Cetățeanul, intelectualul, scriitorul…

                                                                                                              10 octombrie 2013 

La data de 16 aprilie 1933 a venit în această lume , în comuna Arbore,Stelian Gruia Iațentiuc, cel care va deveni, peste ani, profesor universitar, poet, romancier și traducător.

            După o viață tumultoasă, dar plină de realizări pe toate planurile, s-a suit la Ceruri în data de 16 octombrie 1996, lăsând un gol imens în sufletele prietenilor săi, a familiei, dar și  în viața intelectuală, universitară, culturală și socială a țării noastre.

            Cum SCLRB obișnuiește să-și cinstească, ori de câte ori are prilejul, personalitățile, am sugerat conducerii CARP ”Speranța ” din Rădăuți să organizăm împreună o manifestare literară închinată lui Stelian Gruia. Noi am venit cu specialiștii ,care să vorbească, iar CARP a mobilizat membrii săi, și nu numai.

            Doamna președinte Ana Marcu, în prezența unui mare număr de cetățeni,a deschis manifestarea prezentând publicului de ce-am considerat necesar să comemorăm această personalitate, dând apoi cuvântul pentru a fi prezentate comunivcările.

            Am prezentat aspecte din viața și activitatea literară a lui Stelian Gruia, oprindu-mă asupra poetului. După prezentarea tematicii poeziei sale, am citit din volumul ”Baladele Arborei” două balade: ”Balada cu alb-negru” și ”Balada lui Toader Hrib”. Am continuat cu prezentarea câtorva întâmplări cu Stelian Gruia și Grigore Vieru din vara anului 1993: vizita  lui Vieru, însoțit de Stalian Gruia, la Arbore, când Vieru era în convalescență, întâlnirea cu elevii la școală, cu sătenii și popasul la stâna lui Dragoș Bivolar, vizitarea lui Stelian Gruia de către o echipă a TVR Iași pentru a face un reportaj cu el ș.a.

            Domnul profesor Vichentie Nicvolaiciuc a insistat asupra activității literare a lui Stelian Gruia, activitatea lui universitară, prezentând toate volumele care i-au fost  tipărite, inclusiv cele postume. A relatat câteva întâmplări în care a fost în preajma lui Stelian Gruia și a dialogat cu el, precum și vizita lui la Arbore, cu mai mulți intelectuali din zonă, atunci când s-a acordat bilbliotecii din Arbore numele de ”Stelian Gruia”. A încântat auditoriul citind câteva pasaje, pe care le-a ales din cărțile lui Stelian Gruia, scrise atât în limba română, cât și în cea ucraineană.

            Foarte emoționantă a fost și intervenția domnului Ghiță Aga, învățător din Dornești, care a vorbit despre volumul ”Un poet pe Golgota Basarabiei”, volum care îl are ca personaj principal pe Grigore Vieru, prietenul cel mai iubit al lui Stelian Gruia. Ne-a încântat și cu câteva pasaje din acest roman, recomandându-l tuturor să-l citească, deoarece el l-a recitit de câteva ori și parcă nu s-a săturat, de fiecare dată descoperind ceva interesant  ce n-a observat la lectura anterioară.

            Doamna Oltea Lungoci, poetă foarte sensibilă, a recitat poezia ”Toamna” o creație excepțională, în care poeta surprinde aspectele frumoase ale toamnei, dar , iertată fiindu-mi părerea, parcă este străbătută de prea multă melancolie. E, drept, toamna predispune la așa ceva, dar parcă aici este prea mult. În rest, ideal, ca și realizarea, sunt excepționale !

            Domnul Adrian Maurer, cu talentu-I recunoscut de toată lumea și apreciat, a citit trei din poeziile doamnei Lungoci, publicate în  recentul număr al revistei ”Obcina literară : ”Icoană”, ”Primește-mă alături” și ”Steaua polară”. Într-adevăr, superbe poezii, atât prin ideile abordate, cât și prin modul de realizare!

