Am petrecut o seară în Rai

                                                                                                                                      

         Cred că se-ntâmplă ceva deosebit  de fiecare dată când ne pornim la o activitate culturală deosebită. Așa s-a întâmplat și de data aceasta când ne-am pornit spre Cernăuți, cu inimile tresărind de emoție, pline de bucurie și cu mult soare în ele. Parcă presimțeam că vom participa la ceva deosebit. 

         Era miezul zilei, iar  natura se prezenta ca în plină vară, contrar calendarului. Doar copacii dezbrăcați de îmbrăcămintea lor verde de vară și razele potolite ale soarelui ne aminteau că suntem în plină toamnă, aproape de tot de iarnă. Dar în rest, multă lumină. Și de-această dată drumul nostru a fost încântător,iar pământul românesc ne-a primit cu multă dragoste și dincolo de graniță. Ne-a dat multă încredere și faptul că-n cele două popasuri am stat de vorbă cu oamenii locului într-o curată limbă românească, povestindu-ne despre necazurile lor și interesându-se de ce mai este nou în țara noastră.

         Prima parte a misiunii noastre s-a încheiat repede, fără mult protocol, mai ales că întâlneam prieteni vechi și dragi.  Am predat domnului Vasile Bîcu, președintele Societății ”Mihai Eminescu„ cele câteva sute de volume scrise în limba română, care-au fost donate Universității din Cernăuți de filiala noastră din Iași, prin grija domnului profesor Nicolae Chițan. Iar de transportarea lor la Cernăuți s-a ocupat domnul profesor Amfilofie Chițan, fratele său. A urmat o scurtă vizită a orașului pentru ”a ne clăti ochii” cu tot ce-i frumos. Bineînțeles, c-am făcut și cumpărături.

         Având invitațiile în geantă, ne-am îndreptat și noi, cei veniți din partea Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina din urbea Rădăuților, spre clădirea teatrului ”Olga Kobyleanska”, unde era planificată să se desfășoare  manifestarea. Ne-am integrat în șuvoiul de oameni care se îndrepta spre teatru. Deși era destul timp până la începere, era destulă lume la intrare. În primul rând am remarcat ținuta de sărbătoare a participanților.

         La intrarea în sală am avut impresia că suntem  la teatrul din Iași. Eleganța de pe lume a sălii ! Imediat ce-a bătut gongul, am avut a doua remarcă: cei doi prezentatori  erau foarte emoționați, lucru recunoscut de ei. Înseamnă că toată lumea era pătrunsă de semnificația și importanța evenimentului. La finalul activității le-am dat dreptate.

         Deschiderea a fost făcută de academicianul- poet Vasile Tărâțeanu, președintele Fundației ”Casa Limbii Române” ( ce frumos nume!!) și poetul-

ziarist Vasile Bîcu, președintele Societății pentru  Cultură Românească ”Mihai Eminescu”, sora bună a SCLRB.

         Vasile Tărâțeanu, într-o superbă alocuțiune, a prezentat domnia și martirajul  familiei domnitorului Constantin Brâncoveanu. ”care din conducătorii noștri de astăzi este capabil de jertfă ca acest domnitor al

Moldovei ? A ajuns personaj de legendă, rămânând pentru posteritate și ca om de cultură. Numele lui a fost înscris cu har dumnezeiesc în sufletele urmașilor ”, a încheiat academicianul.

         La aceleași cote înalte, Vasile Bîcu a evocat personalitatea lui Dimitrie Cantemir ca enciclopedist, geograf, etnograf, filosof, istoric, lingvist, muzicolog, și compozitor. A fost primul academician român și rus în Europa, care a fost caracterizat ca fiind ”filosof între domnitori și domnitor între filosofi”.

         Studioul ”Flacăra film” din Chișinău a inițiat  un proiect cu titlul ”100 de români celebri născuți în Moldova”( titlu excepțional !!!), din care a  realizat primul episod închinat lui Dimitrie Cantemir, care-a fost prezentat acum în premieră. Sub genericul ”Creștini în Europa”. Scenariul filmului a fost scris de Luminița Dumbrăveanu și regia de Livia Marcu.

         Finalul filmului a fost întâmpinat cu aplauze prelungite. După vizionarea filmului, radiojurnaliștii Carolina Jitaru și Vitalie Zâgrea au invitat  în scenă formația ”Ștefan Vodă„ din Căpriana, condusă de Tudor Ungureanu, mare artist basarabean care, potrivit mediilor de la Chișinău, preferă mai mult porecla de ”dacul basarabean”. Acesta , cu o măiestrie greu de egalat, împreună cu ”arcașii ștefanieni”( cum le spune el), aceștia fiind membrii formației au încântat publicul cu vechi melodii românești interpretate la cimpoi, fluier, caval, vioară, acompaniindu-se la cobză. Din acest motiv el mai este supranumit ”cobzarul Basarabiei”. Dintre membrii formației am remarcat-o și pe interpreta Maria Stoianov , o voce minunată și posesoare a unui repertoriu foarte bogat de cântece populare românești, acompaniindu-se la vioară.

         N-a lipsit din spectacol nici cea supranumită ”privighetoarea Bucovinei”, adică doamna Maria Iliuț, foarte cunoscută și-n România. Toate cântecele sale au fost aplaudate frenetic, spectatorii recunoscând diferite melodii românești, printre care și ”Bătrâneasca”.

         Toate aceste momente au fost momente culminante prin talentul interpreților. Dar la auzirea refrenului Și-n casa asta de români/ Noroc și bucurie” sala parcă a luat foc. A fost recunoscut renumitul  interpret de cântece populare ardelenești și patriotice  Nicolae Furdui - Iancu,. Acesta a

venit cu formația sa ”Crai nou” din Alba Iulia, care este capitala spirituală a României Mari. Melodii ca : ”Cântă cucu, bată-l vina”, ”Sus, române, sus ”, Noi suntem români”, ”Treceți batalioane române Carpații!” și ”Așa-i

românul”, cântece foarte îndrăgite de românii de pretutindeni, au încântat asistența. De foarte multe ori cântecele lui un fost punctate cu aplauze ritmate, s-a strigat ” Bravo”, spectatorii fiind în picioare. Aș spune chiar că la Furdui -Iancu a cântat în același timp cu sala, spectatorii dovedind că știu foarte bine și versurile și melodiile. S-a părut că la un moment dat interpretul a fost foarte impresionat, s-a văzut pe fața lui, dar a cerut să fie aprinse luminile în sală ca să vadă și el fețele spectatorilor pentru că-i simte numai prin aplauze. Și, dacă s-a văzut că interpretul trăia ceea ce cânta, el a văzut că și spectatorii trăiesc cântecele sale, care le sunt pătrunse în suflet.

         În finalul spectacolului, care s-a întins pe durata a peste două ore, doamna Eleonora Moldovan, consulul României la Cernăuți, a mulțumit călduros organizatorilor pentru ceea ce-au prezentat, atât organizatorilor cât și artiștilor, aceștia primind flori de la unele societăți de cultură, printre care și de la spectatori. Aceleași cuvinte minunate le-a rostit și doamna  Iuliana Costin, ambasadorul nostru în Republica Moldova, care a asistat la acest spectacol demonstrând că românii, oriunde s-ar afla ei, rămân tot uniți și țin enorm la neamul lor.

O ultimă remarcă merită făcută, pentru că este foarte interesantă: în sală am văzut foarte mulți tineri. Este un lucru extraordinar! Înseamnă că tineretul simte că istoria merită cunoscută, iar muzica populară trebuie apreciată la valoarea ei. Alături de credința noastră strămoșească, istoria și cultura populară sunt stâlpii care sprijină poporul român în existența sa multimilenară și ne face să învingem vitregiile vieții.

Nu cred c-am reușit să redau ceea ce-am văzut pentru că totul a fost magnific, noi, alături de ceilalți spectatori , trăind niște momente unice , simțindu-ne solidari cu românii, oriunde s-ar afla ei. Evenimentul la care am participat ce-a transpus într-o lume pe care am vrea s-o trăim toată viața, ambianța fiind ca un adevărat Rai. Ce bine ar fi dacă acest film, dar și celelalte care vor urma, ar putea fi prezentat întregului popor român. Sperăm ca TVR să se gândească la acest lucru.

Delegaţia SCLRB a fost compusă din profesorii Carmen Andronachi, preşedinte; Sextilia Crăciun , vicepreşedinte; Gheorghe Dolinski, secretar; Ion Burciu, contabil şi Amfilofie Chiţan , membru.

