Constantin N. Hurmuzachi- cercetătorul și omul politic

                                                                                                                                                                              8 octombrie 2013

Studiind calendarul activităților culturale ale SCLRB, oricine își poate da seama că acesta cuprinde foarte multe activități în cadrul cărora aniversăm și comemorăm personalitățile Bucovinei istorice din toate domeniile. Nu este o laudă din partea noastră, dar facem acest lucru pentru ca generația tânără să cunoască acele personalități bucovinene care au dat totul pentru țară, unii chiar și viața.

           Recent, cu sprijinul direct al Colegiului Național ”Eudoxiu Hurmuzachi” am sărbătorit 150 de ani de la nașterea lui Constantin N. Hurmuzachi, personalitate importantă  a acestei familii ,care a dat atâția oameni deosebiți care au militat pentru țară.

            În sala elegantă a cabinetului de informare a acestui colegiu, în prezența unui mare număr de membri ai SCLRB, profesori de biologie din municipiu și elevi ai colegiului, s-a desfășurat simpozionul cu tema ”150 de ani de la nașterea biologului și omului politic  Constantin N. Hurmuzachi”.

           Doamna director Carmen Andronache, președinte al SCLRB, moderatorul simpozionului, a deschis lucrările lui motivând de ce s-a ales această temă, pe care-o consideră foarte importantă. Apoi a vorbit despre preocupările membrilor familiei Hurmuzachi.

           Prof.dr.Aspazia Băieșu, specialitatea biologie, de la colegiul organizator, a prezentat o schiță biografică a sărbătoritului, scoțând în evidență activitatea acestuia la cateda universitară. Totodată, i-a îndemnat pe elevi să citească despre activitatea personalităților care s-au ridicat din spațiul Bucovinei istorice.

           Prof. Petru Bejinariu  a vorbit despre ”Entomologul și omul politic Constantin N. Hurmuzachi”. A insistat mai mult asupra activității profesorului Hurmuzachi la catedră, prezentarea numelor ”gângăniilor” pe care acesta le-a descoperit și clasificat. A vorbit și despre implicarea acestuia în viața politică a Bucovinei istorice.

           Am vorbit despre prezența sa în paginile publicațiilor din Bucovina, dar și din țară și din străinătate, prezentând titlurile publicațiilor în care i-au apărut articole., lista fiind destul de lungă și cuprinzând multe țări din Europa. Am reiterat ideea  că este necesar să prezentăm, pe rând și în cât mai multe localități din Bucovina istorică,  personalitățile bucovinene care, de-a lungul celor 151 de ani de activitate, prin tot ce-au făcut, ne-au dus faima în lume. Trebuie să ținem seama și de faptul, deloc neglijabil,  că din acest colț de țară s-au ridicat 23 de academicieni.

           Domnul prof. ing. Ștefan Rotaru a prezentat câteva aspecte hazlii din activitatea pe care a desfșurat-o pe când era elev al acestui liceu și participa, sub conducerea profesorului de biologie, la adunarea de diferite insecte sau plante. Aspectele prezentate au fost, nu numai educative, ci și instructive.

           Asistența a puytut admira și o expoziție de carte deschisă în incinta cabinetului de către biblioteca colegiului, cărți scrise de autori bucovineni și despre oamenii din ținuturile Bucovinei istorice.

                 Prof. Gh.Dolinski

 

Trei comunități ortodoxe înfrățite

                                                                                        1 octombrie 2013

          Eszte cunoscut faptul că, din inițiativa preoților de la  parohia ”Sfânta Treime” din comuna Arbore, biserică centenară, au avut inițiativa construirii unei troițe , pe dealul lui Oarză, la răscrucea dintre comunele Arbore, Botoșana și Cajvana. La inițiativa lor s-au raliat și preoții de la parohiile ortodoxi Botoșana și Cajvana și astfel, prin contribuția credincioșilor din cele trei parohii, și cu munca lor nemijlocită, a fost ridicată această troiță. Din lipsă de fonduri, s-a contrui troița, fără a fi finalizată , și anul trecut a fost sfințită numai icoana Maicii Domnului, icoană care trona în aceată troiță.

          Între timp lucrărileau fost finalizate. Și astfel, în ultima duminică a lunii septembrie, pe o vreme bună dăruită de bunul Dumnezeu, la chemarea preoților din parohiile înfrățite, trei coloane de oameni, cu prapuri în frunte, s-au îndreptat spre acea troiță.

Întâmpinat cu urale a poposit la aceată troiță și IPSPimen, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, care era așteptat de un sobor de preoți.

Credincioșii erau masați de jur- împrejurul troiței, având în fața lor prapurii.

          După oficierea unei slujbe înălțătoare, IPS Pimen a rostit un cuvânt prin care a mulțumit Bunului Dumnezeu că l-a învrednicit să participe și la această sfințire. Totodată a lăudat preoții din cele trei parohii pentru  ideea care au avut-o la construirea acestei troițe, dar n-a uitat să mulțumească credincioșilor pentru efortul făcut, prin contribuția lor cu bani , cu materiale de construcție și cu muncă la edificarea acestei troițe,  prin care Bunul Dumnezeu va veghea asupra lor.

          Îniante de-ai blagoslovi pe cei prezenți și pe famiile lor, IPS Pimen a anunțat asistența că preoții i-au comunicat că , de-acum înainte, sluja de sărbătoarea ”Izvorul Tămăduirii”  va avea loc la această troiță

Toți cei prezenți au plecat foarte mulțumiți acasă de tot ce-au văzut, au auzit, dar și cu aghaezmă din care s-a făcut aici.

                                                     A consemnat cu adâncă evlavie,

                                                                Prof. Gh.Dolinski

Comuna Arbore pe meridianele turismului

                                                                                                1 octombrie 2013

                       

Desfășurate pe parcursul a cinci zile în localitățile Rădăuți, Suceava, Siret, cursurile celei de-a XXIV-a ediții ale  Universității populare ”Ion Nistor” a Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina și-a încheiat activitatea în comuna Arbore. Aici au fost organizate de Filiala SCLRB și de Mișcarea pentru Progresul Satului Românesc.

          Manifestarea a fost găzduită de Școala Gimnazială ”Luca Arbure”( prof. Vasile Pahomi, director) în eleganta sală de festivități a școlii, școala asigurând și prezena cadrelor didactice care-și terminaseră programul. Pe lângă cetățeni din comună au mai venit și două clase de elevi din școală, una avea o lecție de dirigenție tot despre comuna Arbore și elevii celeilalte clase studiază la opțional despre meșteșugurile din Arbore.

          Profesorul Gheorghe Dolinski, președintele filialei arborene, a deschis  manifestarea, a prezentat oaspeții din conducerea SCLRB. A vorbit apoi despre tematica manifestării și a motivat de ce a fost aleasă această tematică. Apoi profesorul Vasile Bodnar a vorbit despre trecerea localității Arbore prin istorie, din neolitic și până-n zilele noastre, amintind și despre eventualele săpături arheologice care s-ar putea efectua în diferite puncte ale localității. Multe din cele comunicate nu erau cunoscute de cei prezenți.

          Eu am vorbit despre obținerea de către monumentele medievale din Bucovina a primului ”Măr de aur”, apoi despre celelalte două, echivalentul unui premiu Oscar în turism, fiind acordat de  Organizația Internațională a Jurnaliștilor din Turism. Le-am amintit de faptul că biserica din Arbore, cu hramul ”Tăierea capului Sf. Ioan  Botezătorul, ctitorită de hatmanul Luca Arbure cel Tânăr, pârcălab de Suceava, fiul lui Luca Arbure cel Bătrân, pârcălab de Neamț,alături de  șase mănăstiri a fost trecută sub egida UNESCO, tocmai pentru valoarea ei. De aceea biserica din Arbore este confundată cu o mănăstire, chiar și în unele ghiduri turistice, deși n-ar trebui să se întâmple așa ceva.

Domnul Trifan Irimescu, component de-o viață al echipei de jocuri bărbătești din Arbore,a evocat istoria acestei formații recunoscută chiar și peste hotarele țării, cu o vechime de peste 60 de ani, vorbind și de spectacolele date în Franța, Polonia, Ucraina și în Italia, unde-au fost demni ambasadori culturali ai României. ”Întineream când îmbrăcam costumul popular arborean, pentru c-avem un costum minunat, admirat pe toate meridianele lumii… Rog tineretul să păstreze cu sfințenie portul strămoșesc și tradițiile noastre”, a  spus,printre altele.

                   Spectacolele date de această formație artistică pe marile scene din România, participarea la zeci de festivaluri de folclor , în țară și peste hotare, a fost evocată magistral de domnul Vasile Pătrăucean, vechi activist cultural  arborean. Cu mare atenție au aflat spectatorii și activitatea pe care au desfășurat-o când au fost oaspeții complexului cultural din Dumbrava Sibiului, timp de 11 zile.

          Preotul Cătălin Berfeholschi, ca un veritabil critic de artă, dar pe înțelesul spectatorilor, a prezentat frumusețea frescelor de pe pereții bisericii din Arbore, comentând picturile ,în concordanță cu canoanele bisericii ortodoxe române.

Maxim Nistor, cel care-a condus cooperativa de artă populară din Arbore o viață, a prezentat evoluția acesteia de la câteva zeci de femei angajate, până la cele peste 600 pe care le-a scos la pensie. A vorbit și despre sortimentele care se executau în aceată cooperativă, materialele folosite și

 modelele executate, precum și despre țările în care se exportau produsele realizate la Arbore.

          Învățătoarea Liliana Ursan, așa cum ne-a obișnuit de la alte activități, a prezentat o foarte interesantă comunicare despre meșteșuguri arborene uitate, unele chiar dispărute. Nu se mai fac în Arbore ”bocânci”( papuci din lemn), hamuri pentru cai, cojoace, bundițe. ”În gospodăria țăranului român se executa absolut totul care-i era necesar pentru a-și duce traiul. Acum, cumpără totul. Păcat că s-au uitat atâtea meșteșuguri”, a conchis cu tristețe dânsa.

          Domnul profesor Petru Bejinariu, din partea conducerii SCLRB, a vorbit despre mari familii de români bucovineni din această parte a țării, care-au militat pentru independența și propășrea ei, pentru îmbogățirea tezaurului cultural și științific al României și cel universal. ” Gîndiți-vă numai că Bucovina a dat până acum 23 de membri ai Academiei Române, dintre \care unii mai sunt în viață”.

          În finalul activității asistența a fost invitată să vizioneze și o a micro expoziție filatelică cu tema ”Tezaur strămoșesc” în cadrul căreia au fost prezentate exponate cu tematică de etnografie și folclor, cu exponate de la cluburile filatelice din Galați, Rădăuți, Horodnic de Jos și Arbore, expoziție care rămâne deschisă încă două săptămâni.

          Banda magnetică, după terminarea manifestării, a înregistrat câteva păreri de-ale participanților: ”Să ne mai chemați la asemenea activități. Sunt foarte interesante ”(Tr. M.); Trăim în această comună și n-ama știut asemenea lucruri foarte interesant despre dânsa”(A.M), ”Dacă s-ar face asemenea cercuri  de lucru  manual la școală, ca altădată,ar fi foarte bine.”

          Credem că orice comentariu este de prisos.

                                                                       Text-prof. Gh.Dolinski

                                                                        Foto- Vasile Pătrăucean

Întâmpinând ”Ziua Vârstnicilor”

                                                                                          

   24 septembrie 2013

                                     

            După dezbateri îndelungate ONU a stabilit, în cadrul sesiunii din februarie 1991, ca ziua de 1 Octombrie să fie sărbătorită drept ”Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice”, sărbătoare îmbrățișată de foarte multe țări de pe mapamond, printre care și România.

            La 16 decembrie 1991 Adunarea Generală a ONU a adoptat, prin Rezoluția nr. 45/106 ”Principiile  Națiunilor Unite pentru persoanele în vârstă destinate a le permite să trăiască mai bine în anii câștigați”.

            Transpunerea în viață a prevederilor înscrise în toate documentele ONU a impus crearea unui sistem de mecanisme capabile să pună în lucrare toate obiectivele organizației mondiale, care aveau ca scop îmbunătățirea vieții persoanelor înaintate în vârstă.

            Cum prin definiție și Statutul CARP ”Speranța ” din Rădăuți este o organizație creată special pentru întrajutorarea vârstnicilor, consiliul de conducere al acesteia, la sugestia și sub conducerea doamnei Ana Marcu, președinte, a organizat o manifestare literară închinată acestei sărbători. Am fost forțați să organizăm această manifestare  în avans pentru că pe1 Octombrie avem planificată organizarea unei întruniri festive a întregului activ al asociației noastre.

            La ora stabilită pentru manifestare, în clubul asociației noastre s-au adunat pensionari, membri ai clubului nostru, dar  și persoane care mai sunt în activitate. Doamna președinte a deschis manifestarea și a prezentat ce vom organiza, precum și importanța acestei zile.

            Pentru început am prezentat mesajul doamnei Thoraya Ahmed Obaid, director executiv al Fondului ONU pentru populație, care ne-a reamintit cât de valoroși sunt oamenii, indiferent de vârsta lor, iar noi, românii, ne putem aminti și de milenarul nostru proverb ”Cine n-ar bătrânni să-și cumpere”. Printre altele, se arăta în mesaj: ”…Sunt necesare sisteme de securitate social puternice, care să furnizeze servicii, să asigure un standard de viață și care să promoveze solidaritatea întgre ge nerații.”ASIGURE UN STANDARDX DE VIAȚĂ ȘI CARE SĂ PROMOVEZE SOLIDARITATEA ÎNTRE\GENERAȚII.”

                                                                             Prof. GHEORGHE DOLINSKI

Trecurăm cu folos prin veacuri

                                                                                            4 septembrie 2013

                                       

            Nu există bucurie mai mare pentru oameni ca atuncvi vcând se revăd după ani și ani, unii chiar după zeci de ani. Respectiva întâlnire este un prilej fericit de-a depăna amintiri din copilărie, din anii de școală…

Așa a fgost și în cazul elevilor arboreni care în anul 1963, deci acum exact 50 de ani u absolvit școala relementară de 7 ani, de fapt ultima promoție cvu 7 ani, în cele 3 șcvoli din comuna abore. Școala centru, de pe clit, din Cutul de jos.

            Se pare că și natura a ținut cu ei, probabil după sufletul lor. După zile mohorâte, cu ploaie destulă, mult prea răcoroase parcă față de data la care ne aflam, soarele ne-a zâmbit și ne-a mângâiat cu razele lui darnice, dătătoare de speranță. Deși organizatorii se temeau că nu vor veni mulți, sala de festivități a Școlii Gimnaziale ”Luca Arbure” ( fostă Școala Centru) s-a umplut cu foști elevi, cu soțiile lor și chiar cu copii de-ai lor.

            Ideea organizării acestei emoționante întâlniri a fost a câtorva sufletiști din generația lor: Floarea Apostol și Toader Tiperciuc, pentru Școala Cutul de Jos, Vasile Bodnar, pentru Școala Centru și Gheorghe Leonte, pentru Școala de pe Clit.

              Mai trăiesc doar 9 din cei 25 de dascăli care i-au învățat la ciclul gimnazial, din care 6 au fost la festivitate. Ceilalți trei, fie din cauza distanței mari față de Arbore, fie că erau bolnavi , nu s-au putut deplasa la Arbore. Iar din cei          elevi, sunt decedați 34    , rândurile lor răsrindu-se dewstul de ,mult în acești 50 de ani de la absolvire.

            Consider că cel mai emoționant și foarte interesant moment s-a produs la întâlnirea lor. După declarațiile unora, s-au grăbit foarte mult la întâlnire pentru a avea mai mult timp să stea cu colegii de școală, pentru că nu se văzuseră cu unii de 5o de ani. S-au despărțit adolescenți de 14 ani și-cum s-au revăzut oameni respectabili ,de 64- 65 de ani, mulți fiind chiar bunici. Unii dintre ei mai, mai c-ar fi scos și cartea de indentitate ca să dovedească cine sunt.

            Strigarea cataloagelor a fost făcută de profesorii Mircea Ciobotariu

( Școala Centru), Ioan Grigoraș (Școala pe Clit ) și Amfilofie Chițan (Școala Cutul de Jos). Deși terminaseră într-o perioadă foarte grea a țării, când puțini absolvenți mergeau la studii mai departe, am aflat cu surprindere că peste 60% dintre ei urmaseră școli profesionale, licee și chiar facultăți. Au raportat c-au fost profesori, ingineri de diferite specialități, economiști, ofițeri, lucrători calificați în industria textilă, metalurgică, minieră etc., deci oameni de bază ai țării.La această dată toți fiind pensionari.

            Într-o veselie generală s-a raportat și numărul de copii al fiecăruia, ba unii dintre ei au și nepoți. Câțiva dintre ei au venit cu soția și chiar cu copii.

Un alt moment foarte vesel a fost acela când mulți dintre ei au relatat, cu mult umor, unele întâmplări deosebite din viața lor de școlar. Au fost întâmplări al căror mister a fost dezlegat de foștii lor profesori de-abia acum.. Astfel, satisfacția neastâmpăraților a fost și mai mare. Dacă ar fi fost contemporan cu ei, Creangă ar fi exclamat. ”Ptiu, pughibalelor! Bată-vă norocul, să vă bată!. Să mai fi trăit o sută de ani nu mi-ar fi trecut prin cap că tu ai făcut…”

            Și profesorii prezenți au avut ceva de spus. ” În sfârșit am și eu o bucurie mare de când a  decedatl soțui meu, și încă una foarte mare. Nici nu vă închipuiți cu ce emoții am venit la această sărbătoare a voastră.Ați fost niște copii foarte buni și-așa ați și rămas. Dumnezeu să vă binecuvânteze! ”(O.Tinei, profesoară). ”Voi ați fost copii foarte buni, dar și neastâmpărați. Să știți că mulți m-ați păcălit cu poznele voastre prof. A Chițan)  ”Ați ajuns foarte bine, oameni mari și acest lucru se datorește și școlii. Ei trebuie să-I mulțumiți.”(I.Grigoraș)

            Cum memoria celor plecați dintre ei trebuia cinstită, elevii, însoțiți de profesori, s-au deplasat la biserica ”Sfnta Treime”. Preotul Constiantin Bereholschi a ținut o slujbă înălțătoare, de pomenire, în memoria celor trecuți la cele veșnice și una pentru sănătatea celor prezenți la manifestare. I-a felicitat pe organizatori pentru întreaga manifestare, dar și pentru strălucita idée de-ai pomeni pe cei adormiți și pe cei vii.

            S-au deplasat toți, cu mic cu mare, la o pensiune unde, în fața unor mese încărcate, pe lângă un pahar de tărie sau de vin, au vorbit mult de tot, ore în șir. La despărțirea și-au jurat să se întâlnească și în anul următor. Vor face tot ce se poate pentru a-i aduce și pe alți colegi.

            O întâlnire de excepție a doua din viața mea de profesor, după cea organizată de Tiperciuc Iacob, plecat în Austria. O întâlnire de suflet, emoționantă, deosebită și care merită trăită din plin.

                                                    A consemnat cu  mare nostalgie,

                                                                 Prof. Gh.Dolinski

Adevărat regal al limbii române

                                                                                 31 august 2013

  În niciun caz noi nu facem  parte dintre acei oameni sau organizații care să aștepte apariția unei legi pentru a respecta și preaslăvi limba română. Dar am salutat apariția Legii nr. 53/2013 prin care s-a instituit ”Ziua limbii române”, care să fie sărbătorită în toată țara ziua de 31 august a fiecărui an. Poate măcar acum mule persoane din  cadrul autorităților centrale , județene  sau locale vor realiza cât de importantă este limba română pentru adevărații români iubitori de limbă, neam și țară. Am putea povesti mult timp despre asemenea acțiuni organizate de noi închinate multor din scriitorii români care-au pus la dispoziția românilor o limbă ” ca un figure de miere”, pe care-au cultivat-o cu evlavie chiar de-a lungul ultimelor două secole și nu numai.

             Și de  data aceasta am colaborat mai mulți profresori de limba și literatura română de la școli gimnaziale și colegii din municipiul Rădăuți, chiar și din unele localități limitrofe municipiului ,pentru a realiza, cu prilejul ”Zilei Limbii Române” o manifestare închinată acestei zile și care să fie una deosebită. Și, după cum au reacționat spectatorii, care au punctat de multe ori manifestarea cu apaluze prelungite, am ajuns la concluzia că aceasta a fost reușită, atingându-și scopul pentru care a fost organizată.

            Am ajuns la concluzia că este necesar să schimbăm programul manifestării, pe care am conceput-o sub forma unui simpozion, în cadrul căruia au fost prezentate 5 comunicări. Dar manifestarea a început cu un montaj literar- musical sub titlul ”odă limbii române”, pregătit și prezentat de elevi ai Școlii Gimnaziale ”Mihai Eminescu” și ai colegiilor ”Eudoxiu Hurmuzachi” și ”Andronic Motrescu”, la care vs-a adăugat eleva Bianca Ciornobrevei din Dornești și creatorii- recitatori Adrian Șindilariu  și Ghiță Aga (Dornești) și Stelian Cazacu (Sucevița). Iar un grup de profesori de la Școala Gimnazială ”M.Eminescu” a realizat un foarte interesant documentar power point despre frumusețea limbii române. Întreaga manifestare i-a ținut pe spectatori cu sufetul la gură. S-au folosit versuri de  Mihai Eminescu, Grigore Vieru, Vasile Alecsandri , Octavian Goga și Adrian Păunescu. Demn de menționat este faptul că elevii au recitat în mod magistral versurile, ceea ce-a încântat asistența.

După cuvântul de deschidere al doamnei Carmen Andronache, președinte al SCLRB, domnul Vasile Bîcu, conducătorul delegației de la Cernăuți, din care mai făceau parte domnii Petru Grior și Nicolae Șapcă, a rostit un emoționant cuvânt din care am desprins ce eforturi fac frații de dincolo de graniță pentru menținerea vie a preocupării pentru cultivarea limbii române strămoșești.

Comunicările prezentate au fost la obiect, în deplină concordanță cu tematica simpozionului. Realități din istoria limbii române din Bucovina au fost prezentate de doamna Carmen Andronache, președinta SCLRB; despre frumusețile neuitate ale limbii române a vorbit doamna profesoară Sextilia Crăciun; noi mărturii despre Mihai Eminescu a adus domnul Petru Grior, directorul Centrului de  Studii Istorice și Culturale din Cernăuți, iar Gheorghe Dolinski despre implicarea Fundației ”Episcopul Grigorie Leu” -Mișcarea pentru Progresul Satului Românesc și a Societății pentru Limba și Literatura Română în Bucovina în legiferarea ”Zilei Naționale a Limbii Române”. A mai vorbit, exemplificând, și de multele greșeli de pronunție și scriere care apar la mulți realizatori de emmisiuni la TV, crainici sau moderator.

            Menționăm faptul că participanțiii au primit cocadre tricolore, pe care le-au prins cu mândrei pe piept și au mai  primit plicuri speciale ,realizate cu acest prilej. Acest plic a fost lansat și la Oficiul poștal nr. 1 din Rădăuți, ducându-ne solia în peste 40 de localități din țară.

            La ”Galeriile de artă” din municipiu a fost vernisată o expoziție filatelică sub genericul ”Scriitori cu limba dulce ca un fagure de miere”, iar în holul bibliotecii o expoziție de carte cu volume ale scriitorilor din Bucovina, dar și ale celor care, oridunde ar fi, au scris despre plaiurile bucovinene.

          

  Am fost așa de încântat de manifestare încât aș fi vrut să menționez numele tuturor celor care au contribuit la realizarea lui, dar, făcând adunarea am văzut că numărul copiilor și al cadrelor didactice este de ordinul zecilor. Totuși, n-am înțeles încă un lucru: oare unde dispar autoritățile atunci când este nevoie să participe, măcar ca spectatori, la unele manifestări culturael, manifestări prin care să dea dovadă că sunt adevărați patrioți?

Dar a consemnat cu mândrie patriotică

                                                                                             Prof. Gh.Dolinski

                        

   Dar a consemnat cu mândrie patriotică

                                                       Prof. Gh.Dolinski