            Domnul Adrian Șindilariu din Dornesti, recent cooptat în grupul nostru, a încântat, la rândul lui, cu câteva din realizările sale poetice: ” La noi și pietrele vorbesc”, ”Rugăciune pentru Bucovina”, ”Sub flamuri tricolore” și”Baladă pentru Bucovina”. Dar ne-a demonstart că este și un foarte bun recitator, nu numai poet. I-am smuls promisiunea că va reveni cu recitaluri de poezie, mai ales că, în prelungirea activității nostre, la un pahar de vorbă…prelungită, a citit câteva poezii  despre femei și închinate femeii.

            Următoarea activitate va fi închinată Unirii Bucovinei cu Patria- Mumă.

                                                                Text prof. Gh.Dolinski

                                                                 Foto Vasile Pătrăucean

Muzica iernii

                                                                                                              10 august 2013

  

Iată că timpul a trecut pe nesimțite și domnul Decebal- Alexandru Seul din Izvoarele Suceavei   a ajuns deja la cartea a unsprezecea.Îi place să spună, și eu îl înțeleg pe deplin că ” ținutul meu este de la  cumpăna apelor Sucevei și Moldovei, care țâșnesc la lumina zilei din același masiv, însă pornesc în lume în direcții diferite”.

            Am considerat, la prima vedere, că este o ciudățenie ca în plină vară toridă autorul să scoată de sub tipar o carte cu titlul ”Muzica iernii”. Dar, după câte-l cunosc din cărțile sale și, mai ales, din paginile ziarelor în care și-a publicat prozele, are dreptate. Cred că s-a gândit să mai atenueze puțin canicula pentru cei care vor deschide cartea pentru a-I cunoaște conținutul, dar și la unele evnimente care i-au marcat viațsa. Și-apoi , trăitor în mijlocul munților, câte simfonii nu ascultă pe parcursul unei ierni!

            Articolele au gost publicate în  ”Crai nou ”, ”Pro Seculum”, ”Curierul ucrainean”, ”Bucovina literară”,”Plumb ”-Bacău și revista școlii din comună.Numai din simpla enumerare a acestor publicații, cititorul își dă seama de răspândirea ideilor sale pe un vast teritoriu. Și a avut ce scrie ! Dar nu este vorba numai despre o selecție a celor publicate și veți vedea de ce.

            Autorul își împarte cartea în patru capitole: ”Crîmpeie din povestea meleagului de la cumpăna apelor”, ”Darul mării”, ”Proze ” și ”Recenzii”. Fiecare din aceste capitole își are farmecul lui.  Nu știu de ce, dar  am simțit că a acordat mai mare atenție primului capitol, bănuiesc pentru faptul că povestirile respective n-au fost publicate nicăieri până acum.

            Așa cum am precizat la început, autorul este  pur și simplu fermecat de satul său natal, de împrejurimile lui, de oamenii care-l populează și de tradițiile lor la care țin cu sfințenie. Aș putea spune cvă fiecare proză este un imn închinat unui om, unei colectivități sau unui obicei. Iar de descrierea frumuseților naturii nu mai spun nimic. În plus, este preocupat și de soarta unor personalități românești, cum ar fi Mădălina Manole și scriitorul Mircea Dinutz, profesoara Anca Griga de la Colegiul de Artă Suceava, care a pregătit două soliste de muzică populară din satul său; de poștărița din comună, despre un câinea al nimănui din   piața din Cîmpulung Moldovenesc de culesul zmeurei din pădure sau de fântâna satului care are peste 120 de ani.,precum și despre sărbătorirea Rusaliilor. Observați diversitatea personajelor prozelor sale?

            Capitolul al doilea, de mică întindere, este format dintr-o singură proză care-i dă și titlul:”Darul mării”. Eu aș fi dat acest titlu volumului. Este o proză excelentă în care autorul prezintă cât de fericit a fost într-un concediu la mare, când a fost și cu Ovidiu, iubitul său fiu. ”Fiul meu avea să vadă pentru prima și ultima oară marea !”, și aduce aminte cu amărăciune autorul. Proza este ilustrată cu 11 fotografii foarte frumoase și sugestive.

            Capitolul al treilea denumit scurt ”Proze” prezintă o selecție de douăzeci și două de proze selectate din cele publicate. Nu știi care este mai frumoasă: de la ”Lourdes- inima lumii” la ”Vara harbujilor”, de la ”Ruleta” la ”Noaptea bradului- rege” sau de la”Uraganul” la Umbra femeii”. Care din care mai interesantă și, deși sunt foarte scurte, ai ce învăța sau afla din ele. Farmecul de povestitor al lui Decebal Seul este proverbial.

