5 noiembrie 201
Toată lumea cunoaște că absolut toate
localitățile din țara noastră au tezaure inestimabile de folclor. Și, cum îmi
place să spun, dar cu acoperire, că tezaure etnografice și folclorice, cum sunt
în satele Bucovinei, nu se găsesc nicăieri pe pământ. Și acest lucru este o
mare mândrie pentru noi.
Bilca, o localitate din spațiul
Bucovinei istorice care, așa cum a afirmat un cronicar contemporan bucovinean,
este ” un sat de pe Valea Sucevei”. Localitate
foarte veche, menționată într-un document domnesc în 23 mai 1436, când
urmașii lui Alexandru cel Bun îi dăruiesc o ”braniște”( teren împădurit
cuprinzând munți , dealuri și poiene) lui Stan Babici, făcând parte din
așezarea Vicovelor, din care se va desprinde destul de târziu. Aceasta va fi
menționată ca localitatea independentă în anul 1746. Acte semnate ”Bilca” au
apărut de-abia în anul 1850. În anul 1818 a fost adusă în sat biserica de lemn
din Vicovu de Jos.
Pornind de la cele menționate mai sus,
conchidem că localitatea Bilca își pierde rădăcinile în negura veacurilor. Tocmai din acest motiv
localitatea are o zestre foarte bogată de tradiții și obiceiuri, la care se
adaugă un costum popular de excepție.
Cadrele didactice au și menirea
nescrisă, prin tradiție meseriei, să se preocupe de culegerea, valorificarea și
punerea în valoare a tezaurului folcloric din localitatea în care-și desfășoară
activitatea.
Cunoscând activitatea deosebită a
doamnei profesoare Elena Negru ca îndrumătoare de ansamblu folcloric, dar și ca
interpretă de excepție a cântecului popular bucovinean, m-am deplasat la Bilca,
prilej cu care am realizat și un scurt metraj. Surpriză mare a fost când am
ajuns la școală: toți copiii îmbrăcați în costume populare locale, mame, bunice
și colegi de muncă de-ai doamnei Negru.
Fie că pe-o mamă sau pe-o bunică o chema Mărioara sau Veronica, au
asistat cu mari emoții la discuția mea cu copiii, iar la urmă, pentru modul
excelent în care s-au descurcat, i-au tratat cu prăjituri.
De la doamna negru am aflat că-n
Ansamblul Folcloric ”Bilcuța”( ce superb nume!) evoluează copii din clasele
I-VIII, alături de câteva gospodine din sat, care interpretează partitura
bunicelor de la Bilca.
Discuția
purtată cu câțiva membri ai ansamblului m-a făcut să-i apreciez la superlativ.
Discuția cu ei s-a legat repede, fără perioadă de
acomodare. Gabriel, Patricia și Mădălina mi-au vorbit cu dezinvoltură despre
tradițiile locale, obiceiuri și mi-au descris în amănunțime costumul lor
popular
( național). Am aflat că unii din ei poartă
costume vechi de peste un secol.
Aflând de la doamna Elena Negru ( și
dânsa este o interlocutoare de excepție, pentru că nu-ți dă simple răspunsuri,
ci, pur și simplu, ”turuie”) de participările ansamblului la foarte multe
concursuri, spectacole și emisiuni TV, am fost curios să aflu cine-i susține.
”Ne bucurăm de-un sprijin necondiționat
din partea părinților, a bunicilor, a colegilor de muncă, al conducerii școlii
și a conducerii primăriei. Domnul primar Zaharie Rusu are mare grijă de
activitatea noastră culturală. A creat chiar un cont special în bugetul
primăriei în care sunt depuși bani pentru susținerea activității culturale,
chiar din luna ianuarie a fiecărui an. Și-acum mai avem fonduri pentru
deplasările din luna decembrie la posturile Național TV și Etno TV .Pentru luna
noiembrie am declinat invitația de la Etno TV
nemaigăsind loc liber în agenda noastră. La începutul lui decembrie vom
participa la ”Festivalul interjudețean de colinde”.
Și,
cum cunoșteam foarte bine activitatea trecută și zecile de premii cucerite, am
fost foarte mulțumit c-am aflat și ce vor face în continuare.
Cu deosebită mândrie mi-a vorbit domnul
Costică Negru, directorul școlii, despre activitatea din școală: ”Avem 387
de elevi în cele trei școli. Învață foarte
bine și sunt foarte buni și activiști culturali. Majoritatea absolvenților
școlii noastre își continuă studiile la Colegiul național ”Eudoxiu Hurmuzachi”
din Rădăuți și la Liceul ”!Ion Nistor” din Vicovul de Sus. Acum cinci ani au
ieșit la pensie trei sferturi din
colegii noștri și au venit colegi mai
tineri. Acum media vârstei este cam de 30 de ani. Din total, sunt cam jumătate
localnici. Îndată vom avea o întâlnire managerială la Școala noastră, când vor
veni 50 de directori din județul nostru.
În tot ce facem avem sprijinul părinților și al autorităților comunale.”
Iată c-am întâlnit o altă comunitate în
care școala și slujitorii ei se bucură
de respect, apreciere și ajutor din partea părinților și a autorităților. Cu
atât mai mult cu cât cadrele didactice se preocupă de culegerea, tezaurizarea
și valorificarea folclorului local, a tradițiilor și a obiceiurilor moștenite
din veac în veac, din generație în generație. De fapt, aceasta este și menirea
noastră, a educatorilor, în general, și a celor care s-au ridicat din
localitatea respectivă, în special. O mențiune specială pentru doamna Elena
Negru, cadrul didactic care se dăruiește în totalitatea meseriei pe care o
practică, dar și pasiunii ei pentru jocul și muzica populară. De așa cadre
didactice, cât mai multe, are nevoie învățământul românesc.
Am plecat profund impresionat de tot
ce-am văzut, am auzit și-am constatat în cadrul vizitei făcute în această
localitatea vestită din Depresiunea
-
-
Rădăuților
. Mă frământă mult gândul ce-ar trebui făcut pentru a se generaliza această
experiență nemaipomenită. Oare mi se va împlini vreodată și acest vis ?
A
consemnat cu admirație, dragoste și respect,
prof. Gh. Dolinski
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu