Mandria de-a fi ,,jicovean''

de prof. GH. DOLINSKI, |21.11.2011|

 

Nici nu vă puteţi închipui ce frumos este la Vicovu de Jos şi-n zi de sărbătoare! Şi nu orice sărbătoare, ci la împlinirea unui secol de la data sfinţirii localului şcolii, pentru că învăţământ în limba română s-a făcut aici încă din secolul al XIX-lea.
Mare sărbătoare în sufletele vicovenilor, în general, şi ale corpului didactic din comună, în special. Parcă şi natura ia parte la această sărbătoare: cer senin, pur, pe care nu se află nici măcar un norişor, iar soarele este orbitor, la fel ca-ntr-o zi de vară. Doar copacii şi-au lepădat veşmintele şi temperatura aerului este cam scăzută.

Aceeaşi natură frumoasă am admirat-o de la Rădăuţi la Vicov. Ajunsă aici, delegaţia Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina a găsit şcoala în sărbătoare. Chiar de la intrare ne-au întâmpinat doi copii frumoşi, îmbrăcaţi în minunatele lor costume populare, care ne-au urat bun venit şi ne-au îndrumat spre sala de clasă unde va avea loc activitatea.

Pentru început, după cuvântul de primire adresat de prof. Victor Iosif, amfitrionul acţiunii, a evoluat în faţa asistenţei grupul folcloric „Vicoveanca”, care ne-a încântat cu minunatele costume populare, dar şi cu cântecele şi jocurile populare locale. În plus, la şezătoarea prezentată, am putut cunoaşte şi alte nestemate ale folclorului vicovean: strigături, ghicitori, proverbe. Interpretarea acestor texte populare a fost făcută cu mare profesionalism de elevi, adevăraţi actori. Şi-aici s-a văzut mâna măiastră a dnei prof. Ana Carcea, conducătoarea ansamblului folcloric.

Dl prof. Vasile Petruneac, directorul şcolii, a prezentat unitatea şi, printre altele, a spus: ”Este o mândrie pentru întreaga comună, în general, şi pentru colectivul de cadre didactice, în special, că un coleg de-al nostru a prezentat istoria seculară a învăţământului din comună, elaborând o carte aşa de apreciată”.
Autorul cărţii a prezentat asistenţei fondurile documentare pe care le-a cercetat şi cum a lucrat cu oamenii din comună, ale căror mărturii se regăsesc în paginile ei. „Acest volum document conţine un număr enorm de informaţii, ceea ce te pune în situaţia, pe tine, ca cititor, să-l studiezi, nu să-l citeşti… Autorul a reuşit să strângă un numeros colectiv didactic în jurul lui, care-a contribuit din plin la realizarea acestui volum… Aduce în faţa cititorului întreaga pleiadă de cadre didactice şi alţi intelectuali ai comunei care, de-a lungul unui secol, au scris prin munca lor istoria acestei localităţi. Simpla apariţie pe-o carte a numelui profesorului Iosif ne garantează calitatea cestei cărţi”.
Ing. Mircea Irimescu, preşedintele SCLRB, a adus un elogiu localităţii Vicovu de Jos. „Este singura localitate din Depresiunea Rădăuţilor care-a avut şcoală trivială în secolul al XIX-lea. Muzica populară românească va purta mereu şi marca Sofiei Vicoveanca… Am rămas profund impresionat de momentul folcloric, care mi-a adus aminte de frumoasele manifestări la care am participat aici în anii liceului şi chiar şi mai târziu… Aici s-a desfăşurat în ultimii 20 de ani cea mai densă activitate culturală din zonă şi poate chiar din ţară… Aici apare cea mai valoroasă revistă dintr-o localitate rurală, este cel mai mare volum de înregistrări de istorie locală, iar toate acestea vor rămâne în timp”. Şi a recomandat tuturor să studieze această carte.

Prof. Luca Bejinariu: „Dacă vorbele zboară, scrisoarea este veşnică. Dacă până azi şcoala din localitate nu şi-a găsit actul de identitate, de azi îl are pentru veşnicie prin această lucrare remarcabilă a neobositului profesor Victor Iosif.”

Prof. Petruţa Bejan: „Preocupări nobile pe care le are dintotdeauna acest profesor. Mă bucur din tot sufletul pentru ceea ce-a realizat dl Iosif, pentru că-l ştiu încă din liceu ca pe un om conştiincios, talentat, cu mare putere de muncă şi mare patriot. Prin tot ceea ce face şi va face cinsteşte şi localitatea în care s-a născut şi profesia de dascăl.”

Gheorghe Şorodoc, liderul sindicatului zonal: „Mă bucur că astăzi ne-au adunat aici cultura, istoria, tradiţiile şi relaţiile stabilite între noi de-a lungul deceniilor. Rămâne faptul că autorul a strâns în această carte-document faptele celor care-au muncit în şcoală şi în comună în ultima sută de ani.”

Emil Ianuş: „Cartea abordează toate palierele vieţii din comuna Vicovu de Jos şi chiar de prin împrejurimi, sub aspect istoric, civic, geografic, social, economic şi cultural. Cititorul află astfel şi tragediile prin care a trecut sărmana noastră Bucovină.”

După încheierea prezentării cărţii şi a exprimării opiniilor unora dintre participanţi, a urmat o discuţie destul de aprinsă la… un pahar de vin şi de vorbă, cu fond muzical. Aici am putut afla şi mai multe păreri admirative despre carte şi autorii ei. Dar mă opresc aici. Îi las plăcerea cititorului să studieze cartea şi să se gândească ce bine ar fi dacă fiecare intelectual şi-ar prezenta localitatea în care s-a născut şi pe care, după cum simt bucovinenii, să n-o uite niciodată.