SCRISORI DE PE FRONTURILE AUSTRIECE DIN “CELĂLALT RĂZBOI”

                                                                                     de COCA NICOLAI

    In acest an se implinesc 100 de ani de la declansarea Primului Razboi Mondial la care Regatul Roman a participat incepand cu anul 1916,iar Bucovina impreuna cu celelalte provincii romanesti ,Ardealul, Banatul si Basarabia, au luat parte chiar de la inceput, adica din 1914, fapt mai putin vizibil in prezent, atat in relatarile presei, in  luarile de pozitie din partea oficialilor prcum si in activitatea organizatiilor neguvernamentale si oamenilor de cultura, in general a formatorilor de opinie.

Cu alte cuvinte ,uitarea este cea mai comoda reactie daca nu este ceva de castigat.

Peste citeva zile, la 28 NOIEMBRIE sarbatorim  “UNIREA NECONDIŢIONATĂ  ŞI PE VECIE A BUCOVINEI IN VECHILE EI HOTARE PÂNĂ LA CEREMUŞ,COLACIN ŞI NISTRU CU REGATUL ROMÂNIEI “dupa 143 de ani de stapinire straina.

Versurile urmatoare au fost culese in anii 1969-1973 de la vaduve  sau urmasi ale bucovinenilor din comuna Straja/Suceava, mobilizati pentru a lupta pe fronturile austriece, impotriva rusilor, sarbilor si italienilor in PRIMUL RAZBOI MONDIAL. Nu sunt cantece ,ci mai degraba  sunt scrisori versificate, compozitie comună a combatanţilor de pe front, in condiţiile in care trebuiau sa mascheze adevăratele sentimente faţă de cauza impăratului, dar să şi transmită informaţii la cei dragi despre adevărata lor situaţie de pe front, precum şi a faptului că cei care ştiau carte intre ostasi erau putini. Dealtfel, aceste scrisori , când soseau erau citite de întreaga comunitate şi fiecare familie care avea membri mobilizati aflau ce trebuiau sa ştie.

Redarea lor catre public reprezinta modestul meu prinos , acum la o suta de ani de la declansarea razboiului, la mentinerea treaza a recunostintei pentru bunii nostri , care ne-au faurit TARA si  a dragostei si fratiei pentru toti romanii bucovineni , in orice hotare s-ar afla.

...................................

Nu purtaţi fete margele,

Ca-n Galiţia-i mare jele!

Nu purtaţi fete cercei,

Ca-n Rusîia nu ştiti ce-i!

Am marşaluit opt zile,

Fara o ţâruc”di pâine.

Scot şpatu , incep să săp,

Săp un ceas tot prin omăt,

Dau di petre ,radacini,

Tot să săpi şi să suspini

C-aş-i traiu”ntre duşmîni.

……………………………………

Vine trenu” Principesa,

Cu raniţ”  de la Odesa.

Trenu” vine şuierînd

Şi raniţî blestemînd.

-Fir’ar  tare blestemat,

Cine-n catane ne-o luat.

Că o curvă de săbioară,

M-o străpuns la inimioara.

Ş-c-on plumb din patruntaş,  (patrontaşc,ladunca sau cartuşieră)

M-o lovit in umeraş.

Tare mă tem c’oi muri

Ş-acasî n’oi ajungi,

La nevastă şi copii.

Auzită de la Tecla Poenari,al cărei soţ a fost husar in armata austriacă

………………………………………

I-auzi,draga mea nevastă,

Pune-ţ” coatele-n fereastră

Şi mi-ti uită”ncet,

Către Miază-Noapte drept.

De-i vedea un foc arzând,

Stele de pe cer căzînd,

De-a cădea si steaua mea

Nu-ţi fie inima rea,

Câ n-am murit înruşînat

Pentru ţară şi “mparat.

Ofiţerii beu coniac,

Eu nici pâine n-am mâncat,

Nici tabac ca sa fumez,

Dar cu pieptul  să luptez!

Auzită de la Maria Popescu Maricheţ ca fiind scrisă de Şliuc cel Bătrîn

……………………………………………………………..

Trandafir in apa crescut,

Maicuta cand m-o nascut,

Doamne bine i-o parut.

Maica de parere buna

Mi-o facut scutec de lîna,

In care m-o învelit

Si-n cântări m-o adormit,

Iar tata c-am fost ficior

Şi i-oi fi de ajutor,

Făcu leagăn pentru mine

Ca sa dorm dulce şi bine.

Şi când eram ca să-l ajut

Ca pentru ce el m-o crescut,

Neamţu mi s-o îndurat

Şi-n cătane  m-o luat.

Nimic nu m-o întrebat,

M-o scris doară pe hârtie

Că sânt bun de cătănie,

Şi m-o dus la el acasă

Şi mi-o dat haine frumoasă,

Nişte haine noi si sure

Şi m-o gatit ca pe mire.

Şi in loc de maiculită

Datu-ne-a o puşculiţă

Şi sămn că nu mai am tată,

M-o încins c-o curea lată

Şi mi-o dat plumbi mulţi şi grei

Să-mi fie prietenii mei

Şi baineta de-o parte

Să-mi fie drept ca un frate.

Cu trenu” că ne-o pornit,

Cinci zile-am călătorit

Şi-n a şasa ne-o dat jos

Intr-un pustiu nasîpos.

Apă nu aveam de loc ,

Ne topeam omăt la foc.

Din omăt imi fac cafea

Si-n pomînt ii viaţa mea.

Radacina bradului

Ii perina capului,

Că de ieşi din tranş”afară,

Rusii trag si mi-ti omoară

Şi dau şturm tot dupa şturm,

Să ne facă pi toţi scrum.

Picau rusii cu gramada,

 Cum pică iarna zapada

Şi picau si dintri noi

Cum picură vara ploi.

Un plumb nu-si gasea drumu”,

Decît la mine-n pieptu”

N-avea loc unde s-ajungă,

Făr”la mine –n mâna stingă.

Sângele-ncepu a curge

Şi eu de durere a plânge.

Măicută, de-ai fi ştiut ,

C-un val de pânză ai fi venit,

Să-mi legi rana dureroasă,

Precum mă grijeai acasă.

Ş-aşa stând o zi intreagă,

Sanateţii vin,mă leagă,

La şpitari m-o dus in grabă.

La şpitari eu mult n-am stat,

Rana mi s-o vindecat

Ş-apoi iară am plecat,

La fraţii ce i-am lasat.

Nu plânge maică-n portită,

Mergi cu mândra-n gradinită,

Rasadeşte-o mândră floare,

Unde-i umbră si racoare.

Dacă creşte şi-nfloreşte,

Poţi ,mamă,să tragi nadejde,

Iar dacă s-a vesteji,

Să şti mamă c-oi muri,

Şi nu mor înruşînat

Pentru ţară şi”mparat !

Auzită de la Maria Popescu Maricheţ

…………………………..

Cernauţi cazarma înaltă,

Putradi-ţ-ar zidu” roată,

Putradi-ţ-ar şi uşorii,

Cum ni-ai concentrat ficiorii !

Auzită de la Coca Silvia Cârtîb

………………………….

-Cuculi cu penii verzi,

Vara vii,vara te pierzi.

Cuculi cu pene lungi,

Vara vii ,vara te duci,

Nu ştiu iarna ce mânînci.

-Eu mânînc muguri de fag,

Şi cânt în luncă cu drag.

Mânînc muguri de arin

Şi cânt şi celui strain,

Doruri-i-li  alin.

Mânînc mugurel de salce

Şi cânt şi celui ce zace

-Cântă cuce, vinerea,

Trec voinicii Dunărea,

Câte patru alăturea,

Blestemînd pe maică-sa,

Că nu i-o calugărit ,

Să-i scape de cătănit.

