vineri, 26 iulie 2013
joi, 20 iunie 2013
Cinstindu-l pe Eminescu
16 iunie 2013
Am
prezentat activitatea lui Eminescu ca jurnalist și director de ziar,
insistând asupra contextului intern și extern în care și-a scris articolele.
Problema înstrăinării Basarabiei și dezvăluirea culiselor afacerii Warszawsky
au așa cum au avut interesul să răspâdească zvonul cei care i-au vrut moartea
,ci din cauză vă devenise foarte incomod pentru guvernanții vremii.
Eleva Oana Cepel ( Școala nr. 1
Rădăuți) a vorbit despre proza lui Eminescu, cu accent pe basm, iar eleva Ana
Solcan ( Școala nr. 2 ) despre oglindirea naturii în opera Poetului. Comunicări
judicios întocmite, într-un stil elevat, cu exemplificări la obiect, foarte bine
alese. Meritul este și al profesorului Radu Vizitiu care le-a pregătit, dânsul
răspunzând succint și la întrebarea ”Cui se adresează opera lui Eminescu ?”
Profesorul Vichentie Nicolaiciuc,
așa cum îl știm, a venit cu
noutăți despre sfârșitul tragic al Poetului, pe care le-a cules din presă și
despre care au scris și medici reputați. Dar, cu multă amărăciune, ne-a relatat
și despre un fapt incredibil, care nu este de conceput într-o țară civilizată
și unui om de talia poetului Ion Cozmei.
Acesta, preocupat de eternizarea
memoriei lui Eminescu și a familiei sale, a găsit de cuviință că școala din
Călinești- Cuparencu trebuie să poarte
numele
lui
Gheorghe Eminovici, tatăl Poetului. Credeți c-a putut ? Nu. Știți cine s-a
opus? Chiar edilul -șef al comunei, la
cărui nume nici nu merită să-l prnunțăm. Acolo nu este democrație ? Nu se
votează o propunere ? Se pare că la toate întrebările răspunsul este NU.Domnul
Nicolaiciuc și-a încheiat intervenția cu un poem dedicat lui Eminescu de Ion
Cozmei.
Despre personalitatea Poetului a
vorbit foarte frumos și domnul învățător Gheorghe Aga din Dornești,
prezentându-l apoi pe Adrian Șindilariu, un poet dorneștean. Acesta a recitat o odă închinată lui Ciprian
Porumbescu, al cărui destin tragic este asemănător cu al lui Eminescu. Ce
frumos a sunat versul: ” O vioară plângea la Stupca după Eminescu.” ! A prezentat și un poem
închinat eroilor neamului nostru căzuți pe toate câmpurile de luptă.
Și cu acest prilej domnul Adrian
Maurer a mai destins atmosfera solemnă cu câteva cuplete foarte de demult,
dar…foarte actuale., pe care, bineînțeles le-
am
comentat îndelung.
Ca un corolar al activității
noastre, domnul învățător Gheorghe Dascălu, la fel ca întotdeauna, a
interpretat la vioară melodii pe versurile lui Eminescu, reușind să antreneze
întreaga asistență la cântat.
O altă activitate de neuitat și
plină de patriotism . Nu vi se pare că am dreptate ?
Text prof. Gh.Dolinski
Foto.
Vasile Pătrăuceanu
sâmbătă, 18 mai 2013
Forumul bucovinenilor de pretutindeni
12 mai 2013
Întâlnirea acestora, mai ales că aproape
toți se cunosc de mulți ani, a fost emoționantă. Sala de ședințe a bibliotecii
”T.Flondor” din Rădăuți, locul desfășurării forumului, a fost ocupată de
membrii societății, de la octogenari până la tineri aflați încă pe băncile colegiilor din municipiu.
După mesajele de salut transmise de
prof. Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultura Românească ”Mihai
Eminescu” din Cernăuți și al prof.dr. Gabriel Cărăbuș, directorul Bibliotecii
județene ”I.G.Sbiera” s-a intrat în
ordinea de zi.
Emoționant a fost momentul de
reculegere propus de către ing. Mircea Irimescu, președintele Societății pentru
Cultura și Literatura Română din Bucovina în memoria celor patru membri ai
societății care au decedat în intervalul de timp trecut de la ultima adunare
generală și până în prezent.
Domnul președinte a prezentat apoi
darea de seamă. În cuprinsul ei au fost reliefate toate acțiunile , pe
capitole, desfășurate în cele 28 de filiale ale Societății, din țară și de la Cernăuți. S-a insistat
asupra acelor acțiuni care au fost organizate în anul jubiliar al sărbătoririi
celor 150 de ani de la înființarea Societății. În acest sens s-au editat și
cele două volume , Istoria Societății și Dicționarul membrilor săi.
A fost reliefată conlucrarea eficientă
cu Societatea ”Mihai Eminescu” din Cernăuți în cultivarea istoriei românești,
în general, și a românității, în special, prin case memoriae, tipărirea unor
cărți despre Bucovina , și nu numai, și realizarea de opere plastice: picturi, sculpturi,
monumente etc.
A fost apreciat modul în care s-a
implicat școala, în general, și tineretul, în special, în organizarea și
desfășurarea a numeroase activități culturale, lucru care trebuie să stea în
atenția Societății și pe viitor.
Profesorul Petru Bejinariu,
vicepreședinte al Societății și rector al Universității Populare de Vară ”Ion Nistor”, a prezentat Calendarul
activităților propuse pentru perioada
2013- 2014.
Inginerul Nicolae Chițan (Filiala Iași),prof. Elena Bostan (Bacău),
Rodica Puia (Mureș) Gheorghe Aga (Dornești), prof. univ. dr. Nicolae Pomohaci (București), col(r). Ioan Abutnăriței (Vatra Dornei)
și prof. Gh. Dolinski (Arbore) au
prezentat și alte activități pe care
le-au realizat în filialele pe care le conduc și-au făcut propuneri
pentru activitatea viitoare. În unanimitate,
vorbitorii au apreciat Raportul de activitate și Calendarul activităților ca
fiind foarte bune, membrilor Societății revenindu-le onoranta sarcină de-a le
transpune în practică. Doamna prof. Puia Rodica a donat celor două
societăți câte un exemplar din volumul
”Țara fagilor”, realizat în cadrul Filialei Mureș de către distinsul cărturar
Dumitru Covalciuc.
Domnul președinte Mircea Irimescu a
prezentat câte un ”Laudațio” pentru Vasile Lazăr (de 97 de ani din Rădăuți) și
Dimitrie Poptămaș(Tg.Mureș)pentru a li
se acorda titlul de ”MEMBRU DE ONOARE”. Aplauzele prelungite au consfințit
acordarea acestui titlu.
Dun păcare pentru întreaga
societate, domnul Mircea Irimescu nici n-a vrut să audă să candideze pentru un
nou mandat, dar nici măcar să accepte să fie propus și votul adunării să
hotărască realegerea sa în funcția de președinte.
N-am
reușit să-l lămurim nici în cadrul discuțiilor purtate în Consiliul
director în zilele premergătoare
desfășurării adunării generale. ”Am contribuit la reactivarea Societății în
anul 1990, am condus-o în calitate de președinte timp de 23 de ani și
mki-ajunge. Nu este bine4, după părearea mea, ca un om să conducă atâția ani.
Este binre să se facă un schimb de generații. Rămân în cadrul Societății și
sunt disponibil să lucrez în continuare, fiind un membru activ. Vă mulțumesc
penhtru aprecierea și încrederea acordate” a declarat domnul Mircea
Irimescu în cadrul adunării generale. De fapt, nici îndemnurile din adunare nu
l-au făcut să-și schimbe hotărârea.
Programul artistic prezentat de abnsamblul
artistic al Colegiului Agricol ”A.Motrescu” sub conducerea domnului Ghiță
Sbiera a încântat asistența prin frumusețea costumelor populare și
interpretarea jocurilor. Nici solistele vocale n-au fost mai prejos, versurile
cântecelor populare interpretate de ele
făcând să apară lacrimi în colțurile ochilor bucovinenilor veniți la Rădăuți.
Și, cum, le stă bine bucvovinenilor,
s-au întins și la un pahar de…vorbă
care, alături de un pahar de vin, cu care au fost stropite din belșug
renumitele bucate bucovinene. Și așa
schimbul de impresii a mai durat destul de mult timp, jurându-ne fiecare să
trăim sănătoși pentru… a ne putea reîntâlni și la anul.
A consemnat cu mare bucurie și satisfacție,
Prof. Gh.Dolinski
SOCIETATEA PENTU CULTURA ȘI LITERATURA
ROMÂNĂ ÎN BUCOVINA
Consiliul
director ales la 11 mai 2013
Președointe de onoare- acad. DIMITRIE VATAMANIUC
Prewședinte executiv-
prof. Carmen Andronache
Prim-vicepreședinte
prof. univ. dr. NICOLAE POMOHACI
Vicepreședinți prof. VASILE
BÂCU- Cernăuți
prof. dr. CORVIN BEJINARIU
prof.
CRĂCIUN SEXTILIA
Secretar general prof. GHEORGHE
DOLINSKI
Casier
ec. ION BURCIU
Membri
ing. MIRCEA IRIMESCU
prof. PETRU BEJINARIU
prof. ELENA BOSTAN- Bacău
prof. DOINA BIGHEI- Gura Humorului
ing. NICOLAE CHIȚAN- Iași
ing. IOAN POPESCU- Brașov
prof. dr. GABRIEL CĂRĂBUȘ- Suceava
prof. LUCA BEJINARIU- Rădăuți
prof. PAULA- TAMARA CIOBÎCĂ- Rădăuți
prof. IULIA MIHĂILEANU- Rădăuți
prof. VICTOR IOSIF- Vicovu de Jos
ing. ȘTEFAN ROTARU- Rădăuți
preot- OVIDIU FOCA- Rădăuți
prof. CRISTINEL
PUHA- VCicovu de Sus
prof. BÎTĂ VASILE- Rădăuți
col.(r) IOAN ABUTNĂRIȚEI- Vatra Dornei
prof. PETRU BĂRBUȚĂ- Straja
creator CARMEN- VIORICA
STEICIUC- Suceava
miercuri, 1 mai 2013
"Vin Floriile cu soare….
28 aprilie 2013
…și soarele cu Florii ” Ce poate fi mai
mângâietor pentru inimă și creier decât aceste versuri cu mult
tâlc și talent, pe
care le-a așternut pe hârtie maestrul doinelor și al
lăcrămioarelor, cântăreț al naturii cum nu este altul. Și cum
sărbătoarea Floriilor precede cu o săptămână marele eveniment
al creștinătății, cu atât mai mult sunt iubite aceste versuri.
Preotul- paroh Nicolae Cârdei
le-a vorbit credincioșilor despre retrăirea duhovnicească a cestei
clipe din viața lor., îndemnându-i să-și trăiască viața după
învățăturile din Sfânta Evanghelie. A prezentat apoi formațiile
corale, care au venit să se bucure alături de credincioșii
arboreni de această zi sfântă.
Corurile reunite ale Parohiilor
”Sfântul Gheorghe” și ”Adormirea Maicii Domnului ” din
comuna Bosanci au deschis concertul interpretând cântece
bisericești, patriotice și colinde de Florii. I-am admirat pe
acești bărbați în puterea vârstei, îmbrăcați în frumoasele
lor costume tradiționale populare, care au interpretat cu mult
suflet aceste cântece. Din discuția purtată cu domnul Anton Curic,
primarul comunei, am aflat vă acest cor are o tradiție de 115 ani
și vă este format din persoane de diferite ocupații. De instruirea
acestor coriști se ocupă domnii ion Spoială,Ion Barbă și Zamfir
Găitan.
