După 128 de ani, Societatea pentru Cultură (cum o vom denumi în continuare), după o întrerupere a activităţii din ţară în perioada opresiunii comuniste, dar nedesfiinţată în fapt timp de 46 de ani de totalitarism, la 10 aprilie 1990 îşi reia firul activităţii la Rădăuţi, reintrând în legalitate datorită unui grup de vrednici bucovineni în frunte cu academicienii Radu Grigorovici şi Vladimir Trebici.
Chiar de la înfiinţarea Societăţii pentru Cultură (1862), deşi sub strictă supraveghere a autorităţilor austriece, intelectualitatea română bucovineană a aderat cu mult entuziasm la ea cu scopul de a contracara activităţile unor societăţi ale minorităţilor naţionale, minorităţi ce au invadat Bucovina după 1775 cu larga oblăduire a autorităţilor de ocupaţie, şi care deveniseră tot mai agresive, contestând mai ales dreptul românilor de adevăraţi stăpâni ai acestor ţinuturi.
Alături de cadrele didactice din toate treptele învăţământului, medici, ofiţeri, cadre inginereşti, magistraţi etc., şi clerul bucovinean – de la înalţii prelaţi până la parohii satelor şi oraşelor – s-a alăturat activităţii Societăţii pentru Cultură, aducându-şi o deosebită contribuţie la acţiunile întreprinse de aceasta, atât sub raport organizatoric, cât şi în cel de culturalizare a populaţiei româneşti din Bucovina.
Ameninţată de înstrăinare, ţinând trează conştiinţa naţională a acesteia, unii dintre clerici au făcut parte, între anii 1862 şi 1940, chiar din comitetul central al Societăţii pentru Cultură, care avea sediul în Cernăuţi, începând cu episcopul, apoi mitropolit al Bucovinei (la început şi al Dalmaţiei), Eugen Hacman (23.01.1863 – 31.03.1864), arhipresbiterul Dionisie, cavaler de Bejan (1900-1920), dr. Vasile Gheorghiu (1923 1929). Alţii au fost aleşi vicepreşedinţi ai Societăţii: Ion Calinciuc, fost profesor universitar la Facultatea de Teologie din Cernăuţi (1864-1874), mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici (1874-1880), arhimandritul Miron Călinescu (1880-1889), mitropolitul Vladimir de Repta (1889 1896), profesorul dr. Erast Costea (1942-1944).
Pe lângă cei trei mitropoliţi ai Bucovinei (Eugenie Hacman, Silvestru Morariu-Andrievici şi Vladimir de Repta) amintiţi mai sus, între anii 1862-1940 au fost membri activi ai Societăţii şi ceilalţi cinci mitropoliţi şi anume: Teofil Bendela (1873-1875), Teoctist Blajevici (1877-1879), Arcadie Ciupercovici (1896 1902), Nectarie Cotlarciuc (1924-1935), Visarion Puiu (1935-1940).
Alături de aceşti prelaţi au activat sub diferite forme în cadrul Societăţii prof. dr. Vasile Mitrofanovici, prof. dr. Valerian Şesan, prof. dr. Emilian Voiuţchi, prof. dr. Milan Şesan, prof. dr. Teodor Tar-navschi, dr. Ipolit Vorobchevici, membru fondator al Societăţii şi încă mulţi alţii, clerici ai Bisericii Ortodoxe Române din Bucovina.
Să nu uităm însă că la sate, dar şi în mediul urban, primii care au înfruntat cu curaj şi abnegaţie influenţele străine în religie şi în cultura românească au fost, alături de învăţători, preoţii care, în multe cazuri, erau şi preşedinţii filialelor Societăţii sau ai unor structuri culturale susţinute de acestea. Nu avem destule date în acest sens, deoarece în statisticile întocmite în diferite perioade ale intervalului 1862-1940 nu toate filialele şi-au trimis rapoartele de activitate pentru a avea la dispoziţie sursele de informare.
Totuşi, din datele incomplete publicate de profesorul Constantin Loghin, cronicarul Societăţii, am schiţat, pe judeţe, următoarea situaţie, în care, în satele menţionate, filialele Societăţii pentru Cultură erau conduse de slujitori ai altarului:
> judeţul Storojineţ: Adâncata – protoiereul Ilie Verbovschi; Căbeşti – Titus Barber; Mihova – Constantin Isar; Carapciu pe Ceremuş – M. Cazacu; Costeşti – Titus Tudan;
> judeţul Suceava: Bălăceana – D. Hogea; Călineşti Cuparencu – Ion Ştefaniuc; Costâna – Gh. Berariu;
> judeţul Câmpulung Moldovenesc: Capu Codrului – C. Mercheş; Frasin – Adrian Boca; Fundu Moldovei – Ilarion Prelici şi Ilarion Pavel; Molid-Vama – Arsenie Văcărean; Voroneţ – Ioan Iliuţă;
> judeţul Rădăuţi: Calafindeşti – Vasile Turtureanu; Frătăuţii Vechi – Teodor Patraş; Horodnic de Jos – S. Vedeanu; Oprişeni – Pintea Birău; Putna – Leon Abager; Suceviţa – G. Teleagă apoi protopopul Gh. Cojocaru;
> judeţul Cernăuţi: Cernă-uţi-oraş – arhipresbiterul Dionisie, cavaler de Bejan; Teţina-Roşa – Grigorie Hostiuc; Cotul Ostriţei – Ioan Bucevschi; Cotul Vânători – M. Reguş, Cuciurul Mare – Isidor Grigorovici; Toporăuţi – Alexandru Totoescu, Mămăieştii Noi – Teofil Fracinschi; Plaiul Cosminului – protopop E. Jancovsci.
Din datele prezentate mai sus, care însă nu reprezintă totalitatea activităţii Societăţii pentru Cultură din teritoriu, desprindem totuşi faptul că Biserica prin slujitorii ei – clerul ortodox român din Bucovina – a constituit un adevărat stâlp de nădejde în vasta activitate desfăşurată de societatea bucovineană care, în intervalul citat, şi-a câştigat un deosebit prestigiu în lumea culturii româneşti.
înv. VALERIAN PROCOPCIUC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu