GRIGORE VIERU- 80

                                                                                             12 februarie 2015

         Luna lui  ”Făurar” ar fi o lună foarte nimerită pentru organizarea activităților culturale . Tocmai de aceea și noi am considerat că este nimerit să-l pomenim pe GRIGORE VIERU care, dacă l-ar fi lăsat bunul Dummnezeu și oamenii să mai trăiască, ar fi împlinit 80 de ani. Anul acesta chiar și natura s-ar fi bucurat dacă  ar fi fost în viață, dovadă și ce frumos este afară.

         Undeva, pe pământul sfânt al României, mai précis în satul Pererâta,din

 județul Hotin, România, în ziua de 14 februarie 1935, Eudochia, soția lui  Pavel Vieru a adus pe lume un frumos ”cocon”, Grigore, supranumit mai târziu de prieteni Grig. Pavel nu s-a bucurat prea mult de fiul său deoarece soarta l-a despărțit de familie , iar mama l-a crescut singură pe Grigore. Dar el a crescut cu trei icoane în suflet: mama, țara și limba, mai târziu adăugându-se și Eminescu. Acestea îl vor însoți până la moartea lui năprasnică   și urcarea la Cer în ziua de 19 ianuarie 2009. A fost victima acelui accident îngrozitor de circulație pe când se întorcea de la festivitățile organizate la Chișinău pentru omagierea lui Eminescu, idolul său.

         Pentru a ne bucura, totuși, de această zi marcată cu majuscule în calendarul de suflet al poporului român, la clubul CARP ”Speranța” din Rădăuți am organizat o întâlnire de suflet a unor iubitori de literatură, în general, și de poezie, în special. Au participat membri ai CARP, ai SCLRB, creatori de proză și de poezie, simpli cetățeni.

         Doamna Ana Marcu, președinte al  CARP, a deschis manifestarea literară, anunțând participanții că, pe lângă omagierea poetului Grigore Vieru, vor fi prezentate încă două cărți: ”Strigăt și tăcere” de Oltea Lungoci ( poezie) și ”La sfat cu semenii mei” de Gheorghe Dolinski  (proză).

         Eu am făcut o prezentare a vieții și activității literare a lui Grigore Vieru, insistând asupra prieteniei sale cu Stelian Gruia și Adrian Păunescu. Am citit poeziile :”Cântecul mamei ” și ”Legământ”.

         Aga Ghiță din Dornești a reliefat  care au fost prietenii lui Grigore Vieru, insistând asupra cultului pe care l-a avut acesta pentru Eminescu, făcând referire și la mesajul care se desprinde din poezia ”Legământ”. A împărțit apoi tuturor câte o cocardă cu portretul poetului însoțit de-o panglică tricoloră și un mplic special realizat de Clubul filatelic Luca Arbure”, care va fi lansat vineri de la Oficiul poștal nr.1 din Rădăuți.

-         2 –

             Dascălu Gheorghe a comentat afirmația lui Vieru, precum că  ”N-am fost decât un fir de iarbă”, referindu-se apoi unele poezii în care Vieru o cântă pe mama sa, închinându-i adevărate ode.

         Adrian Șindilaru , poet din Dornești, și-a reafirmat dragostea sa pentru poet și-a citit două poezii, creații personale, pe care i le-a închinat lui Vieru: ”Tu, frate –al meu” și ”Sunt ”. Recitare impecabilă !

         Dr. Mihhai Mateiciuc, poet rădăuțean, a filosofat despre rolul criticilor în viața poeților, precum că aceștia încearcă să se surclaseze, fără să observe că adevărații poeți nu mor niciodată, pre când criticii mor.

         Am prezentat publicului volumul de poezii al doamnei Oltea Lungoci.