Cucul cântă colo-n vale,

Mândra mea plânge cu jale;

Cucul cântî-n frunză lată,

Mândra mea stă supărată.

Auzită de la Bres Mafta

…………………….

Nistrule ,apă vioară,

Fă-te in neagră cerneală,

Să-mi cernesc o batistuţă,

S-o trimit la a mea  mindruţă,

Să se şteargă pe obraz,

Să ştie de-al meu necaz;

Să se şteargă şi pe faţă,

Ca să ştie de a mea viaţă.

Auzita de la Juravle Aurora- Gorovei

Am încheiat o etapă, începem alta

                                                                                            16 noiembrie 2014

         Ca ieri s-a desfășurat adunarea generală de dare de seamă și alegeri. Și iată c-au trecut cinci ani. Ce  repede  s-a scurs timpul ! Iarăși s-au adunat delegați din toate grupele sindicale din zona Rădăuților la forumul lor superior pentru a analiza ce-au făcut din ce și-au propus, de ce n-au realizat tot ce și-au propus și să hotărască ce mai au de făcut.

         La ordinea de zi a adunării generale au fost aprobate cinci puncte: raportul referitor la activitatea desfășurată între anii 2009 și 2014; raportul comisiei de cenzori; propuneri pentru modificarea statutului; alegerea noului birou executiv și discuții.

         De la bun început menționez că toate ,materialele au fost distribuite din timp delegaților la adunare pentru a le studia. În consecință, a cestea, după aprobarea propunerii prin vot deschis, n-au mai fost prezentate în adunare, ci numai au fost cerute păreri și, dacă este cazul, de modificări ale unor prevederi sau chiar schimbarea unora.

         Cu toate acestea, domnul Gheorghe Șorodoc, liderul  Sindicatului Liber și Independent  ”Bucovina” al Învățământului din zona Rădăuților,  a prezentat o sinteză a raportului, detaliind problemele pe care le-a considerat că sunt foarte importante.

         Din prezentarea raportului financiar a rezultat că din anul 2010 până Acum am avut realizări tot mai mari, an de an. Am realizat venituri de 2.765.500 lei pe cei 5 ani analizați și s-au efectuat cheltuieli de 2.365.576 lei, rezultând un plus de 399.984 lei, ceea ce este foarte bine. Acum urmează calcularea procentului de 20% din cotizația depusă, care se va împărți membrilor de sindicat. Toate cheltuielile au fost evidențiate pe capitole  și subcapitole, în conformitate cu clasificația bugetară.

         La discuții s-au înscris 11 delegați din tot atâtea grupe sindicale, plus invitații de la Suceava, Fălticeni, Cîmpulung Moldovenesc și Vatra Dornei. Vorbitorii au apreciat modul  în care au fost redactate materialele pentru adunarea generală, precum și conținutul lor, nefiind obiecțiuni., rezultatele obținute, unitatea sindicală, profesionalismul conducătorilor, faptul că  biroul este o echipă serioasă și unită, arătând că domnul lider Gheorghe Șorodoc are atâtea calități încât nu se pune problema schimbării sale. Tot așa trebuie procedat și cu ceilalți membri ai biroului executiv. S-a semnalat că guvernanții au încercat să scoată sindicatele de pe linia lor.

         Delegații au fost de acord, în unanimitate, cu materialele prezentate, cu execuția bugetară și cu noile prevederi ale statutului, care au fost introduse pentru a aduce statutul în armonie cu legislația actuală.

-         2 –

Un număr de 11 membri au fost aleși în biroul executiv, aproape toți fiind realeși. Doar cei care au ieșit la pensie n-au mai vrut să activeze. Gheorghe Șorodoc a rămas tot lider pe zonă, pe timp de 5 ani, urmând ca biroul executiv, în prima sa ședință, să-și desemneze cei doi vicelideri, conform statutului.

