurile spre Cernauti.
  Denumirea nu este intamplatoare.Cand spui "lom" te gindesti si la foc cu fum mult ,folosit din vechime pentru semnalizare.Este mai mult ca probabil ca de aici isi trage denumirea intrucit este in legatura vizuala directa si cu Virful Ciuha de pe Muntele Scorbura dintre Straja si Putna, cu pozitie la fel de dominanta,folosit conform traditiei locale tot pentru semnalarea primejdiei prin fumuri,mai ales pentru Manastirea Putna.

   Sa te fereasca Dumnezeu sa ajungi in gura lumii ca esti femeie lomoasa sau om lomos ( de la lom) ,ca in veci n-ajungi in Straja la titlul de gospodar.

    Este ,daca vreti,caraceristica de putini sesizata, care sta la originea si face diferenta intre Bucovina si Regat,adica de vrei sa traiesti si sa fii cotat  ca un gospodar trebuie sa stii sa desparti lucrurile de toate felurile,pe cele bune de cele rele,sa le pui in ordine pe cele bune si sa scapi de  cele rele.Facind asta nu zi de zi, ci ceas de ceas,concomitent iti pui ordine si in minte.De aceea bucovinenii au iar vecinii ii gelozesc pentru ca  n-au; o sa aiba si ei mai bine cind vor iesi din lom.

  Umbland unul la altul sau la surse pentru vietuire ,oamenii au croit carari,huditi si drumuri.

  Cararile o taie de regula pe de-a dreptul,adica pe scurtatura (shortcut),drumurile fac parte din viata regulata ,iar huditile fac trecerea intre aceste tipuri.

  Batranii nostri considerau mare pacat la Dumnezeu sa ingradesti omului cararea,chiar daca iti trecea prin curte,mai ales cararea la apa;astazi am uitat-o si pe asta.

 La Straja, cararari,cararauca,hudiceri sau uliternici sint numiti ce-i care isi pierd  hojma vremea cu fleacuri  pe aceste cai de legatura in detrimentul lucrului,asa ca nu vor ajunge niciodata mari gospodari ci niste "nimnicari",adica de nimica.

Pe drumuri umbla drumetii la Falcau ori la Radauti,pe jos, cu bicicleta,caruta iar acum mai ales cu faietonul sau masina,dar cu treaba.De drumuri au grija drumarii sau" hrumarii"cum zicea odata cind drumurile erau pietruite Samson a lui Cosleoaba.

  Hudita,are gard pe ambele parti,drumurile si cararile nu este obligatoriu sa aiba gard.

   La Straja gardurile fac parte din emblema gospodariei si sant o dovada a evolutiei trebuintelor si a nivelului de trai al localnicilor dar si a fuduliei acestora.

 Probabil,cu vremea, avand mai mult bucate, oamenilor le-a prisosit si timpul si ca atare le-au crescut si pretentiile si gusturile.

    Si iar ne intoarcem de unde am pornit, de la lomul cu rol de gard din care strajenii au inceput sa aleaga si sa lucreze crengaretul dindu-i forme si intrebuintari conform nevoilor, dar toate facute cu gust de frumos.

Vorbim intai de gardul impletit din nuiele de rachita in directie semioblica,intre  pari ascutiti la capete.Foarte frumos,dadea noblete locului.Ultimul vazut la drum era cel al lui Alexa lu" Cuciurean,undeva  vis a vis de Scarp ,Puleeti si Sinca.Acolo are casa acum un sufletar al lui,cel mai bun trimbitar din sat astazi.

Dumezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca pe acest Alexa.

  Pe langa ca era bun de saga era si de o omenie deosebita.Fiind copii duceam carlanii vara la pascut pe toloaca pe langa gardurile lui,la  care ne adaposteam de vant iar cand era frig rupem din ele si ne faceam foc.Mai mult luam si din  papusoii lui si-i  frigeam la foc,iar el se facea ca nu ne vede, odata nu ne-a zis nimic,mai mult venea la noi si ne mai spunea si povesti,tare mai iubea copii,el saracu" n-a avut parte de ei.Dumnezeu sa-l ierte,acesta desi om modest ,da om!

   Tot impletit era si gardul din cornari de molid necojite (cepuri),dar in plan vertical,intre trei drugi orizontali fixati intre stalpi de salcie sau plop.

Frumos,de netrecut,2,5m inaltime,nu puteai sa scoti nici o creanga din el si avea un miros deosebit de rasina.

  Nicolai Cotos a Madalinii ( Del) avea spre hudita la Iliceni un asemenea gard pe la sfirstul veacului trecut.Gospodar si omenos,cu mustati si barba ca Frant Ioseph, ,iute ca un prisnel pana la adanci batranete,fusese drumar de meserie,a stat prizonier la nemti din '44 pana in '46,nu ieseai din casa lui neomenit,un adevarat strajan.

  Tepii au ramas de trebuinta la gard.Mai intai au fost gardurile naturale din cacadar  si coacaz.
  "Asa-i jocul din batrani,
Ca gardul de cacadari;
Asa-i jocul de mosnegi,
Ca gardul de prepeleci"ne invata sa cantam la Batraneasca,cea care a fost invatatoarea Elena Hopulele prin anii "60.
Intradevar ,batranii sant aparent "teposi",dar din aceste versuri autocritice aflam ca gardurile in Straja de demult sant din cacadari si prepeleci.
Strajenii zic coacaz la agris, iar la coacaz zic raviz.

 Traditia spune ca vecinii vicoveni i-au poreclit pe strajeni cocozari pentru ca stateau toata ziua prin coacazi,iar strajenii le-au zis prunai pentru ca erau...prunai.

Nu-i cred intrutotul. In coacaz nu se poate sta dar linga el da,adica stateau la vorba,peste gard si vicovenii trecind pe drum spre Bobeica la stani ii vedeau de departe si li se parea ca stau in coacaz,asa le-au scos vorba asta,cam de ocara,deh,vecinii! Iar strajenii n-au ramas datori,le-au intors-o dar mai fin ,nu le-au zis tuicari sau mai rau, ci pur si simplu prunai,adica au prune si oricind pot sta de vorba la "doua prune".

  Cacadarul ca si coacazul  a fost si el eliminat din gard.Mai gasesti asa ceva doar mergand spre Arsita sau in Bahna.Mare pacat,au renuntat, la unele din cele mai puternice vitaminizante si elemente de constructie de neatacat.

  Au pastrat insa elementul "tap"(tepi),care a devenit tapoc,care mai multi prinsi in cuie pe doua leaturi intre doi stalpi din lemn formeaza o plasa de gard de tapoci.Tapocii  se fac din  turjuci de rasinoase cojiti, si ascutiti la capat.

 Strajenii n-au in istoria lor pe nimeni tras in teapa si nici n-am auzit sa se priceapa la tras tepe,dar fereasca Dumnezeu sa cazi dintr-un cires pe un gard de tapoci,s-a mai intimplat...

   Plasa de gard din tapoci.aplecata cam la 45 de grade si bine proptita cu pari de sprijin poarta numele de palanca.
   Este si astazi folosita la munte pe linga stani impotriva animalelor salbatice,iar bacii mai vechi povesteau ca le foloseau pe timpul ultimului razboi si dupa si  pentru blocarea gruietelor  si le pazeau si cu arme de foc impotriva bandelor de tilhari ce veneau dinspre Ucraina la furat oi.

  Un gard de tapoci imbunatatit este gardul din stacheti.Acesta este confectionat din prajini de rasinoase sectionate si despicate mecanic,cu infloritura la capat,de regula uns cu ulei de transformator,care-i asigura o culoare galben-rasinie.

  Gardurile se mai faceau si inca se fac si din scindura..

"Este o vorba din batrini/ Ca nu-i bun gardul de spcini,/Gardu-i bun din scinduri late/Si fimeia di diparte."

  Ascultatori strajenii,pe aceasta vorba faceau gardurile si din scandura,din scandurele inguste sau latunoaie, taiate la gater la Falcau si fetuite la Ilariu lu"Horpaiala, prinse in plase ca si la gardurile de tapoci sau din dulapi grosi taiati la trasca si slefuiti, prinsi orizontal intre stalpi de piatra cioplita cu canalete, asa cum era pana nu demult gardul din jurul Bisericii cu hramul Nasterii Maicii-Domnului,a cimitirului si sesiei bisericesti din comuna.

A mai ramas putin din acest gard ,cateva plase spre cimitir.Gardul impreuna cu biserica si casa parohiala formau un ansamblu unitar,care creea impresia de cetate adaugind respect si admiratie locului si amintind mereu de puterea obstei.