 I-am apreciat apoi sensibilitatea versurilor sale și bogăția sentimentelor pe care le prezintă în versurile sale., Poeziile din acest volum, al doilea al poetei, pot fi grupate în mai multe teme, pe care le întâlnim și în poeziile din primul volum, și anume:  țara și limba română, părinții, în special mama, anotimpurile anului, în special primăvara; societatea și, cea mai mare parte a poeziilor sunt închinate iubirii sub diferite forme. Contrar unor păreri, am rem arcat și optimism în multe poezii, exemplificând cu versuri din poeziile: ”Bucovina noastră”, ”Plânset de copil” și ”Primește-mă alături”.

         Ion Prelipcean, redactorul acestei cărți, a vorbit despre modul în care-a reușit să aducă pe masa cititorilor cele două volume care vor fi prezentate astăzi.. Apreciază foarte mult versurile scrise de doamna Lungoci. Crede c-ar fi bine dacă s-ar putea aduna toți creatorii de poezie din municipiul  Rădăuți într-un cenaclu. Consideră că volumul ”La sfat cu semenii mei” al domnului Dolinski este o carte de memorialistică, dânsul fiind un autentic cronicar modern, mai ales al plaiurilor rădăuțene.

         Doamna Oltea Lungoci mulțumește pentru aprecierile elogioase și recită poezia ”Frământări”. Consideră că această poezie o reprezintă sub toate aspectele. Speră ca într-un termen foarte scurt să pună pe masa iubitorilor de poezie un nou volum.

         Dr. Mihai Mateiciuc îi dedică distihul ”:”Nimicul împarte speranța/ Restul e nimic”, la înțelesul căruia lasă să se gândească toți cei de față.

         Am prezentat apoi cine au fost personalitățile care m-au îndemnat să adun într-un volum ce-am scris în diferite publicații, Am spus nominalizându-le.  Am spus câteva cuvinte despre fiecare capitol, aducând sincere mulțumiri domnului profesor Dimitrie Roman, maestrul care mi-a realizat o copertă excepțională, după cum au apreciat mulți care sau primit cartea.

În final am dăruit tuturor celor de față câte o carte , cu rugămintea de-a o citi și a-mi spune părerea în vederea viitoarei mele munci. Țin foarte mult la

-         3 -

părerea cititorilor. M-am bucurat că absolut toți au solicitat să le dau câte un autograf. De ce să mint, m-am simțit bine.

Doamna Oltea Lungoci a acordat autografe, iar   banii strânși pe cărțile vândute  îi va dona unei fetițe bolnave de cancer. Un gest fenomenal !

          Ne-am bucurat foarte mult de faptul că acțiunea noastră a fost filmată de un cameraman al studioului Cromtel, iar filmul va fi prezentat pe ecranele noastre de acest post de televiziune.

         Finalul activității a fost ca întotdeauna: am rămas în jurul meselor, am stat la un pahar de…vorbă și a durat cam mult acest schimb de păreri în cadrul căruia noi, autorii, am aflat și alte păreri ale acelora care n-au mai apucat să vorbească în timpul activității.

                                   Text- prof. Gh.Dolinski

                                   Foto- V. Pătrăucean

          

De strajă păstrării tezaurului strămoșesc

                                                                                        6 februarie 2015

                         

         Straja, o localitate situată în extremitatea nordică a spațiului românesc, dar în mijlocul activității culturale din Bucovina, și nu numai. Și, așa cum se

întâmplă la români, valoarea unei comunități rurale este dată și de oamenii săi.

         Așa se întâmplă și  în această comunitate, care-a avut marele noroc ca din mijlocul ei să țâșnească o personalitate puternică, distinsa doamnă Elisabeta ( Saveta) Teleagă. Fiică a acestei comunități, care-a plecat din sat doar ca să studieze arta educării copiilor și s-a întors în satul natal în anul 1972 ca învățătoare. Dragostea sa pentru localitatea natală, pentru oamenii săi, dar, mai ales ,pentru minunații ei copii, a făcut-o să slujească învățământul străjenesc o viață întreagă. Și, cum rădăcinile adânc împlântate în glia strămoșțedască au fost viguroase, n-a părăsit satul nici după pensionare, deși ar fi avut prilejul. M-a impresionat profund afirmația doamnei : ” Eu n-am unde pleca pentru că aparțin acestui pământ pe care vreau să-l cinstesc atât cât voi putea”. Profundă afirmație !

         Au trecut peste patru deceniluai de când aflăm despre isprăvile Savetei și pe tărâm cultural. De rezultatele foarte bune în procesul instructiv- educativ au vorbit și au scris laudativ, chiar și la superlativ, organele de control competente. Eu voi vorbi numai despre activitatea ei culturală, care suferă destul de mult în țara noastră. Toată lumea poate lua exemplu de la această comunitate și, mai ales, de la această distinsă doamnă.  Preocuparea doamnei Saveta pentru activitatea cultural s-a manifestat chiar din anul venire ei la catedră. Și-am lăsat-o să-mi povestească, ascultând-o cu mare atenție.

         ”Am pornit la drum cu o echipă de jocuri populare cu adulți, din care făcea parte și moșul meu”, mi-a mărturist doamna cu mândrie, dar și cu ochii încețoșați. ”Această echipă a  fost punctul de pronire la drum, eu fiind impresionată de dăruirea cu care aceștia participau la repetiții, cum se străduiau să-mi aducă lucruri noi despre jocurile populare locale, cum plecau cu mine în deplasări, fără să pună condiții. Toate acestea m-au făcut să mă atașez foarte mult de ei și să merg hotărâtă mai departe. Greutăți au fost multe, dar le-am trecut cu bine și datorită lor. Din anul 1990 am înființat Ansamblul folkloric  <Strjăncuța> (superb nume!) inițial pentru copii. Dar, cu timpul ,l-am mărit și l-am extins la vârste, acum evoluând în cadrul lui trei generații.

            Cu ei  am pregătit spectacolul ”Așa-i viața omului ”. Vorba cântecului:

De la naștere la moarte/ Omul petrece de toate/Jocul și cu cântecul/ Îi alină sufletul.(versuri proprii). Spectacolul începe cu versurile cântecului <Pădure, verde pădure> al Aglaiei Băimăcean, rapsodul nostru. Continuă c-un cântec de leagăn, apoi cu diferite cântece și jocuri populare ( vârsta tinereții) și se încheie cu doinele <Frunză verde, rug de mure> și <Bătrânețe, haine grele> și cu <Bătrâneasca>.

         La ansamblu fac înscrieri în fiecare an, noii veniți integrându-se în el rapid. Unii membri termină școala și pleacă din sat, dar rândurile ansamblului nu trebuie să se rărească. Copiii ,mai ales, vin nechemați, aflând de la alți membri că-i așteptăm. Dorința lor de-a păstra folclorul local este imensă. Chiar acum lucrez cu noii veniți.  Sunt și care renunță imediat. Așa este viața, nu toți au chemare pentru viața artistică, pentru scenă.

         Beneficiem și de un colectiv foarte talentat de soliste vocal. Ele sunt surorile Elisaveta și Voichița Chira, Georgeta Tarnovețchi și Ana- Maria Popescu (Cotos). Fiecare dintre ele are un repertoriu bogat de cântece pur bucovinene. Și despre costumația membrilor ansamblului vă pot spune că este autentic străjeană, fiind executată de renumiții noștri meșteri populari.

         Jocurile tradiționale locale fac parte din repertoriul nostru. În prima suită de jocuri avem . Hora Bucovinei, Ilenuța, Ardeleanca, Polobocul, Ruseasca, iar din suita a doua : Labușul, Țărăneasca,Bătrâneasca și o altă Ilenuță.  iar mătușa Aglaia ne-a îmbogățit cu strigăturile jocurilor pe care i le-am moștenit. Textele cântecelor sunt create, o parte de mine, și o parte sunt creația întregului  ansamblu.

         Acompaniamentul este asigurat de taraful din Straja. Din el fac parte Dragoș Teleagă, frații Mihai și Doru Cotos, Petru Chira, Vasile Juravle, Ioan Morar, interpreți la vioară, fluier, cobză și tobă. Toți sunt grozavi!

         În acest an vom introduce în programul spectacolului șezătoarea străjenească și momente din nunta satului. Multe lucruri nu le întâlnim în folclorul altor localități, altele chiar numai la noi, dar nunta străjenească este unică și fascinantă. Momentul de nuntă este presărat cu foarte multe strigături moștenite de la rapsodul nostru. 

         Ansamblul nostru a fost o prezență permanentă în cadrul ”Întâlnirilor bucovinene”, care au fost organizate în România, Polonia și Slovacia, sperând să putem participa și la celelalte în următorii ani. Am participat și la târgurile de turism de la Augsburg ( 2008 ) și la București (2009). Iar la București, Cluj și Iași al participat la târgurile ”Produs în Bucovina”.

              Televiziuni din țară ne-au invitat în platourile lor, iar două au venit și la Straja: <O vedetă populară>, <Bună vreme, gospodari!>   ( și la Straja), <Seara favorit> și <Viața satului > ( și la Straja) . O experiență deosebită a constituit-o prezența noastră la < Sărbătoarea limbii române> de la Cernăuți.

o                  `          Consider că prin activitatea desfășurată cu acest ansamblu folcloric, care și-a cucerit consacrarea prin repertoriu, costumație  și evoluție, ca și prin valorificarea tezaurului folcloric local, ne-am făcut datoria față de tradițiile sale, pe care le-am dus mai departe, în lume, accentuând faima străjenilor. Prin tot ce-am făcut, am vegheat în permanență la păstrarea lor.”

            Am rămas profund impresionat de cele spuse în fața unor cafele aburinde, în ceas de iarnă, care parcă nu mai vine. Cei trei ascultători ai spovedaniei doamnei Saveta am ascultat cu răsuflarea tăiată cele relatate de acest excelent povestitor. Iar cele spuse nouă , dar și multe altele, distinsa doamnă le va pune la dispoziția străjenilor, și nu numai, prin cartea ”Obiceiuri, tradiții, meșteri populari din Straja”, aflată în stadiu final de concepere. Așteptăm cu nerăbdare să vafă lumina tiparului.

         Ne-a mai povestit cu mândrie, dar și cu mare mulțumire, de sprijinul pe care i l-au acordat colegii de muncă, directorul școlii, primarul și consilierii locali, nemaivorbind de cel acordat, necondiționat, de părinții copiilor. Fără ei n-ar fi putut realiza nimic. Mai rar așa recunoștință pentru ce4i care te-au ajutat atunci când ai avut nevoie !

         Dar și comunitatea locală i-a prețuit munca și rezultatul ei. În anul 2008 Inspectoratul școlar Suceava, la propunerea școlii unde muncea, i-a acordat onorantul titlu cu diploma ”Gheorghe Lazăr”, cea mai prețioasă distincție în învățământ,  iar Consiliul local Straja a gratulat-o cu titlul de ”Cetățean de onoare” al comunei Straja.

         Întrebată ce planuri are mi-a mărturisit: ” Pensia nu se constituie într-un final, un capăt de drum, ci o continuare a activității mele, atât cât mă vor ține puterile și voi fi sănătoasă. Mi-aș dori să pot avea cât mai multe înregistrări cu negative și, de ce nu, să mai particip la multe festivaluri și concursuri în țară și chiar dincolo de fruntariile ei. Folclorul românesc, în general, și cel bucovinean , în special,merită cunoscut în toată lumea.

         Pentru a economisi spațiul tipografic și-ai permite Savetei să spună cât

mai multe realizări, n-am reprodus întrebările pe care i le-am pus. Dar cititorul își va da seama ce-am întrebat. Închei cu mare, mare mulțumire și cu felicitări pentru această distinsă doamnă. Saveto, multă sănătate și putere de muncă!

                                                Text  prof. Gh.Dolinski, foto V. Pătrăucean

LICEUL MILTAR CAMPULUNG

http://youtu.be/xjzDEIc0mCI

Înfrățiți prin cântec, joc și voie bună

                                                                                                 8  ianuarie 2015

         Mai ales în utlimul sfert de veac manifestările cultural- distractive din unele localități s-au diminuat. În cele mai multe din Depresiunea Rădăuților au  mai rămas doar patru manifestări culturale mari:  Nașterea Domnului, Învierea Domnului, hramul localității și balul gospodarilor.

