26.02.2012

     Mitroplitul Silvestru Morariu- Andrievici, un cărturar de seamă din Bucovina

           

            Nu departe de sfânta mănăstire a Dragomirna, ctitorită de mitropolitul cărturar Anastasie Crimca şi marele logofăt Lupu Stzroici se află satul Mitocul Dragomirnei. Localitatea a s-a numit Dragomireşti până în secolul al XVIII-lea. În această localitate sunt toponime care amintesc de morărit, ocupaţia seculară a locuitorilor : „Valea Morii”, „Dealul Morii”, „ La Moară” şi altele, din acestea trăgându-şi numele şi înaintaşii mitropolitului Silvestru Morariu- Andrievici. Dar fiul mitropolitului a lăsat scris că numele înaintaşilor lui îşi au originea în contele polon Andrei Kwiatovski

( Florescu) care, luptând cu ruşii în timpul războiului pentru împărţirea Poloniei, fiind prins prizonier, s-a îmbrăcat în straie ţărăneşti, a reuşit să fugă din captivitate şi s-a stabilit în Mitocul Dragomirnei, unde şi-a construit şi o moară.

            Silvestru Morariu- Andrievici, fiul lui Gheorghe ( preot) şi a Zamfirei, a văzut lumina zilei la data de 14 noiembrie 1818 în Mitocul Dragomirnei. În anul 1874, când a fost ridicat la rangul de arhimandrit, şi-a luat numele de Silvestru. Nu se ştie când şi-a adăugat şi numele de Morariu. Românizarea numelui său în Andrievici s-a făcut postum.

            Silvestru a continuat tradiţia familiei sale îmbrăcând haina preoţească. Fiind student în ultim an la teologie s-a căsătorit cu Elena, fiica preotului Vasile Cehovschi, decedat la data căsătoriei fiicei sale.

            Silvestru Morariu a fost crescut şi educat într-un mediu preoţesc, cu destul de multe rigori. Tânărul excela prin conduita sa morală, dragostea pentru învăţătură şi multă, mult disciplină. Pentru aceste lucruri era şi foarte apreciat de profesorii săi şi respectat de colegi. Preceptele pe care şi le-a însuşit în copilărie şi în tinereţe l-au însoţit toată viaţa şi le-a respectat cu sfinţenie, lucru care l-a făcut să fie apreciat în oriunde a muncit. Acesta a fost şi motivul pentru care a urcat din treaptă în treaptă toate rangurile bisericii ortodoxe române, ajungând până la cel de mitropolit.

            În anul 1843, de ziua Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, episcopul Eugenie Hacman l-a hirotonit şi l-a numit preot în satul Ceahor, unde a continuat munca socrului său.

            Din multele cărţi pe care le-a tipărit, menţionăm  titlurile următoare: „Cuvântare aspre mângâierea şi îmbărbătarea norodului certat prin secetă, lăcustă, război şi holeră”. Deşi avea numai 8 pagini, respectiva broşură era scrisă cu mult suflet şi a ajutat mult preoţilor din vremea sa . Prin cărţile cu subiecte bisericeşti a direcţionat activitatea preoţilor din vremea sa şi i-a ajutat mult în desfăşurarea slujbelor.

            O altă direcţie a activităţii sale a fost scrierea şi tipărirea de cărţi pentru toatele clasele ciclului primar în care, pe lângă metodici pentru predarea disciplinei la clasele ciclului primar, a tipărit şi cărţi pentru citire şi aritmetică, mai ales o aritmetică pentru şcolile săteşti ( la 1868).

            Prin comportamentul său, prin întreaga sa activitate pusă în slujba oamenilor din această provincie românească, Silvestru Morariu s-a distins şi în activitatea civică din Bucovina.  Fiind o voce distinctă şi ascultată în acest colţ de ţară, el a activat în cadrul Camerei Domnilor, alături  de Eugeni Hacman şi T. Bendella. Din anul 1867 a făcut parte şi din camera deputailor a Consiliului imperial din Viena. În şedinţa din 5 iunie 1867 deputatul Andrievici a cerut desfiinţarea concordatului cu Vaticanul, care fusese promulgat la 8 aprilie 1861. S-a remarcat şi prin discursul său din 21 septembrie 1869 când a solicitat introducerea limbii române în protocolul din camera legislativă. A fost deputat în Dieta Bucovinei din 1867 până în 1895.

            Remarcăm „ablegatul” Andrievici, în şedinţa din 20 august 1871, când s-a pronunţat în privinţa „ îmbunătăţirii salariilor” şi „ a stărilor materiale a amploiaţilor ţăre”, prin care s-a impus Dietei o hotărâre definitivă, propunându-se o majorarea salarială de la 400 la 800 de fl. şi pentru custodele bibliotecii.

            Scaunul mitropolitan, fiind vacant prin decesul mitropolitului Teoctist, cu acordul Curţii imperiale de la Viena, la data de  12 aprilie 1880 Silvestru Morariu – Andrievici este numit mitropolitul Bucovinei şi Dalmaţiei.

            Pentru lucrurile menţionate mai sus a fost ales şi vicepreşedinte al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română in Bucovina.

             Prin  tot ce a făcut, Silvestru Morariu- Andrievici a fost un vizionar al epocii sale, dovedindu-se şi un patriot adevărat.                      

                                                           Prof. Gh.Dolinski