         Domnul Gheorghe Șorodoc a prezentat ”Acordul asupra unor măsuri care urmează să fie adoptate în domeniul învățământului”, acord care a fost semnat de primul- ministru, 8 miniștri și cei 4 lideri naționali ai federațiilor sindicale. Din discuțiile purtate după terminarea adunării generale, care s-au prelungit destul de târziu, mulți delegați și-au manifestat îndoiala în legătură cu realizarea acestui acord. Noi ne-am ”fript” de prea multe ori, ca să nu mai aibă încredere în guvernanți. Se\ tem că, în loc să ne pregătim pentru a realiza lecții de cea mai bună calitate, să desfășurăm o paletă variată de activități cu elevii, să ne gândim cu îngrijorare la ziua de mâine, vom organiza acțiuni sindicale pentru a-i forța pe guvernanți să respecte legile țării. Dar, vom trăi și vom vedea.       

            Text și foto: prof. Gh.Dolinski, membru al                                               biroului executiv

        

Școala și comunitatea merg mână-n mână

                                                                                     14 noiembrie 201

                   

         Schimbătoare mai este vremea! Dacă ieri-alaltăieri ne mai mângâia soarele cu razele lui blânde, e drept cam anemice,dacă păsărelele mai susțineau ultimele concerte din acest an, iar oamenii mai sperau , că așa este omul, la zile calde. Dar gata! Parcă prea repede atmosfera s-a răcit, iar ceața a început să stăpânească pământul. Ce bine-ar fi fost dacă vremea bună s-ar fi menținut încă măcar două zile! Era mai bine și pentru noi, mica delegație a Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, care ne îndreptam spre Vicovu de Sus.

         De cum am intrat în oraș, am constatat că este o sărbătoare. Forfotă mare pe străzi, grupuri- grupuri de copii,adolescenți sau maturi se-ndreptau spre liceul din centrul orașului. Ajunși în fața liceului vedem o mare de oameni! În grădina din fața liceului, încadrând bustul istoricului și patriotului Ion Nistor, spectatori de la câțiva ani până la cei de câteva decenii. Erau și forte mulți adolescenți îmbrăcați în frumoasele costume naționale locale. În fața acestui careu puzderie de oficialități: directorul și directorul adjunct ai liceului, primarul orașului, inspectorul general, Gheorghe Lazăr, Cătălin Nechifor, președintele consiliului județean, deputați și ex-deputați Aleasă adunare!

         Steluța Pîslaru, director adjunct, a deschis ceremonialul manifestării, punctând importanța lui: sărbătorirea semicentenarului liceului ”Ion Nistor” din localitate, anunțând ce va urma în continuare.

         Un sobor de 10 preoți, sub conducerea starețului mănăstirii Putna, arhimandritul Velnic Melchisedec, a ținut o slujbă înălțătoare , care a fost închinată memoriei celor trecuți la cele veșnice și în sănătatea celor care acum lucrează și învață în liceu sau au ieșit la pensie.

         Angelo-Cătălin Bărbuță,  directorul liceului, a prezentat un istoric al acestuia, punctând momentele principale ale dezvoltării liceului. Acum acesta a ajuns la 2326 de elevi, care învață în 88 de clase, iar peste 5500 de elevi au absolvit liceul în această perioadă. Prezenta manifestare se integrează în ”Zilele liceului” și acțiunile se vor desfășura și în zilele următoare.

         Luările de cuvânt au fost numeroase, dar s-au încadrat într-un timp rezonabil. Au rostit cuvinte alese profesorul Iancu Breabăn, fostul director, Florin- Constantin Gheorghiță, director adjunct; Petru Bejinariu, ex-deputat în Parlamentul României; Gheorghe Lazăr, inspector general; Cătălin Nechifor, președintele consiliului județean;Ovidiu Eane, deputat.

Luările de cuvânt au fost încheiate de Gheorghe Schipor, primarul localității, care, printre altele, a spus: ” Să păstrăm și să cinstim istoria școlii vicovenilor.  Recunoștință veșnică pentru toți slujitorii  acestui liceu.”

         Corala liceului ( condusă de profesoara Ancuța- Dumitrița Galan), un grup de instrumentiști ( prof. Doru Cotos) și grupul vocal tradițional ( prof. Vasile Schipor) au prezentat un program artistic de excepție compus din cântece patriotice și populare bucovinene. Elevul  Andrei Pătrăucean din clasa a XII-a n-a fost nici el mai prejos. A recitat poezia : ”Liceu la ceas aniversar”, creație proprie, din care redau: ”Aflat acum la ceas aniversar,/ Când împlinești 50 de ani,/ Liceu solemn, al nostru vechi  altar,/  Te vom avea în suflet toată viața./”

         Într-o casetă elegantă, făcută din purpură domnească,  era o plachetă aniversară, care-a fost înmânată oficialităților prezente la manifestare, precum și câtorva cadre didactice pensionare și în activitate. În metalul medaliei erau săpate cuvintele. ”50 de ani de învățământ liceal la Vicovu de Sus. 1964- 2014”.

         În final, arhimandritul Melchisedec i-a îndemnat pe toți: ” Să vă cunoașteți rădăcinile ! S-aveți iubire și respect față de dascăli. Respectând profesorii, vă respectați pe voi. Să vă amintiți cu drag de ei. Azi este sărbătoarea tuturor vicovenilor. Profesorii să-și urmeze vocația, altfel aceasta nu li se va împlini. Iar comunitatea să-i respecte pe educatorii copiilor lor.”

         În continuare, pe clădirea școlii a fost dezvelită o placă de marmură, asemenea unei cărți deschise, pe care erau săpate cuvintele: ”50 de ani de învățământ liceal la Vicovu de Sus…Să dea bunul Dumnezeu ca acest liceu să dăinuie peste ani. Prof. Ilie Tipa, primul director al liceului. 1964- 2014.”

         Ne-am retras apoi în cabinetul de chimie al liceului în care am desfășurat un simpozion închinat evenimentului. Întâi am vizionat un film documentar închinat celor 50 de ani ai liceului. Am putut vedea fotografii în care erau prezentate aspecte începând de la săparea fundației clădirii liceului și până în zilele semicentenarului. Imaginile au fost comentate de Vladimir Rusu,Ana Lungoci, Florica Botezat, Dimitrie Olinici, care-a donat cărți pentru liceu împreună cu Sorin Trelea,Doina Smereca, Constantin Niță, Domnica Flutur, Ion Maruțeac, Carmen Bahan și alții, povestind și întâmplări hazlii din timpul liceului. Emoționant!!!

         Am fost impresionat de portretul făcut lui Ilie Tipa, cel care-a muncit efectiv la ridicarea clădirii liceului și i-a fost primul director  între anii 1964-1978. Cuvinte alese pentru înaintași ! Respect față de cei care au fost pionierii învățământului ”jicovean”, față de munca lor, de modul în care-au

muncit în cadrul acestui liceu. Așa trebuie să fie peste tot !”

Demn de semnalat este editarea unei reviste cu un titlu foarte sugestiv  , ”Arc peste timp”. Revista este o istorie în cuvinte și imagini, unele din ele vechi de jumătate de secol. Dar despre această revistă- document voi povesti cu alt prilej, pentru că nu merită să fie ”expediată” doar  în câteva fraze.

         Toată admirația pentru absolut toți truditorii pe ogorul învățământului ”jicovean” pentru rezultatele muncii lor, pentru minunații elevi ai acestui liceu, pentru părinții lor, pentru autoritățile locale.

         Tot ce-am văzut la Vicovu de Sus mi s-a întipărit în minte pentru cât voi trăi. Și mă voi ruga bunului Dumnezeu să-mi dea sănătate ca să mai pot asista la asemenea manifestări de suflet. Și, cum este frumos și caracteristic nouă, românilor, în general, și bucovinenilor, în special, îmi scot pălăria în fața tuturor ”jicovenilor” și mă înclin cu admirație.

                                    Text și foto. prof. Gh.Dolinski