         Au fost destule voci care s-au ridiocat împotriva ultimei manifestări cultural, dar, după părerea mea, și nu numai, aceștia nu au dreptate. Cred c-o să fiți de acord cu mine după ce veți citi rândurile următoare.

         M-am bucurat nespus de mult când m-a sunat domnul Călin Brăteanu  de la Centrul cultural  ”Bucovina”. Cum până acum mi-a dat doar vești bune,eram sigur că și de data ac\easta va fi la fel. Și nu m-am înșelat. Mi-a spus scurt că mă invită la ”Balul gospodarilor”  de la Sucevița, unde voi avea surpriza să mă întâlnesc cu prieteni vechi și dragi. La insistența mea, fiind foarte curios, mi-a spus doar că sunt de la TVR Iași. Am acceptat pe loc, mai ales că știam că și o echipă de la ”Cromtel” Rădăuți mergea acolo o echipă pentru a filma evenimentul.

         Balul s-a desfășurat într-o pensiune elegant, de excepție. Spațiu foarte larg, amenajat de sărbătoare cu ghirlande de brad, un ring spațios, enorm pentru joc .

Înainte de începutul balului am stat de vorbă, atât cât s-a putut, cu domnul Dorin- Ioan Pânzari, primarul comunei, care-a avut amabilitatea să-mi declare: ”Am transformat, cu această ediție, balul gospodarilor  în <Balul Bucovinei>, pentru că de la această ediție vom invita oaspeți din mai multe localități ale Bucovinei, și nu numai. Balul acesta îl vrem ca un schimb de experiență între aceste localități în privința producțiilor folclorice, a tradițiilor, a portului popular, precum și legarea de prietenii.”

         Domnul Călin Brăteanu, în cuvântul de bun-venit și urare de succes a arătat că ”la această ediție, a XI-a, participă gospodari din Calafindești, Rădăuți, Dolhești,  Rădăuți, Vicove, Straja, Cacica, Constanța, Ansamblul folcloric al Univestității Suceava, al Casei de cultură din Rădăuți, Oficlul județean de cadastru, TVR Iași, TV Favorit și Radio România, prezentând și scopul lui, și-a luat rolul de gazdă a manifestării, îndemnând la joc și voie bună, ademenindu-i cu cântecul ”Cântă cucu-n Bucovina” și cu o altă melodie de joc. Într-adevăr jocul s-a încins pe loc și localul a început să răsune și de strigături, iar voia bună a domnit până în zorii zilei.

                              

           Fanfara din Dolhești, formația Record,frații Doru- Vasile și Ana-Maria Cotos au asigurat acompaniamentul. Lor li s-au alăturat Roxana și Valentina, două gâgâlici care, prin modul în care-au interpretat melodiile bucovinene au ridicat publicul în picioare. Așa au făcut și membrii Ansamblului folcloric al universității sucevene, care-au executat jocurile bucovinene la înalte cote de perfecțiune. Tot ei au dat tonul la joc pe toată durata nopții, electrizând spectatorii cu execuția jocurilor și varietatea strigăturilor.

           La invitația domnului Călin Brăteanu am purtat un dialog, în fața asistenței pe tema obiceiurilor și a tradițiilor noastre cu domnul  Nicolae Gălățeanu, invitatul acestuia. Fiind ardelean, a fost repartizat la Arbore, unde-a fost director timp de 3 ani, rămânându-i în memorie foarte multe lucruri frumoase despre aceste meleaguri. ”An venit la Arbore ca ardelean și m-am întors în Ardeal meu  bucovinean…Fiți mândri de credința, limba, portul, obiceiurile și tradițiile pe care le aveți aici, pe care trebuie să le păstrați cu sfințenie. Eu am rămas cu o mare admirație pentru ele și le port mereu în suflet” a conchis domnul Gălățeanu.