            Capitolul al patrulea încheie apoteotic volumul. Aici sunt prezentate 16 recenzii la volumele sale, recenzii redactate de  persoane avizate: critici literari, ziariști, confrați de breaslă, ș.a. Așa sunt Doina Cernica, Grigore Codrescu, Cornel Galben,Lăcrimioara Grigorciuc, Ion- Mugurel Sasu,Liviu D. Clement,VioletaCodorean,Lumința Țăran  și Ion Drăgușanul.

Noutățile aduse de autor față de celelalte volume îl fac și mai interesant, plăcut la citit.. De aceea nu-mi rămâne decât să urez succes cititorilor pentru că, după încheierea lecturii, sunt sigur că toți îmi vor da dreptate . Mai mult, vor spune că  puteam să le spun mai multe lucuri bune despre această carte ,dar nu este bine să descopere și cititorul

            Domnule Sel, v-am citit cu mare interes cartea și vă urez mult success în continuare!

                                                 A consemnat cu mult interes,

                                                                  prof. Gh.Dolinski

Constantin N. Hurmuzachi- cercetătorul și omul politic

                                                                                                                                                                              8 octombrie 2013

Studiind calendarul activităților culturale ale SCLRB, oricine își poate da seama că acesta cuprinde foarte multe activități în cadrul cărora aniversăm și comemorăm personalitățile Bucovinei istorice din toate domeniile. Nu este o laudă din partea noastră, dar facem acest lucru pentru ca generația tânără să cunoască acele personalități bucovinene care au dat totul pentru țară, unii chiar și viața.

           Recent, cu sprijinul direct al Colegiului Național ”Eudoxiu Hurmuzachi” am sărbătorit 150 de ani de la nașterea lui Constantin N. Hurmuzachi, personalitate importantă  a acestei familii ,care a dat atâția oameni deosebiți care au militat pentru țară.

            În sala elegantă a cabinetului de informare a acestui colegiu, în prezența unui mare număr de membri ai SCLRB, profesori de biologie din municipiu și elevi ai colegiului, s-a desfășurat simpozionul cu tema ”150 de ani de la nașterea biologului și omului politic  Constantin N. Hurmuzachi”.

           Doamna director Carmen Andronache, președinte al SCLRB, moderatorul simpozionului, a deschis lucrările lui motivând de ce s-a ales această temă, pe care-o consideră foarte importantă. Apoi a vorbit despre preocupările membrilor familiei Hurmuzachi.

           Prof.dr.Aspazia Băieșu, specialitatea biologie, de la colegiul organizator, a prezentat o schiță biografică a sărbătoritului, scoțând în evidență activitatea acestuia la cateda universitară. Totodată, i-a îndemnat pe elevi să citească despre activitatea personalităților care s-au ridicat din spațiul Bucovinei istorice.

           Prof. Petru Bejinariu  a vorbit despre ”Entomologul și omul politic Constantin N. Hurmuzachi”. A insistat mai mult asupra activității profesorului Hurmuzachi la catedră, prezentarea numelor ”gângăniilor” pe care acesta le-a descoperit și clasificat. A vorbit și despre implicarea acestuia în viața politică a Bucovinei istorice.

           Am vorbit despre prezența sa în paginile publicațiilor din Bucovina, dar și din țară și din străinătate, prezentând titlurile publicațiilor în care i-au apărut articole., lista fiind destul de lungă și cuprinzând multe țări din Europa. Am reiterat ideea  că este necesar să prezentăm, pe rând și în cât mai multe localități din Bucovina istorică,  personalitățile bucovinene care, de-a lungul celor 151 de ani de activitate, prin tot ce-au făcut, ne-au dus faima în lume. Trebuie să ținem seama și de faptul, deloc neglijabil,  că din acest colț de țară s-au ridicat 23 de academicieni.

           Domnul prof. ing. Ștefan Rotaru a prezentat câteva aspecte hazlii din activitatea pe care a desfșurat-o pe când era elev al acestui liceu și participa, sub conducerea profesorului de biologie, la adunarea de diferite insecte sau plante. Aspectele prezentate au fost, nu numai educative, ci și instructive.

           Asistența a puytut admira și o expoziție de carte deschisă în incinta cabinetului de către biblioteca colegiului, cărți scrise de autori bucovineni și despre oamenii din ținuturile Bucovinei istorice.

                 Prof. Gh.Dolinski

 

Trei comunități ortodoxe înfrățite

                                                                                        1 octombrie 2013

          Eszte cunoscut faptul că, din inițiativa preoților de la  parohia ”Sfânta Treime” din comuna Arbore, biserică centenară, au avut inițiativa construirii unei troițe , pe dealul lui Oarză, la răscrucea dintre comunele Arbore, Botoșana și Cajvana. La inițiativa lor s-au raliat și preoții de la parohiile ortodoxi Botoșana și Cajvana și astfel, prin contribuția credincioșilor din cele trei parohii, și cu munca lor nemijlocită, a fost ridicată această troiță. Din lipsă de fonduri, s-a contrui troița, fără a fi finalizată , și anul trecut a fost sfințită numai icoana Maicii Domnului, icoană care trona în aceată troiță.

          Între timp lucrărileau fost finalizate. Și astfel, în ultima duminică a lunii septembrie, pe o vreme bună dăruită de bunul Dumnezeu, la chemarea preoților din parohiile înfrățite, trei coloane de oameni, cu prapuri în frunte, s-au îndreptat spre acea troiță.

Întâmpinat cu urale a poposit la aceată troiță și IPSPimen, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, care era așteptat de un sobor de preoți.

Credincioșii erau masați de jur- împrejurul troiței, având în fața lor prapurii.

          După oficierea unei slujbe înălțătoare, IPS Pimen a rostit un cuvânt prin care a mulțumit Bunului Dumnezeu că l-a învrednicit să participe și la această sfințire. Totodată a lăudat preoții din cele trei parohii pentru  ideea care au avut-o la construirea acestei troițe, dar n-a uitat să mulțumească credincioșilor pentru efortul făcut, prin contribuția lor cu bani , cu materiale de construcție și cu muncă la edificarea acestei troițe,  prin care Bunul Dumnezeu va veghea asupra lor.

          Îniante de-ai blagoslovi pe cei prezenți și pe famiile lor, IPS Pimen a anunțat asistența că preoții i-au comunicat că , de-acum înainte, sluja de sărbătoarea ”Izvorul Tămăduirii”  va avea loc la această troiță

Toți cei prezenți au plecat foarte mulțumiți acasă de tot ce-au văzut, au auzit, dar și cu aghaezmă din care s-a făcut aici.

                                                     A consemnat cu adâncă evlavie,

                                                                Prof. Gh.Dolinski

Comuna Arbore pe meridianele turismului

                                                                                                1 octombrie 2013

                       

Desfășurate pe parcursul a cinci zile în localitățile Rădăuți, Suceava, Siret, cursurile celei de-a XXIV-a ediții ale  Universității populare ”Ion Nistor” a Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina și-a încheiat activitatea în comuna Arbore. Aici au fost organizate de Filiala SCLRB și de Mișcarea pentru Progresul Satului Românesc.

          Manifestarea a fost găzduită de Școala Gimnazială ”Luca Arbure”( prof. Vasile Pahomi, director) în eleganta sală de festivități a școlii, școala asigurând și prezena cadrelor didactice care-și terminaseră programul. Pe lângă cetățeni din comună au mai venit și două clase de elevi din școală, una avea o lecție de dirigenție tot despre comuna Arbore și elevii celeilalte clase studiază la opțional despre meșteșugurile din Arbore.

          Profesorul Gheorghe Dolinski, președintele filialei arborene, a deschis  manifestarea, a prezentat oaspeții din conducerea SCLRB. A vorbit apoi despre tematica manifestării și a motivat de ce a fost aleasă această tematică. Apoi profesorul Vasile Bodnar a vorbit despre trecerea localității Arbore prin istorie, din neolitic și până-n zilele noastre, amintind și despre eventualele săpături arheologice care s-ar putea efectua în diferite puncte ale localității. Multe din cele comunicate nu erau cunoscute de cei prezenți.

