Tineretul talentat se afirmă

                                                                                               

                                                                                       16 octombrie 2014

          Cunoscând că mulți rădăuțeni sunt mari iubitori de pictură, ne-am gândit că, pe lângă expoziții ale maeștrilor picturii românești, ar fi bine să prezentăm și tinere talente, unele fiind, după cum au afirmat specialiștii, certitudini.

          Profitând de venirea acestei toamne superbe, cu bogăție de frunze în toate culorile curcubeului, ne-am gândit să ajutăm la organizarea unei asemenea expoziții. Și, întrucât Societatea pentru Cultura și Literatura română în Bucovina are încheiat un parteneriat cu Cenaclul literar- artistic ”Mignon”, am trecut la fapte.

          Am apelat la colaborarea domnișoarei Oana- Gabriela Bejinari, elevă a Colegiului Național ”E.Hurmuzachi” din Rădăuți, colaboratoarea noastră statornică și membră a respectivului cenaclu. Ea ne-a adus-o pe domnișoara Diana- Ioana Coneac, absolventă a Colegiului tehnic Rădăuți și expoziția a fost gata pentru amenajare.

          Muzeul ”Samuil și Eugenia Ioneț” ne-a pus la dispoziție, cu generozitate ca întotdeauna, ”Galeria de artă”!. Iar pictorițele noastre, ajutate de părinții lor și membri cenaclului, au aranjat lucrările.

          În prezența cameramanilor de la cele trei televiziuni locale și a unui numeros public, format din elevi, părinți de-ai elevilor, cadre didactice, în activitate și pensionare, a avut loc vernisajul.

          După ce-am deschis manifestarea, arătând scopul ei și mulțumind pentru participare, a vorbit și poetul Constantin Georgescu, conducătorul cenaclului, iar domnul profesor Mihai Ignea a prezentat expoziția.

          ”Am avut plăcerea să cunosc aceste fete de mult timp, Diana fiindu-mi chiar elevă…Păcat că societatea n-are timp pentru cultivarea talentului tinerilor noștri. Am avut o mulțime de elevi de excepție, dar de care nu mai aud nimic după absolvirea școlii….Apreciez foarte mult lucrările celor două fete. Le apreciez foarte mult, a spus distinsul profesor.

          ”Vă salut în numele SCLRB, care se încăpățânează să trăiască și să colaboreze cu generația tânără. Aceste fete ne transmit un mesaj prin culoare, grafică și ne dezvăluie ceea ce sunt. Ele și-au pus amprenta personală pe aceste lucrări…Asemenea activități culturale sunt ale unor oameni inimoși,

dezinteresați și care organizează asemenea manifestări pentru a atrage și tineri”.(prof. Carmen Adronache, președinte al SCLRB)

    

”Cunosc foarte bine activitatea celor două fete și particip la toate expozițiile pe care le organizează. Lucrările lor sunt plăcute ochiului și, după cum afirmă specialiștii, sunt foarte bune. Le urez succes în activitatea viitoare!”( prof. Sextilia Crăciun)

          Clor două fete li s-au înmânat diplome din partea organizatorilor și cadouri constând în cupe și literatură beletristică. Domnul Traian Andronachi, consilier municipal, a felicitat fetele pentru această expoziție și le-a înmânat trandafiri.

          Am reținut din cuvântul expozantelor: ” Prezint 15 lucrări în tempera și patru în ulei. M-am axat, în această expoziție, pe portrete. Am pictat și nuduri. Urmăresc să dau expresie mai multă prin lumini și umbre, fără să mă axez pe detalii. Despre picură și tehnicile folosire am putea vorbi zile întregi.” (Oana Bejinari)

          ”Expun  14 tablouri realizate în creion și cărbune . Am executat portrete de toate categoriile, figurile oamenilor în diferite ipostaze. Veți vedea lucrări și cu un porumbel și pisici. Îmi doresc să mă perfecționez în acest domeniu. Am lucrat și-n tempera, având și simțul culorilor, dar consider că baza este grafica” (Diana Coneac)

          Membri ai cenaclului organizator au prezentat un miniconcert de muzică ușoară, folk și poezie, spectatorii punctând cu aplauze numerele prezentate. Astfel acțiunea s-a constituit într-o îngemănare perfectă  între arta picturii, a cântecului ți a poeziei.

          În aceeași zi, la oficiul poștal nr. 1 din Rădăuți, ghișeul nr.2, a fost lansat un plic realizat special pentru acest eveniment, pe care era reprodus afișul expoziției, cu portretele celor două protagoniste, iar pe verso era prezentat palmaresul lor. Același plic l-au primit și toți participanții la manifestarea culturală.

          Fetele au pus la dispoziția publicului și câte un album, în care erau reproduse tablourile din expoziție și cu prețul cerut pe fiecare lucrare. Au fost achiziționate și câteva lucrări. Pe tablourile Oanei se cerea între 80 și 45 leri, iar pe cele ale Dianei între 50 și 60 de lei.

          Spectatorii au rămas să mai primească explicații despre tablourile prezentate și să se bucure de bunătățile aduse de părinții celor două fete. Și, probabil, pentru a cinsti acest eveniment cultural de excepție, o ploaie repede, ca de vară, a ropotit peste noi până acasă. Și ploaia a fost un semn bun.

                          Ce tineret minunat avem !

                                                  Tex și foto:    prof. Gh.Dolinski

Din heraldica Bucovinei istorice

                                   14 octombrie 2014

          Filiala Cluj a Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina cuprinde un număr impresionant de membri, toți născuți în Bucovina, de diferite profesii, stabiliți pe meleagurile clujene.      

   Este și meritul actualului președinte al acestei filiale, dr. Corneliu Grigorovici și al predecesorilor săi, care-au știut să-i depisteze și să-i atragă la activitățile filialei pe bucovinenii de diferite vârste din zona aceasta. În plus, au fost atrași și studenți din Ucraina sau Basarabia, care studiază în capitala de pe Someș.

          Recent, această filială a scos pe piață o carte foarte interesantă. Este vorba de ”Din heraldica teritorială a Bucovinei istorice, Hotinului și Herței”, după cunoștințele mele, și sper să nu greșesc, este singura lucrare recentă cu această tematică. Autorul ei este prof. univ. dr. ing. Alexandru-Grigore Pisoschi, membru asociat al institutului Român de Genealogie și Heraldică ”Sever Zotta” din Iași.

          Cartea se deschide cu un motto semnat de Neagu Djuvara: ”Este obligatoriu să ne cunoaștem trecutul pentru a ne explica prezentul și an prefigura viitorul”, afirmă reputatul patriot. Cât adevăr este în afirmația acestuia !

          Pornind de la aceste considerente3, dr. Grigorovici l-a rugat pe autorul cărții să vorbească membrilor filialei despre heraldică, să scrie despre ea și apoi, drumul firesc, să scrie o carte. Și astfel s-a pus la dispoziția publicului o foarte interesantă carte despre trecutul istoric al Bucovinei.

          Este cunoscut faptul că istoria unei țări poate fi descifrată și din steme sau sigilii, lucru ce-l încearcă și reușește pe deplin în această carte. Este un studiu succint, dar de mare folos pentru orice român.

          Autorul studiului mulțumește personalităților, distinși profesori universitari, care-au contribuit la realizarea acestui studiu istoric, dar și editorilor și tipografilor care” au asigurat calitatea și acuratețea necesară pentru o asemenea lucrare”.

          Urmează harta etnografică a Ducatului Bucovinei, care-a fost realizată de istoricul ion Nistor, conform recensământului din anul 1910, hartă realizată în mod științific.

          În capitolul I ,” Date generale introductive”, compus din două părți, autorul prezintă un scurt istoric al Bucovinei oprindu-se mai ales, la explicarea toponimului ”Bucovina” și dezvoltarea a\cesteia până în anul 1941.

           În partea a doua a acestui capitol ne sunt prezentate elementele unei steme, precum și semnificația numărului de turburi care sunt reprezentate pe o stema.

Capitolul al II-lea , ”Din heraldica teritorială a Ducatului Bucovinei” prezentă cele două steme ale Ducatului Bucovina ( stema mare și stema mică). În continuare sunt descrise, în amănunt, stemele orașelor Suceava, Cernăuți,Siret,  ( mai târziu adăugându-se și denumirea de Moldovenesc), Rădăuți și Cuciurul Mare.