Întoarcerea noastră spre casă a fost o rememorare a ceea ce-am văzut, gândindu-ne la următoarele activități pe care le vom organiza în perioada următoare, unele recente , iar altele cu bătaie mai lungă.

                        A consemnat cu mândrie patriotică,

                                                  Prof. Gh.Dolinski

Foto: prin grija prof. Ștefan Rotaru de la Nicolae Haucă

Păstrând cu sfințenie tradițiile satului

5 noiembrie 201

                        

         Toată lumea cunoaște că absolut toate localitățile din țara noastră au tezaure inestimabile de folclor. Și, cum îmi place să spun, dar cu acoperire, că tezaure etnografice și folclorice, cum sunt în satele Bucovinei, nu se găsesc nicăieri pe pământ. Și acest lucru este o mare mândrie pentru noi.

         Bilca, o localitate din spațiul Bucovinei istorice care, așa cum a afirmat un cronicar contemporan bucovinean, este ” un sat de pe Valea Sucevei”. Localitate  foarte veche, menționată într-un document domnesc în 23 mai 1436, când urmașii lui Alexandru cel Bun îi dăruiesc o ”braniște”( teren împădurit cuprinzând munți , dealuri și poiene) lui Stan Babici, făcând parte din așezarea Vicovelor, din care se va desprinde destul de târziu. Aceasta va fi menționată ca localitatea independentă în anul 1746. Acte semnate ”Bilca” au apărut de-abia în anul 1850. În anul 1818 a fost adusă în sat biserica de lemn din Vicovu de Jos.

         Pornind de la cele menționate mai sus, conchidem că localitatea Bilca își pierde rădăcinile  în negura veacurilor. Tocmai din acest motiv localitatea are o zestre foarte bogată de tradiții și obiceiuri, la care se adaugă un costum popular de excepție.

         Cadrele didactice au și menirea nescrisă, prin tradiție meseriei, să se preocupe de culegerea, valorificarea și punerea în valoare a tezaurului folcloric din localitatea în care-și desfășoară activitatea.

         Cunoscând activitatea deosebită a doamnei profesoare Elena Negru ca îndrumătoare de ansamblu folcloric, dar și ca interpretă de excepție a cântecului popular bucovinean, m-am deplasat la Bilca, prilej cu care am realizat și un scurt metraj. Surpriză mare a fost când am ajuns la școală: toți copiii îmbrăcați în costume populare locale, mame, bunice și colegi de muncă de-ai doamnei Negru.  Fie că pe-o mamă sau pe-o bunică o chema Mărioara sau Veronica, au asistat cu mari emoții la discuția mea cu copiii, iar la urmă, pentru modul excelent în care s-au descurcat, i-au tratat cu prăjituri.

         De la doamna negru am aflat că-n Ansamblul Folcloric ”Bilcuța”( ce superb nume!) evoluează copii din clasele I-VIII, alături de câteva gospodine din sat, care interpretează partitura bunicelor de la Bilca.

Discuția purtată cu câțiva membri ai ansamblului m-a făcut să-i apreciez la superlativ.

Discuția cu ei s-a legat repede, fără perioadă de acomodare. Gabriel, Patricia și Mădălina mi-au vorbit cu dezinvoltură despre tradițiile locale, obiceiuri și mi-au descris în amănunțime costumul lor popular

 ( național). Am aflat că unii din ei poartă costume vechi de peste un secol.

         Aflând de la doamna Elena Negru ( și dânsa este o interlocutoare de excepție, pentru că nu-ți dă simple răspunsuri, ci, pur și simplu, ”turuie”) de participările ansamblului la foarte multe concursuri, spectacole și emisiuni TV, am fost curios  să aflu cine-i susține.

         ”Ne bucurăm de-un sprijin necondiționat din partea părinților, a bunicilor, a colegilor de muncă, al conducerii școlii și a conducerii primăriei. Domnul primar Zaharie Rusu are mare grijă de activitatea noastră culturală. A creat chiar un cont special în bugetul primăriei în care sunt depuși bani pentru susținerea activității culturale, chiar din luna ianuarie a fiecărui an. Și-acum mai avem fonduri pentru deplasările din luna decembrie la posturile Național TV și Etno TV .Pentru luna noiembrie am declinat invitația de la Etno TV  nemaigăsind loc liber în agenda noastră. La începutul lui decembrie vom participa la ”Festivalul interjudețean de colinde”.

Și, cum cunoșteam foarte bine activitatea trecută și zecile de premii cucerite, am fost foarte mulțumit c-am aflat și ce vor face în continuare.

         Cu deosebită mândrie mi-a vorbit domnul Costică Negru, directorul școlii, despre activitatea din școală: ”Avem 387 de  elevi în cele trei școli. Învață foarte bine și sunt foarte buni și activiști culturali. Majoritatea absolvenților școlii noastre își continuă studiile la Colegiul național ”Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți și la Liceul ”!Ion Nistor” din Vicovul de Sus. Acum cinci ani au ieșit la pensie trei sferturi  din colegii noștri și au venit  colegi mai tineri. Acum media vârstei este cam de 30 de ani. Din total, sunt cam jumătate localnici. Îndată vom avea o întâlnire managerială la Școala noastră, când vor veni 50 de directori din județul nostru.  În tot ce facem avem sprijinul părinților și al autorităților comunale.”

         Iată c-am întâlnit o altă comunitate în care școala și slujitorii  ei se bucură de respect, apreciere și ajutor din partea părinților și a autorităților. Cu atât mai mult cu cât cadrele didactice se preocupă de culegerea, tezaurizarea și valorificarea folclorului local, a tradițiilor și a obiceiurilor moștenite din veac în veac, din generație în generație. De fapt, aceasta este și menirea noastră, a educatorilor, în general, și a celor care s-au ridicat din localitatea respectivă, în special. O mențiune specială pentru doamna Elena Negru, cadrul didactic care se dăruiește în totalitatea meseriei pe care o practică, dar și pasiunii ei pentru jocul și muzica populară. De așa cadre didactice, cât mai multe, are nevoie învățământul românesc.

         Am plecat profund impresionat de tot ce-am văzut, am auzit și-am constatat în cadrul vizitei făcute în această localitatea vestită din Depresiunea

-         -

Rădăuților . Mă frământă mult gândul ce-ar trebui făcut pentru a se generaliza această experiență nemaipomenită. Oare mi se va împlini vreodată și acest vis ?

                                          

                                A consemnat cu admirație, dragoste și respect,

                                                     prof. Gh. Dolinski

                                                      

Tezaur de experiență didactică

                                                                                                 1 noiembrie 2014

                              

         Din experiența altora, dar și a mea, acumulată de-a lungul deceniilor de muncă la catedră și în cea de conducere , am constatat că persoanele care conduc colective de orice fel, dacă devin personalități puternice, își pun amprenta pe activitatea colectivului respectiv. Este și cazul doamnelor profesoare Carmen Andronachi  și Paula- Tamara Ciobîcă de la cele două colegii naționale de prestigiu din Municipiul Rădăuți, ”E.Hurmuzachi” și ”A.Motrescu”. Dânsele nu s-au mulțumit să desfășoare activități interesante, ci s-au preocupat și de transmiterea experienței dobândite în cadrul organismului  metodic pe care-l conduc. Este vorba de catedra profesorilor de limba și literatura română a liceelor din zona Rădăuților.

         Apariția prezentului volum metodic este girată de cele două doamne inspector, Rita Cîntiuc și Eleonora Bulboacă, care-au avut amabilitatea să ureze cale lungă acestei reviste. Foarte interesante și sugestive sunt îndemnurile adresate de cele două doamne-inspector , care diriguiesc și păstoresc predarea limbii și literaturii române în județul Suceava. Tocmai de aceea îmi permit să  reproduc aceste îndemnuri și aprecieri:

”Să aveți parte de sănătate, să fiți senini și zâmbitori, iar sufletul să vă vibreze la tot ce este bun și frumos în jurul vostru ! Fie ca Iubirea, Înțelepciunea, Încrederea și Generozitatea să vă călăuzească pașii spre descoperirea unei vieți împlinite ! Cu prietenie și aleasă prețuire” ( prof. Rita Cîntiuc) și ”Vine o vreme/ Când trebuie să tragem sub noi/ O linie neagră/ Și să facem socoteală . Versurile acestea sunt potrivite vremurilor noastre și, mai ales, firilor noastre în permanent tulburare. Tocmai pentru că nici noi nu avem timp, m-am gândit să împărtășim sentimental unei comuniuni de-o clipă, sub zodia luminii/ a înțelepciunii artistului complet care-a fost Marin Sorescu”( prof. Eleonora Bulboacă)

         Pe coperta volumului, căci este un adevărat volum de metodică, realizat  la cele mai înalte exigențe actuale , tronează mare, scris pe-o tablă școlară, numărul 33. Acesta este și titlul revistei, pentru că ea înmănunchează experiența didactică a unui număr de 33 de profesori din liceele și colegiile naționale din zona Rădăuților. Acești profesori trudesc pe ogorul limbii și al literaturii române de ani de zile, unii chiar apropiindu-se de binemeritata pensie. Aș putea spune, și ce mult îmi place expresia, că ei slujesc pe altarul veșnic  al  limbii române.