          Eu am vorbit despre obținerea de către monumentele medievale din Bucovina a primului ”Măr de aur”, apoi despre celelalte două, echivalentul unui premiu Oscar în turism, fiind acordat de  Organizația Internațională a Jurnaliștilor din Turism. Le-am amintit de faptul că biserica din Arbore, cu hramul ”Tăierea capului Sf. Ioan  Botezătorul, ctitorită de hatmanul Luca Arbure cel Tânăr, pârcălab de Suceava, fiul lui Luca Arbure cel Bătrân, pârcălab de Neamț,alături de  șase mănăstiri a fost trecută sub egida UNESCO, tocmai pentru valoarea ei. De aceea biserica din Arbore este confundată cu o mănăstire, chiar și în unele ghiduri turistice, deși n-ar trebui să se întâmple așa ceva.

Domnul Trifan Irimescu, component de-o viață al echipei de jocuri bărbătești din Arbore,a evocat istoria acestei formații recunoscută chiar și peste hotarele țării, cu o vechime de peste 60 de ani, vorbind și de spectacolele date în Franța, Polonia, Ucraina și în Italia, unde-au fost demni ambasadori culturali ai României. ”Întineream când îmbrăcam costumul popular arborean, pentru c-avem un costum minunat, admirat pe toate meridianele lumii… Rog tineretul să păstreze cu sfințenie portul strămoșesc și tradițiile noastre”, a  spus,printre altele.

                   Spectacolele date de această formație artistică pe marile scene din România, participarea la zeci de festivaluri de folclor , în țară și peste hotare, a fost evocată magistral de domnul Vasile Pătrăucean, vechi activist cultural  arborean. Cu mare atenție au aflat spectatorii și activitatea pe care au desfășurat-o când au fost oaspeții complexului cultural din Dumbrava Sibiului, timp de 11 zile.

          Preotul Cătălin Berfeholschi, ca un veritabil critic de artă, dar pe înțelesul spectatorilor, a prezentat frumusețea frescelor de pe pereții bisericii din Arbore, comentând picturile ,în concordanță cu canoanele bisericii ortodoxe române.

Maxim Nistor, cel care-a condus cooperativa de artă populară din Arbore o viață, a prezentat evoluția acesteia de la câteva zeci de femei angajate, până la cele peste 600 pe care le-a scos la pensie. A vorbit și despre sortimentele care se executau în aceată cooperativă, materialele folosite și

 modelele executate, precum și despre țările în care se exportau produsele realizate la Arbore.

          Învățătoarea Liliana Ursan, așa cum ne-a obișnuit de la alte activități, a prezentat o foarte interesantă comunicare despre meșteșuguri arborene uitate, unele chiar dispărute. Nu se mai fac în Arbore ”bocânci”( papuci din lemn), hamuri pentru cai, cojoace, bundițe. ”În gospodăria țăranului român se executa absolut totul care-i era necesar pentru a-și duce traiul. Acum, cumpără totul. Păcat că s-au uitat atâtea meșteșuguri”, a conchis cu tristețe dânsa.

          Domnul profesor Petru Bejinariu, din partea conducerii SCLRB, a vorbit despre mari familii de români bucovineni din această parte a țării, care-au militat pentru independența și propășrea ei, pentru îmbogățirea tezaurului cultural și științific al României și cel universal. ” Gîndiți-vă numai că Bucovina a dat până acum 23 de membri ai Academiei Române, dintre \care unii mai sunt în viață”.

          În finalul activității asistența a fost invitată să vizioneze și o a micro expoziție filatelică cu tema ”Tezaur strămoșesc” în cadrul căreia au fost prezentate exponate cu tematică de etnografie și folclor, cu exponate de la cluburile filatelice din Galați, Rădăuți, Horodnic de Jos și Arbore, expoziție care rămâne deschisă încă două săptămâni.

          Banda magnetică, după terminarea manifestării, a înregistrat câteva păreri de-ale participanților: ”Să ne mai chemați la asemenea activități. Sunt foarte interesante ”(Tr. M.); Trăim în această comună și n-ama știut asemenea lucruri foarte interesant despre dânsa”(A.M), ”Dacă s-ar face asemenea cercuri  de lucru  manual la școală, ca altădată,ar fi foarte bine.”