             În capitolul al III-lea autorul prezintă ”Heraldica teritorială a Bucovinei istorice, Hotinului și Herței din cadrul României Mari. Sunt prezentate stemele județelor Câmpulung, Câmpulung Moldovenesc, Cernăuți, Rădăuți, Storojineț,  Suceava și Hotin, cu stemele orașelor din fiecare județ.

             În capitolul următor este prezentată heraldica teritorială a Bucovinei istorice, a Hotinului și a Herței după anul 1989. Din partea de sud a Bucovinei istorice sunt prezentate stemele municipiilor Câmpulung Moldovenesc, Rădăuți, Suceava, vatra Dornei, ale orașelor Gura Humorului, Siret, Vicovu de Sud și ale comunelor Putna și Volovăț.

          În partea a doua a acestui capitol sunt prezentate stemele localităților românești care-au fost rupte samavolnic de la Țara-Mamă, aparținând actualmente Ucrainei. Acestea sunt: Cernăuți, Cozmei, Sadagura, Storojineț,Vășcăuți, Vijnița, Zastavna,Hotin și Herța.

          Pe lângă faptul că sunt prezentate imaginile policolor ale acestor steme, la fiecare este făcută și o descriere amănunțită cu toate elementele sale.   

          Constatăm că autorul, pentru a realiza această lucrare, a studiat o bibliografie bogată pe tema heraldicii, în general, și a celei bucovinene, în special, pe care o pune la dispoziție și cititorilor.

          Urmează un indice de localități, ținuturi și județe, cititorul putând găsi cu ușurință localitatea pe care o caută, la fiecare noțiune fijnd specificate ținutul, județul, municipiul, raionul și suburbia.

          Volumul se-ncheie cu un rezumat redactat în limbile franceză și engleză, lucru ce-l face pe acest volum să fie de circulație internațională.

          Studiindu-l cu mare atenție, am ajuns la concluzia că este foarte interesant, contribuind la completarea cunoștințelor de cultură generală ale celor interesați să afle lucruri deosebite și foarte interesante despre Bucovina noastră istorică. Tocmai de aceea îl recomandăm cititorilor cu căldură, pentru că, studiindu-l își vor îmbogăți cunoștințele despre aceste ținuturi încărcate de istorie.

                                                                    Prof. Gh.Dolinski

Urmând drumul profesiei și al pasiunii

                                                                                                10 octombrie 2014

                          

          Pe parcursul vieții am întâlnit nenumărați adolescenți și tineri excelent pregătiți, cunoscându-și drumul pe care vor merge în viață, pe drumul profesiei sau al pasiunii, dar unii dintre ei unindu-și pe-același drum câștigător profesia și pasiunea.

          Tot prin intermediul lui Ghiță Aga ot Dornești, prietenul meu de-o viață, neobosit descoperitor de talente, am aflat despre o asemenea tânără. De fapt, invitându-mă la o activitate culturală la Dornești, am remarcat pe un perete întreg multe desene executate în creion sau în tempera. Predominau portretele. Ce m-a frapat a fost realizarea portretelor unor scriitori și voievozi români, care, la prima vedere, mi-au făcut impresia că sunt fotografii, atât erau de reușite. Dar m-am convins în cele din urmă că sunt desene. În cadrul acelei manifestări a venit rândul unei copile firave, cu niște ochi mari, frumoși, ascunși , pe nedrept, în dosul unor lentile de ochelari. A rămas surprinsă când am rugat-o să renunțe câteva secunde la ei.. Convingerea mea nestrămutată este că omul poate fi cunoscut după ochi, oglinda sufletului fiecăruia. M-a fermecat apoi cu modul în care-a prezentat galeria personajelor din tablouri. O prezentare succintă, excelentă, punctată, pe înțelesul tuturor, parcă era la catedră și preda unor copii. Atunci am aflat că ea este autoarea lucrărilor expuse., iar domnul Ghiță Aga mi-a spus să nu-i mai zic fetiță pentru că deja absolvit liceul și mâine- poimâne va fi studentă. Neputând să stau de vorbă prea mult cu ea, mi-am propus să mă întorc la Dornești pentru dânsa. Și m-am ținut de cuvânt.

          Iată că-n toamna acestui an, când m-a anunțat Ghiță Aga să vin, am purces la Dornești. Zi splendidă de toamnă: soarele strălucește pe cer, copacii, aerul, oamenii, totul mi-a creat starea sufletească pentru întâlnirea cu această minune de fată. Și veți afla de ce am spus așa despre ea. Împreună cu Ghiță ne-am deplasat la domiciliul domnișoarei. O gospodărie foarte îngrijită, exact ca o farmacie, flori foarte multe, două fete și doi băieți, care sunt averea mamei și a bunicii. Și au de ce să se mândrească !

          ”Florinela a fost o elevă excelentă. Dacă n-o vedeai nici nu știai că este în școală. A început să deseneze încă de la grădiniță ( educatoare Magdalena Săpunaru), talentul i-a fost cultivat de învățătoarea ei (Carmen Lascăr), iar profesoara Lavinia Biliciuc, diriginta ei, i-a fost  și ea ca o mamă, înconjurând-o cu afecțiune și sprijinind-o în toate acțiunile ei. Eu amîndrumat-o spre învățământ și iată că mi-a urmat sfatul. Acum este studentă la universitatea suceveană,  secția educatoare- învățătoare. Va fi un cadru didactic de excepție. Veți auzi numai lucruri foarte bune și frumoase despre activitatea ei. Va fi un cadru didactic de excepție” mi-a mărturisit prietenul Ghiță, cu tremur în glas și ochii umezi. Ce inimă bate și-n pieptul lui !

          Florinela Covașă, căci acesta este numele domnișoarei, mai are o soră și doi frați: Cezar ( 18 ani), Simona ( 14 ani) și mezinul, Gabriel ( 5 ani). Patru flori în grădina mamei și a bunicii. Nu ele îi consideră flori, ci oricine îi vede.

          ”În familia mea n-a desenat nimeni în afară de mine. Dar mie mi-a plăcut să desenez încă de la grădiniță și din clasa a IV-a am început să lucrez cu nădejde. Cum prindeam în mână un creion sau o culoare, luam o coală de hârtie și mai desenam un portret, pentru că figurile oamenilor m-au fascinat dintotdeauna. Atâtea lucruri poți afla numai uitându-te la fața unui om” mi-a mărturisit Florinela.

          Contrar părerii pe care mi-o formasem în mod subiectiv cu ceva timp în urmă despre dânsa, Florinela este o persoană foarte agreabilă, comunicativă,  fiind gata să răspundă detaliat la întrebarea pusă.  La început mi-a părut timidă, interiorizată, căreia-i ” scoți cuvintele cu cleștele”. Dar nu este așa. Cu câtă mândrie mi-a vorbit de anii de grădiniță, de școală și de liceu, neuitând să-i enumere pe cei care întotdeauna i-au întins o mână de ajutor! Câta amintiri foarte frumoase are deja !

          ”Am avut desene la toate expozițiile organizate în școală de la grădiniță încă, două expoziții la căminul cultural din sat,două, colective, la Galeriile de artă din Rădăuți, cu ocazia sărbătorilor de Crăciun și de Paște. Lucrez mai mult în creion, în tempera. Încă nu lucrez în ulei, pentru că trebuie să  studiez foarte mult, să mă perfecționez… Temele preferate sunt portretele și peisajele. Sper ca într-un timp nu prea îndepărtat să mai particip la expoziții colective, deoarece la una personală încă nu mă gândesc. Să știi că eu vorbesc mai mult cu creionul, cu pensula și cu culorile…”

          Deși n-ar fi trebuit, am întrebat-o cine a desenat pereții casei. ”Să știți că nu mai pot vărui casa, a intervenit mama, pentru că absolut toți pereții acoperit cu desene. Sunt multe scene din desenele animate văzute la televizor, pentru că sunt executate cu ceva timp în urmă.”

          M-am despărțit cu regret de această familie, scuzându-mă că , poate, am abuzat de timpul lor. I-am ”smuls” promisiunea Florinelei că mă va invita la următoarea expoziție , iar ea, amabilă, mi-a mai promis și un desen cu figura mea. Aștept. Cu alte întrebări în cap, m-am îndreptat spre casă. Voi avea grijă să caut răspunsuri.

                                                        Text și foto: prof. Gh.Dolinski