Remarc faptul că fiecare professor are o carte de vizită în acest volum, bineînțeles cu fotografia lui și cu un curriculum vitae. S-a lăsat la latitudinea fiecărui cadru didactic să comunice ceea ce consideră că este de folos altora și caracteristic pentru activitatea lui. Pur și simplu rămâi uimit de ceea ce-au putut scrie.

Ar dura prea mult să prezint tot ce este scris, de aceea mă voi limita doar la a menționa unele dintre acestea, mai ales pe cele pe care le-am considerat că trebuie să le menționez. Am fost în mare încurcătură când am fost pus să aleg. Și am avut de unde  alege !

Am remarcat câteva proiecte pluridisciplinare realizate pentru limbă și literatură română  și geografie, istorie, educație plastică și educație muzicală. Autorii au prezentat în amănunt, la fel și cei care vor urma, cum au realizat aceste activități. Urmează proiecte didactice : ”Personajul feminin în literatura română ”(Ionela-Mihaela Bîndiul); Utilizarea criticii esoterice de către Vasile Lovinescu”( Iulina Halip); ”Teoria inteligențelor multiple”(Adia Laurus); ”Comunicarea nonverbală solemnă”(Daniela Andriiciuc); ”Trăsături ale postmodernismului”(Adriana-LenuțaHusdup);                                              ”Metoda pălăriilor gânditoare”(Robert Hofman); ”Simbolismul-lucrul pe grupe”(Emilia Adriana Popescu). Foarte interesantă mi s-a părut tema ”Prelegerea- dezbatere” (Vio Coroamă), precum și temele de folclor: ”Riturile de trecere în Bucovina” (Anca Tofan); ”Folclorul între mit și realitatea elevilor de liceu”(Cristina Vițega) și ”Folclorul obiceiurilor”( Mirela Haureș) .

Un loc deosebit îl ocupă propunerile de fișe de lucru ,de teste de evaluare inițială și lecțiile de sistematizare și de recapitulare, propunătorii venind cu foarte multe aplicații. Problema arhaismelor și a neologismelor a fost prezentată  deosebit de către prof. Andreea Duduman. Două tipuri de activitatea m-au interesat foarte mult, mai ales pentru ineditul lor: ”Atelierul de jurnalism” (Narcisa Rei)  și ”Atelierul de jurnalism” (Angela Sehlanec) ,ultima propunând și proiectul ”De la Haiku la poezia postmodernă”, tot un atelier de creație.

Demn de apreciat este modul foarte serios și temeinic în care au fost elaborate aceste proiecte și, mai ales, cum au fost prezentate cititorului interesat, care are foarte mult de învțățat dacă le studiază  din interes, fiind preocupat de perfecționarea sa.

         Volumul mai conține lucruri la fel de interesante și de utile profesorului  ca ”Mapa profesorului” și ”Portofoliul catedrei de specialitate”. Sunt documente asupra întocmirii cărora au fost dintotdeauna controverse și

este foarte bine că inspectorii de specialitate vin și de data aceasta cu lucruri foarte bine documentate.

         Pe parcursul redactării acestui volum ș-au mai adus contribuția personaă    încă trei profesori, așa că la realizarea acestuia au contribuit 36 de cadre didactice.

         Noi așteptăm cu mare interes redactarea celui de-al doilea volum al acestei publicații, pentru că profesorii în cauză  mai au încă multe de spus. Iar eu recomand cu mare căldură tuturor să studieze acest volum, care este o adevărată enciclopedie practică pentru obiectul limba  și literatura română, indiferent de ciclul la care predă profesorul și închei cu reluarea aprecierii că acest volum este un adevărat tezaur de experiență didactică.

                                                   A scris cu mare interes și admirație,

                                                              Prof. Gh.Dolinski