          Credem că orice comentariu este de prisos.

                                                                       Text-prof. Gh.Dolinski

                                                                        Foto- Vasile Pătrăucean

Întâmpinând ”Ziua Vârstnicilor”

                                                                                          

   24 septembrie 2013

                                     

            După dezbateri îndelungate ONU a stabilit, în cadrul sesiunii din februarie 1991, ca ziua de 1 Octombrie să fie sărbătorită drept ”Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice”, sărbătoare îmbrățișată de foarte multe țări de pe mapamond, printre care și România.

            La 16 decembrie 1991 Adunarea Generală a ONU a adoptat, prin Rezoluția nr. 45/106 ”Principiile  Națiunilor Unite pentru persoanele în vârstă destinate a le permite să trăiască mai bine în anii câștigați”.

            Transpunerea în viață a prevederilor înscrise în toate documentele ONU a impus crearea unui sistem de mecanisme capabile să pună în lucrare toate obiectivele organizației mondiale, care aveau ca scop îmbunătățirea vieții persoanelor înaintate în vârstă.

            Cum prin definiție și Statutul CARP ”Speranța ” din Rădăuți este o organizație creată special pentru întrajutorarea vârstnicilor, consiliul de conducere al acesteia, la sugestia și sub conducerea doamnei Ana Marcu, președinte, a organizat o manifestare literară închinată acestei sărbători. Am fost forțați să organizăm această manifestare  în avans pentru că pe1 Octombrie avem planificată organizarea unei întruniri festive a întregului activ al asociației noastre.

            La ora stabilită pentru manifestare, în clubul asociației noastre s-au adunat pensionari, membri ai clubului nostru, dar  și persoane care mai sunt în activitate. Doamna președinte a deschis manifestarea și a prezentat ce vom organiza, precum și importanța acestei zile.

            Pentru început am prezentat mesajul doamnei Thoraya Ahmed Obaid, director executiv al Fondului ONU pentru populație, care ne-a reamintit cât de valoroși sunt oamenii, indiferent de vârsta lor, iar noi, românii, ne putem aminti și de milenarul nostru proverb ”Cine n-ar bătrânni să-și cumpere”. Printre altele, se arăta în mesaj: ”…Sunt necesare sisteme de securitate social puternice, care să furnizeze servicii, să asigure un standard de viață și care să promoveze solidaritatea întgre ge nerații.”ASIGURE UN STANDARDX DE VIAȚĂ ȘI CARE SĂ PROMOVEZE SOLIDARITATEA ÎNTRE\GENERAȚII.”

                                                                             Prof. GHEORGHE DOLINSKI

Trecurăm cu folos prin veacuri

                                                                                            4 septembrie 2013

                                       

            Nu există bucurie mai mare pentru oameni ca atuncvi vcând se revăd după ani și ani, unii chiar după zeci de ani. Respectiva întâlnire este un prilej fericit de-a depăna amintiri din copilărie, din anii de școală…

Așa a fgost și în cazul elevilor arboreni care în anul 1963, deci acum exact 50 de ani u absolvit școala relementară de 7 ani, de fapt ultima promoție cvu 7 ani, în cele 3 șcvoli din comuna abore. Școala centru, de pe clit, din Cutul de jos.

            Se pare că și natura a ținut cu ei, probabil după sufletul lor. După zile mohorâte, cu ploaie destulă, mult prea răcoroase parcă față de data la care ne aflam, soarele ne-a zâmbit și ne-a mângâiat cu razele lui darnice, dătătoare de speranță. Deși organizatorii se temeau că nu vor veni mulți, sala de festivități a Școlii Gimnaziale ”Luca Arbure” ( fostă Școala Centru) s-a umplut cu foști elevi, cu soțiile lor și chiar cu copii de-ai lor.

            Ideea organizării acestei emoționante întâlniri a fost a câtorva sufletiști din generația lor: Floarea Apostol și Toader Tiperciuc, pentru Școala Cutul de Jos, Vasile Bodnar, pentru Școala Centru și Gheorghe Leonte, pentru Școala de pe Clit.