  Deasemenea, se leaga si chestia cu femeia "di diparti",daca-i mai de departe nu pierde vremea pe carari  pe la cunoscutii de aproape, se tine de gospodarie,copii si barbat; e o invatatura care tine si azi la strajeni.

  Localnicii mai folosesc si gardurile de drugi, a se citi druci,tot din lemn,durubete intregi sau despicate in doua si chiar in patru ,dispuse orizontal prinse la capete in cate doi pari ascutiti mai inalti,legati cu un ganj,un cerc impletit  din creanga de alun sau molid .Acest tip de gard poate fi crescut in inaltime marind numarul de drugi,iar deasupra unii mai pun si un prepeleac..Poate fi vazut si astazi la familia Juravle Veniamin Patac,pe hudita la Hortopan.

  In timpul perioadei de vegetatie productiva a anului, adica intre Sangeorge si Samedru,gardurile,indiferent de model isi tin si azi rostul,adica n-ai voie sa le  treci fara stirea stapinului.In cealalta perioada a anului functioneaza institutia "slobodnei"adica ai voie peste tot, mai putin in  curtile oamenilor.

Intrarea in locurile ingradite se face pe poarta ,mare sau mica.Si aceasta este confectionata din tapoci,stacheti sau scindura,numai ca este mobila.La unele case portile sint cu stilpi  din butuc cioplit cu acoperis dranitit,unele chiar cu anumite inflorituri pe ele.

Deosebite sint portile de la intrarea in curtea bisericii parohiale ,din butuci de stejar cioplit cu dferite motive florale.

Unele intrari  sint facute din zavoare,adica prajini de brad,taiate la aceeasi lungime,cojite,lemn rotund care culiseaza  intre doua rinduri de pari  cu sipci intre ele sub forma de scarita.

Ca sa treci peste gard urmind o carare folosesti zaplazul (peste plasa),cateva zavoare mai scurte,fixe de aceasta data.
    Este notorie patania lui Silvestru Parge care trecind peste un asemenea zaplaz "pi hudita la Truculeanca",i s-a rupt baierul la traistuta in care avea doua sticle cu lapte care s-a imprastiat pe "pulihani "si asta numai din cauza sotie sale Irina, care "sedea toata ziua in cotruta si nu cosea baierul la traistuta"

   Aceste tipuri de gard fac parte din civilizatia lemnului si a pietrei pentru comuna Straja.

Astazi,fiind mai usor de gasit si lucrat fierul,tabla si alte materiale ,localnicii renunta la tipurile arhaice.

De fapt ,mai toate se prefac la Straja,inclusiv mentalul locuitorilor este tulburat de aceste transformari.

Dureros este ca aceste prefaceri afecteaza simtul masurii si al decentei,gustul pentru frumos,puternic functionale la strajeni pina acum.
  Unii,care scapa la un ban mai bun,se apuca de facut constructii pe modele straine locului,  a caror masivitate ,fara a avea o functionalitate clara,schimba total imaginea habitatului,dar le schimba si destinul, lor si  urmasilor,pentru ca trebuie sa-si iroseasca tineretea  prin tari straine,deci pe drumuri, sa le termine,iar copii cresc mai mult pe la rude si pe huditi,fiind vaduviti prematur de afectiunea parintilor.Cand cauta folosul,ajung tot la bucatarioara din fundul gradinii iar "casoaia"mare ramine pentru primit preotul la Craciun si Boboteaza si la inmormantari peste an precum si de bucluc la urmasi,in rest munca si iar munca.

  Dar,de vrei sa le intelegi pe toate acestea, trebuie sa le vezi si sa le discuti indeaproape,"di pi gard" cum spun strajenii,numai ca permanent o sa ai o problema pe care trebuie sa o clarifici  de la inceput;de pe gard sau dupa gard.

   In loc de incheiere:Straja in intregul frumusetii sale o sa reziste ca localitate cu identitate proprie atita vreme cat va avea grija ca si  gardurile, cu tot ce inseamna aceasta fizic,juridic si simbolic,sa  ramina in picioare,indiferent de materialul folosit.

A renunta  la garduri sau a le  neglija  inseamna a deschide drum lomului,adica a deveni o mare invalmaseala (haloimas-se cam aseamana acest cuvint cu al nostru lom,nu credeti?)  din care ca sa iesi trudesti si nadusesti mult si nu stii unde ajungi, asa cum trudeste si naduseste romanul astazi pentru a scoate lomul din Scumpa  Tara Noastra.

Nicolai Coca