Corala ”Lumină lină ” al
Parohiei ”Sfânta Vineri ” din Suceava, sub conducerea domnului
Virginel Ștempel, a interpretat un superb buchet de cântece
bisericești , populare și patriotice. A fost o plăcere deosebită
să-i asculți, apreciind interpretarea lor de excepție , de
adevărați profesioniști, și a unor melodii compuse de Ciprian
Porumbescu. Ținuta coriștilor, în costumele lor specifice a
impresionat și ea asistența. Am aflat vă această corală a fost
înființată în anul 1991 prin bunăvoința preotului- paroh Minu
Mititelu, ajutat de preoții Viorel Sasu și Dumitru Boariu.
Repertoriul acestei orale este strict liturgic, participând la
diferite festivaluri de muzică religioasă, printre care și cel de
la Fundu Moldovei, la care a cucerit și trofeul ”Ștefan cel
Mare”. În cadrul acestei corale funcționează și corul bărbătesc
”Cantores domini”.
Corul ”Sf. Procopie” a
Parohiei ortodoxe Milișăuți, un oaspete permanent al concertului
arborean, înființată în anul 2009, a prezentat un repertoriu
apreciat și acesta de public. A surprins costumați acestor
interpreți, care nu erau îmbrăcați în costume populare, ci în
unele cum sunt cei de la oraș. Corul este mixt, pe patru voci, din
el făcând parte oamenii satului de diferite categorii sociale.
Dirijorul lui, preotul Bogdan Lupăștean, ne-a spus printre altele ”
Să nu-l lăsăm pe Iisus Hristos să pătimească singur, pentru că
El pătimește pentru toți oamenii”.
Corul parohiei Arbore, așa vum
era și firesc , a încheiat acest concert de excepție. Este format
din tineri și copii, parcă lipsind din el, după cum au comentat și
unii spectatori, și cei care au cântat în el zeci de ani. Membrii
lui erau îmbrăcați în superbele costume arborene. Acest cor a
avut și soliști dintre copii, cum au fost
Una
peste alta acest concert de Florii a fost unul de excepție, parcă
de o calitate mai bună decât edițiile anterioare. Oamenii au avut
ce asculta și vedea. La toate acestea se adaugă și spațiul în
care s-a desfășurat, curtea bisericii organizatoare.
Preotul-
paroh Nicolae Cârdei a mulțumit în finalul concertului pentru
participare spunând, printre altele: ”Acest concert și-a dorit să
trezească în noi simțăminte de excepție…Dorim tuturor
prezenți, dar și celor rămași acasă, ca învierea lui Hristos să
vă aducă lumină și pace în suflete”.
Domnul
Călin Brăteanu a arătat vă ” suntem onorați că-n această zi
sfântă ne-ați primit în mijlocul dvs pentru a vă prezenta
cântece religioase. Ați avut în fața dvs, patru coruri superbe.”
Prof. Gh.Dolinski
joi, 25 aprilie 2013
Ziua culturii arborene
17
aprilie 2013
Oricine
, care este interesat, poate constata că activitatea Societății
pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina nu este numai
continuă, ci și fructuoasă. Sunt solicitate denumiri de acțiuni
de la filialele din teritoriu, sunt analizate în consiliul director
, apoi comunicate filialelor și se trece la lucru. De regulă, în
cadrul filialelor sunt orcanizate acțiuni culturale prin care sunt
pomeniți intelectualii de marcă ai localității respective, care
și-au adus o contribuție importantă și la activitatea din zonă
sau din țară.
În
comuna Arbore s-a desfășurat recent ediția a III-a a ”Zilei
culturii arborene~, manifestare prilejuită, în special, de
împlinirea a 80 de ani de la nașterea lui Stelian Gruia, fiu al
plaiurilor arborene. El a fost o personalitate polivalentă: profesor
universitar, romancier, poet și traducător. Dar, folosindu-ne de
acest prilej, i-am evocat și pe alți arboreni și patrioți , care
s-au ridicat din ținuturile arborene.