              Mai trăiesc doar 9 din cei 25 de dascăli care i-au învățat la ciclul gimnazial, din care 6 au fost la festivitate. Ceilalți trei, fie din cauza distanței mari față de Arbore, fie că erau bolnavi , nu s-au putut deplasa la Arbore. Iar din cei          elevi, sunt decedați 34    , rândurile lor răsrindu-se dewstul de ,mult în acești 50 de ani de la absolvire.

            Consider că cel mai emoționant și foarte interesant moment s-a produs la întâlnirea lor. După declarațiile unora, s-au grăbit foarte mult la întâlnire pentru a avea mai mult timp să stea cu colegii de școală, pentru că nu se văzuseră cu unii de 5o de ani. S-au despărțit adolescenți de 14 ani și-cum s-au revăzut oameni respectabili ,de 64- 65 de ani, mulți fiind chiar bunici. Unii dintre ei mai, mai c-ar fi scos și cartea de indentitate ca să dovedească cine sunt.

            Strigarea cataloagelor a fost făcută de profesorii Mircea Ciobotariu

( Școala Centru), Ioan Grigoraș (Școala pe Clit ) și Amfilofie Chițan (Școala Cutul de Jos). Deși terminaseră într-o perioadă foarte grea a țării, când puțini absolvenți mergeau la studii mai departe, am aflat cu surprindere că peste 60% dintre ei urmaseră școli profesionale, licee și chiar facultăți. Au raportat c-au fost profesori, ingineri de diferite specialități, economiști, ofițeri, lucrători calificați în industria textilă, metalurgică, minieră etc., deci oameni de bază ai țării.La această dată toți fiind pensionari.

            Într-o veselie generală s-a raportat și numărul de copii al fiecăruia, ba unii dintre ei au și nepoți. Câțiva dintre ei au venit cu soția și chiar cu copii.

Un alt moment foarte vesel a fost acela când mulți dintre ei au relatat, cu mult umor, unele întâmplări deosebite din viața lor de școlar. Au fost întâmplări al căror mister a fost dezlegat de foștii lor profesori de-abia acum.. Astfel, satisfacția neastâmpăraților a fost și mai mare. Dacă ar fi fost contemporan cu ei, Creangă ar fi exclamat. ”Ptiu, pughibalelor! Bată-vă norocul, să vă bată!. Să mai fi trăit o sută de ani nu mi-ar fi trecut prin cap că tu ai făcut…”

            Și profesorii prezenți au avut ceva de spus. ” În sfârșit am și eu o bucurie mare de când a  decedatl soțui meu, și încă una foarte mare. Nici nu vă închipuiți cu ce emoții am venit la această sărbătoare a voastră.Ați fost niște copii foarte buni și-așa ați și rămas. Dumnezeu să vă binecuvânteze! ”(O.Tinei, profesoară). ”Voi ați fost copii foarte buni, dar și neastâmpărați. Să știți că mulți m-ați păcălit cu poznele voastre prof. A Chițan)  ”Ați ajuns foarte bine, oameni mari și acest lucru se datorește și școlii. Ei trebuie să-I mulțumiți.”(I.Grigoraș)

            Cum memoria celor plecați dintre ei trebuia cinstită, elevii, însoțiți de profesori, s-au deplasat la biserica ”Sfnta Treime”. Preotul Constiantin Bereholschi a ținut o slujbă înălțătoare, de pomenire, în memoria celor trecuți la cele veșnice și una pentru sănătatea celor prezenți la manifestare. I-a felicitat pe organizatori pentru întreaga manifestare, dar și pentru strălucita idée de-ai pomeni pe cei adormiți și pe cei vii.

            S-au deplasat toți, cu mic cu mare, la o pensiune unde, în fața unor mese încărcate, pe lângă un pahar de tărie sau de vin, au vorbit mult de tot, ore în șir. La despărțirea și-au jurat să se întâlnească și în anul următor. Vor face tot ce se poate pentru a-i aduce și pe alți colegi.

            O întâlnire de excepție a doua din viața mea de profesor, după cea organizată de Tiperciuc Iacob, plecat în Austria. O întâlnire de suflet, emoționantă, deosebită și care merită trăită din plin.

                                                    A consemnat cu  mare nostalgie,

                                                                 Prof. Gh.Dolinski