Deși vremea era așa, noi, mica
delegație a Rădăuților, ne-am îndreptat spre Cernăuți, cu inimile pline de
soare, având bucuria că ne vom reîntâlni cu prieteni dragi. Prin vizita noastră
răspundea,m invitației primite de la Asociația publică ”Golgota„ din Cernăuți
de-a participa la o manifestare comemorativă ,ținută sub forma unei conferințe
internaționale. Era vorba despre două evenimente tragice din istoria acestui
pământ românesc, care-a avut un singur nume : FOAMEA. Nu o dată, ci de două ori
a lovit acest dezastru pământul sfânt al Bucovinei istorice: între 1932 și 1933
și între 1946 și 1947. +Manifestarea a fost găzduită de sala de ședințe a
Societății pentru Cultură Românească ”Mihai Eminescu” din Cernăuți.
Am fost întâmpinați de domnul Octavian
Bivolaru, președintele acestei asociații, care ne-a urat bun venit, ne-a
comunicat programul manifestării și ne-a invitat să vizităm expoziția de carte
a publicistului Vadim Guzun. Am putut citi titluri foarte interesante. ” Marea
foamete sovietică”( 1926-1933); ” Imperiul foamei””Chestiunea refugiaților de
peste Nistru”(1919- 1926); ”Emigrația
albă și biserica rusă pe teritoriul României socialiste”. Interesante, foarte
interesante titluri și foarte multe adevăruri crude vor fi descoperite de cititori
după studierea acestora.
În deschiderea manifestării asistența a
ascultat, în picioare, cântecul ”Cântă cucu-n Bucovina”, fredonând și ei .
Intrarea unui grup de copii, îmbrăcați în frumoase costume naționale populare
bucovinene a făcut asistența să-i întâmpine cu aplauze. Erau elevi ai Centrului
Bucovinean pentru Conservarea și Promovarea Tradițiilor Românești din Cernăuți.
După ce-au interpretat ”Tatăl nostru”, pus pe note muzicale, au asistat cuminți
până la sfârșitul manifestării.
Domnul Petru Grior, fondatorul Asociației
”Golgota” și primul ei președinte, actualmente director al centrului de
Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți, a prezentat urmările instaurării
dictaturii bolșevice în Bucovina și cum conducerea Ucrainei de atunci (1945)
n-a ajutat populația în vremea foametei ci, dimpotrivă, a asuprit-o mai mult.
Atunci au murit peste 17.000 de oameni pe aceste meleaguri, unde s-au
înregistrat și cazuri de canibalism.
Este nemulțumit de faptul
că toți cercetătorii de la Institutul ”Bucovina” din Rădăuți scrie numai
despre Bucovina austriacă, fără să studieze și perioada de după 1918. Ar trebui să conceapă studii comune cu
-
2 -
cercetătorii din Cernăuți. Îl citează pe Gh. Frunză :
”Fiecare popor, ba chiar fiecare făptură omenească, își are Golgota sa. La noi
Golgota s-a numit Uniunea Sovietică”.
„Fostul
învățător al domnului Bivolaru,
apropiindu-se binișor de 90 de ani, a spus :”Atunci, în perioada foametei,
autoritățile sovietice au inventat diferite metode de exterminare a bucovinenilor.
Consider că marea foamete, după cum au
acționat autoritățile sovietice, a fost planificată”. A explicat apoi
schema de pe perete, pe care era
prezentată, foarte sugestiv, cum își făceau atunci pâinea bucovinenii. Azi nici
nu se pune problema folosirii unor asemenea ingrediente pentru realizarea unei pâini. ”Imperiul foamei”. Ne-a anunțat că, în
conformitate cu proiectul aflat în derulare,.
Domnul
Iurie Levcic, unul din organizatori, a prezentat asistenței mesajul lui Vadim
Guzun, actualmente ambasador în Olanda, precum și volumul acestuia ”Imperiul
foamei”, apoi ne-a anunțat că, în conformitate cu prevederile proiectului aflat
în derulare, următoarea întâlnire va avea loc în aprilie, anul viitor.
”Importantă
este înfierarea bolșevismului care a-a adus foametea în țară. În presa vremii
s-au scris multe despre foametea din perioada 1932- 1936. Atunci a avut loc și
un exod al populației Bucovinei spre România. Trebuie să știți c-a mai fost o foamete mare în țară în perioada
1920- 1922, când s-au scris multe grozăvii, mai ales în ziarul <Glasul Bucovinei> știri care s-au răspândit în
lumea întreagă. Prea puține lucruri știu contemporanii mei despre patriotul
Iancu Flondor, care i-a întâmpinat pe
eliberatorii români. Pentru acest lucru și pentru modul în care i-a ajutat pe
bucovineni în perioada foametei, merită măcar un bust în această parte a
Bucovinei”(Dumitru Covalciuc)
Domnul
Ștefan Rotaru din Rădăuții Bucovinei a prezentat salutul Asociației ”Pro
Rădăuți” pe care-i reprezintă și-a felicitat organizatorii pentru desfășurarea
acestui proiect patriotic. Același salut l-am transmis și eu din partea SCLRB.
I-am felicitat pe organizatori pentru c-au inclus în acest proiect tineri și
cadre didactice. Am promis c-o să transmit doleanța lor conducerii Institutului
”Bucovina” din Rădăuți.
Poetul Arcadie
Opaiț a pledat pentru adunarea tuturor mărturisirilor despre foamete în cărți
și pentru asigurarea autorităților că tot ce se discută aici este pură istorie,
când ucrainenii au suferit alături de români. Consideră că-n nordul Bucovinei
istorice lipsește o statuie a domnitorului Ștefan cel mare și sfânt și măcar un
singur bust în memoria
bucovineanului
patriot Iancu Flondor. Crede c-ar fi bine ca-n manualele școlare să se scrie
despre deportări și foamete.
Am văzut un contrast puternic între
conținutul unei pâini din perioada foametei ( hoaspe, măciniș din lemn, urzici,
lobodă, ștevie și sfeclă), care a fost
-
3
-
prezentată pe o planșă și colacul cât roata
carului, de culoarea aurului, adus de gospodina Alexandra Jar. Fiind și o poetă
populară, și-a transpus în versuri ceea ce-au trăit oamenii în perioada
foametei.
Profesorul univ. dr. Ilie Popescu crede
”c-ar trebui să ridicăm în fiecare sat câte un monument închinat foametei. Iar
pe cel mai înalt loc din Bucovina să ridicăm o statuie uriașă închinată
tuturor femeilor din Bucovina care au
scăpat de la moarte neamul românesc” a conchis vorbitorul.
Profesorul dr. Vasile Adăscăliței din Botoșani
consideră că românii din diasporă sunt dezbinați. Este de condamnat faptul că
foametea a fost folosită de autoritățile bolșevice ca un instrument pentru
aducerea oamenilor acolo unde au vrut ei. Mulțumesc autorităților și celor de
la consulat pentru c-au participat la manifestările noastre culturale ” a spus
vorbitorul. A încheiat prezentând cum au sărbătorit la Botoșani cei 300 de ani
de la martiriul domnitorului Constantin Brâncoveanu și de la primirea
domnitorului Dimitrie Cantemir ca membru al Academiei de la Berlin.
Domnul
Ionel Ivan, ministru consilier, a arătat
că ”această activitate este o adevărată lecție de istorie, foametea
fiind trăită și de unii prezenți în sală. Nimeni n-a pomenit aici de Uniunea
europeană, dar în care trebuie să avem încredere pentru viitorul European al
Ucrainei. Sperăm să se instaureze liniștea și-n această parte a ei. ”
Finalul
manifestării a fost apoteotic. Același grup de copii talentați, sub conducerea
prof. Iurie Levcic a interpretat ”Crezul”, versurile fiind puse pe note muzicale.
Iar dintr-un alt cântec de-al am reținut : ”Avem ce n-au alții/ Și să trăim ca
frații,/Să ne iubim PATRIA.”
Toți
participanții au fost invitați la un praznic dat în memoria celor care-au murit
în perioada perioadelor de foamete. Iar pe drumul de întoarcere în țară am
discutat îndelung despre evenimentul la care am participat , acesta fiind ,
deocamdată, unic în ținuturile noastre, iar noi trăind încă sub imperiul stării
sufletești din timpul ei. Menționez că din delegația noastră au mai făcut parte col.(r)
Nicolae Nicolovici, de la Asociația Militarilor în Rezervă și Retragere, ec.
Ion Burciu și prof. Amfiolofie Chițan din partea SCLRB.
Text și foto. Gh.Dolinski
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu