SCLRB - 150 de ani

Leonida Bodnărescu – profesor cărturar, apărător al românismului în Bucovina

de PETRU BEJINARIU, |03.05.2012|

Leonida Bodnărescu s-a născut la 19 iulie 1872 în Boian, regiunea Cernăuţi, şi a urmat şcoala primară în localitatea natală. Între anii 1882-1888 a frecventat cursurile secundare la Suceava, iar între anii 1889-1892 pe cele universitare la Cernăuţi.

În anii de şcoală, Leonida Bodnărescu a manifestat mult interes pentru studiu şi a dobândit rezultate deosebite, consemnate în documentele şcolare.Devenind profesor, Leonida Bodnărescu a lucrat în Cernăuţi, Rădăuţi, Câmpulung Moldovenesc, Chişinău, Cozmeni, Storojineţ şi o scurtă vreme a fost lector la Universitatea Cernăuţi.Îşi începe cariera didactică la Şcoala reală din Cernăuţi, după care lucrează ca profesor la Liceul de fete şi la Pedagogicul (Şcoala Normală) din aceeaşi capitală a Bucovinei.La insistenţele populaţiei româneşti, prin decizie imperială, la 15 august 1871 se înfiinţează la Rădăuţi Liceul real ale cărui cursuri încep în anul 1872 la 1 noiembrie, sub conducerea directorului Rudolf Neubauer. După 47 de ani de învăţământ în limba germană, în 1910, la repetate cereri şi presiuni ale locuitorilor, se deschid şi clase paralele în limba română. Abia acum vin la şcoală şi profesori români: Leonida Bodnărescu, Vasile Cârdei, Calistrat Şotropa, Emanoil Isopescu. Un rol deosebit în istoria acestei şcoli l-a jucat profesorul cărturar Leonida Bodnărescu care a pus bazele unei biblioteci pentru pro-fesori şi elevi, donând şcolii propria bibliotecă. A dezvoltat baza de material didactic pentru învăţământul în limba română şi tot el a înfiinţat o capelă şcolară care a fost sfinţită în noiembrie 1911. La aceste clase româneşti, în perioada 1910-1916, Leonida Bodnărescu a fost diriginte (director) – Petru Bejinariu şi colab., “Compediu monografic al Liceului «Eudoxiu Hurmuzachi»“, Suceava, 1994, p. 36. În anul 1911 Leonida Bodnărescu publică Anuarul I al secţiei româno-germane a Gimnaziului i.r. de stat din Rădăuţi (vezi pagina de gardă). În acest anuar “pe I-lea an şcolar 1910-1911”, autorul face o interesantă evocare sub titlul “1850-1910 – 60 de ani de scrieri cu litere latine. O pagină întru amintirea lui Aron Pumnul“.În anul 1917, cu multe eforturi, împotriva greutăţilor şi piedicilor pornite din partea autorităţilor austriece (Mihai Iacobescu, Din istoria Bucovinei, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1933, p. 104), Leonida Bodnărescu reuşeşte să redeschidă Liceul de băieţi din Câmpulung Moldovenesc, iar cu trei ani mai târziu, în anul 1920, înfiinţează şi organizează un liceu cu internat la Coţmani unde veneau tineri din toate regiunile ţării.Leonida Bodnărescu solicită transferarea de la liceul din Coţmani la cel din Storojineţ, unde prin aceeaşi stăruinţă şi pricepere înfiinţează un internat al liceului pe care l-a şi condus până în anul 1929.La cerere, profesorul Leonida Bodnărescu se retrage din activitate şi se stabileşte la Ciudeiu. Aici îşi întemeiază o frumoasă gospodărie, iar în plan cultural înfiinţează Societatea culturală „Ateneul român” cu bibliotecă şi sală de lectură la care au conferienţiat şi oamenii de cultură: savantul Grigore Nandriş, dr. T. Balan, dr. A. Gorovei etc.După un timp, profesorul Leonida Bodnărescu donează propria gospodărie din Ciudeiu Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina. Leonida Bodnărescu a fost un distins cărturar, care împreună cu Freidwagner publică lucrarea Romanizche Volkslieder aus Bukovina. Preocupat de fenomenul cultural, cu o vastă cultură umanistă şi cu autoritate în viaţa spirituală, Leonida Bodnărescu scrie lucrări care au văzut lumina tiparului, între care: Scrierile lui Iraclie Porumbescu (1898), Cetatea Neamţului (1903), Autorii Români bucovineni” (1903), Einige Osterbrauche der Rumanen (1906), Neujahrsbrauche der Rumanen (1910), Gramatik zum rum. Sprachund Lasebuch (1910), Das personliche Furwort im Rumanischen (1921), Milioane risipite (1943) (Milan Sesan, La cinci ani de existenţă, Suceava, Tipografia Mitropoliei Suceava, 1947, p. 81). Este autor de manuale şcolare. Parcurgând paginile acestor cărţi constatăm minuţia faţă de realităţile vremii şi locurilor, interes faţă de fenomenele culturale din Bucovina, admiraţia pentru omul creator de valori ştiinţifice şi culturale şi credinţa în unitatea tuturor românilor. Evaluările privind cărţile lui Iraclie Porumbescu sunt complexe, pertinente şi se constituie într-o autentică antologie. Devenit pensionar, este hirotonit diacon şi apoi presviter, îndeplinind rolul de preot misionar pentru întreaga Eparhie ortodoxă a Maramureşului şi în acelaşi timp funcţionând ca profesor de religie la Liceul de fete „Domniţa Ileana” din oraşul Sighet. Se stinge din viaţă la 30 ianuarie 1945, în oraşul Suceava.