           Domnul Iurie Levcic, invitatul  gazdelor, reprezentând un ONG din Cernăuți, ne-a îndemnat : ”Luptați pentru conservarea tradițiilor , a folclorului și a obiceiurilor strămoșești din Bucovina istorică. Încercați să păstrați ce mai avem. Este obligatoriu ca noi, copiii și nepoții noștri să înțeleagă cine suntem, de unde venim  și încotro ne îndreptăm” a încheiat domnul Levcic în aplauzele puternice ale asistenței.

           Consider că evoluția distinsei doamne Adriana Bucevschi, prin interpretarea unui buchet de 5 melodii populare bucovinene a fost cheia de boltă a petrecerii. Ritmurilor impuse de această privighetoare a cântecului popular românesc, în general, și a celui bucovinean , în special, jucătorii le-au ținut piept cu destulă greutate.

           I-am admirat mult și pe cei din grupul de la Constanța, \are-au bătut cu putere la podele, de parcă jocurile noastre populare și ritmul lor le cunoșteau de când lumea. Ba chiar au împrumutat bundițe și trăistuțe, pe care și le-au pus pe ei și le-au purtat cu mândrie, nevoie mare. Adevărată încântare!

           Consider că s-a făcut și o adevărată paradă a costumelor populare din mai multe zone ale județului Suceava,  din partea de sud a Bucovinei istorice, dar și din vechiul regat. Și ai avut ce vedea, mai ales costume populare femeiești. Vorba  distinsei doamne Sofia Vicoveanca: ”  Pe cămășile bucovinencelor noastre sunt cusute cu mărgele adevărate grădini cu flori”. Ce frumos spus! Așa erau și costumele pe care ler-am văzut și pe care fetele și femeile le purtau cu atâta mândrie.

-         3 –

        Am reușit să culeg foarte multe impresii de la participanți, dar, din păcate, nu le pot reproduce. Însă obligatoriu trebuie să scriu ce mi-a spus cu mare admirație doamna Carmen Olaru, director al TVR Iași :” N-am fost niciodată la un  bal al gospodarilor și nici nu-mi închipuia care-i rostul unei astfel de întâlniri. După ce am încăput pe  mâinile  prietenului- gospodar Călin Brăteanu, cel care a invitat echipa TVR Iași în inima Bucovinei, la un asemenea bal, am înțeles ce am pierdut până acum. Trebuie să fii în mijlocul lor, să poți și să admiri frumoasele costume populare, să cânți Bucovina și să joci Bătrâneasca alături de ei ca să-i înțelegi pe bucovineni. Cine  încă nu a fost la un bal al gospodarilor, trebuie să-și noteze în calendar: ianuarie 2016, Sucevița ”. oare  mai este ceva de spus? Cred că din acest motiv nici domul Horia Gumeni, director adjunct al TR Iași mi-a spus: ”Ce să mai zici după ce-a vorbit așa de frumos doamna Carmen Olaru ?

      Cuvinte la fel de frumoase au avut și cei trei primari: de la Cacica, de la Dolhești și Rădăuți, aceștia mulțumindu-i primarului de Sucevița, dar și domnului Călin Brăteanu ,a cărui mână fermecată s-a văzut în organizarea și desfășurarea acestui spectacol folcloric de excepție. Așa și este !

         Nu trebuie neglijat nici faptul că alături de autoritățile locale, printre care și Filiala Societății pentru |Cultura și Literatura Română în Bucovina, s-a aflat un număr de sponsori, care au asigurat fondurile necesare pentru ca tot ce s-a propus să fie dus la îndeplinire.

         Tot ceam menționat m ai sus a dus la finalizarea unei acțiuni culturale de excepție, care, chiar după declarațiile celor 3 primari,  care se va constitui într-un model pentru alți primari și alte comunități. Oare cine va urma acest exemplu? Sunt fericit c-am avut prilejul să particip la un asemenea eveniment cultural.

                                                          Text și foto. prof. Gh.Dolinski