În
sala de festivități a Școlii Gimnaziale ”Luca Arbure”, cu care
s-a colaborat în realizarea activității culturale menționate mai
sus, plină de spectatori ( cadre didactice, alți intelectuali,
țărani și elevi) a fost amenajată o mică expoziție cu cărți
scrise de Stelian Gruia și una de filatelie cu tematică de
literatură. Ultima a fost amenajată de membrii Clubului filatelic
”Luca Arbure” cu exponatele lor, dar și cu un exponat despre
Bucovina, trimis de elevii Clubului filatelic ”Ștefan Petică”
al școlii din Liești, județul Galați, club condus de doamna
profesoară Mihaela Bulai.
După
deschiderea activității și rostirea unui cuvând de bun venit
rostit de profesorul Vasile Pahomi, directorul școlii, au început
lucrările simpozionului. Au prezentat comunicări membrii ai SCLRB
din filiala Arbore, precum și alți membri ai SCLRB din municipiul
Rădăuți.
Profesorul
Petru Bejinariu, vicepreședintele SCLRB, a prezentat comunicarea
”Mari familii de români bucovineni”, iar profesorul Vasile
Bodnari a vorbit despre viața și activitatea literară a lui
Stelian Gruia
Profesorul
Luca Bejinariu a vorbit despre ”Aurel Munteanu- arboreanul care a
fost deschizător de drumuri în studiul fizicii”, iar economistul
Ion Burciu
i-a
provocat pe arboreni să facă studii despre Gheorghe Balmoș,
arboreanul născut în anul 1831 și care-a fost învățător la
Școala poporală din Cernăuți.
Profesorul
Dolinski a vorbit despre rolul avut de Stelian Gruia în
dezvoltarea literaturii române, în general, șI a celei bucovinene,
în special,
prezentând
asistenței volumele scrise de acesta.
Autoportretul
făcut de Stelian Gruia, într-o baladă, a fost prezentat de doamna
profesoară Anca Tiperciouc, insistând asupra volumului ”Baladele
Arborei”, care deschide acest volum. În acesta sunt prezentate 22
de balade, care sunt închinate satului său natal.
L-am
evocat apoi pe Mircea Pahomi, supranumit ” cronicarul modern al
ținutului Bucovinei istorice”, prezentând date din biografia sa,
enumerând apoi titlurile cărților pe care acesta le-a scris. Am
enumerat și titlurile acestor cărți.Am vorbit, succinct, și de
Vasile Manoilă, fost profesor universitar la Bacău, urmând ca
despre el să se vorbească la următoare noastră manifestare
culturală.
Doamna
profesoară Ana Ruști a evocat câteva întâmplări din viața sa
când s-a întâlnit cu maestrul Stelian Gruia, iar un elev al
domniei- sale a citit două din poeziile autorului.
Toți
participanții la această manifestare culturală au primit câte un
plic, care a fost realizat special pentru astăzi, pe care era
reprezentat portretul lui Stelian Gruia, alături de reproducerea a
patru din coperțile cărților sale. Tot în aceeași zi, la
Oficiul poștal Arbore a fost lansat acest plic, care a fost
obliterat cu o ștampilă ocazională, pe care era reprodus portretul
lui Stelian Gruia.Plicul a fost realizat artistic de către dr. Ioan
Daniliuc din Bucureștimachetator renumit de întreguri poștale,
prietenul declarat al Clubului filatelic ”Luca Arbure”. Aceeași
ștampilă specială a fost aplicată și pe toată corespondența
care a plecat în acea zi de la acest oficiu poștal.
Domnul
professor Petru Bejinariu, vicepreședinte al SCLRB șI autor de
cărți, a donat școlii-gazdă un pachet de cărți pentru
biblioteca școlii.
Manifestarea
s-a încheiat cu prezentarea expoziții filatelice tematice,
amenajată de membrii clubului filatelic din localitate, la care s-a
adăugat și-un exponat tematic foarte bun despre Bucovina istorică.
Nu
s-ar fi putut realiza materialele pentru această manifestare
culturală dacă n-ar fi contribuit patroni din comună și din
Rădăuți, consilieri locali , alți iubitori de cultură și de
ținutul natal.
Toți
participanții, așa cum se obișnuiește la asemenea pomenire, au
primit câte un colăcel. La următoarea zi a culturii arborene vom
evoca alte personalități care s-au ridicat din această localitate.
Prof. Gh.Dolinski
miercuri, 24 aprilie 2013
Şi-o zi de luni poate fi deosebită…
La Colegiul Tehnic Rădăuţi
de prof. GH. DOLINSKI, |24.04.2013|
Nu vreau să ştiu care este cauza organizării atât de rare a unor activităţi culturale, existând chiar un paradox: creşte foarte mult numărul cărţilor lansate pe piaţă, dar… scade interesul pentru lectură. Oare care-i cauza?
În ziua şi la ora stabilite m-am prezentat la locul acţiunii. M-am întâlnit cu maestrul chiar în faţa instituţiei şi, când am intrat în clădire…, linişte totală. Ne-am uitat miraţi unul la altul întrebându-ne, fiecare în sinea lui, unde sunt elevii.
Dar dna prof. Lia Moldovan, organizatoarea manifestării, care ne-a întâmpinat la intrare, ne-a zâmbit complice şi ne-a asigurat că suntem aşteptaţi.
Am fost poftiţi în clasă. Aici… surpriză! Sala era plină ochi şi-n ea linişte totală, feţele elevilor fiind numai zâmbet.
Fără nicio introducere, după salutul de rigoare, maestrul le-a spus: „Zâmbetul vostru trădează că şi ziua de luni poate fi o zi deosebită. Înseamnă c-aveţi un suflet mare. E o mare cinste pentru mine să fiu astăzi alături de voi. Sper să fiţi la fel de veseli şi la terminarea întâlnirii noastre”.
În câteva fraze am prezentat autorul şi volumul său „Cioban la stele”. Am enumerat câteva personalităţi cunoscute de elevi care sunt inserate în acest volum. Mai târziu aveam să constat că enumerarea a fost eficientă pentru că elevii, în intervenţiile lor, s-au referit la aceste personalităţi.
Fără niciun fel de complexe, după cum îl cunoaştem, Dumitru Brădăţan a început discuţia cu elevii. Pentru început, a vorbit despre scriitorul rădăuţean Matei Vişniec, fost elev al acestui colegiu, iar dna prof. Lia Moldovan a prezentat, cu ajutorul videoproiectorului, un interviu luat lui Matei Vişniec pentru emisiunea „Din vorbă-n vorbă”, pe care Dumitru Brădăţan o ţine la un post de televiziune. Acest interviu a constituit suportul pe baza căruia s-a discutat în continuare, elevii dovedind că ştiu foarte multe despre urbea natală. S-au accentuat câteva idei prezentate de Matei Vişniec în acest interviu: „Când privesc din Franţa spre România, privesc prin cultura ei… Trăim într-un moment de ridiculizare a democraţiei, pentru că statele europene şi-au pierdut independenţa economică… Din fericire, România produce în continuare cultură… La Sibiu se organizează un festival de teatru de marcă în Europa, unde vin trupe de teatru din zeci de ţări… Sunt sigur că România va ieşi din criză prin cultură”.
Elevii au început să pună întrebări: de la ce vine titlul cărţii, ce semnifică acesta, cum şi-a selectat autorul intervievaţii, a fost refuzat de vreunul, cum se comportă personalităţile în particular, dacă a întâlnit şi personalităţi „scorţoase”, de ce crede că s-a retras Zoe Dumitrescu-Buşulenga la mănăstire, mai este actual citatul cronicarului despre importanţa lecturii, ce lună a anului îi place? Ş.a.
Încet-încet, după cum îl cunoaşteţi, Dumitru Brădăţan a răspuns la toate întrebările puse, ba a răspuns şi la unele nepuse. Am remarcat respectul deosebit al asistenţei pentru oaspeţi, pe durata activităţii n-a fost necesară intervenţia vreunei profesoare pentru a face linişte. În plus, fermecătoare au fost intervenţiile şi completările care au venit instantaneu din rândul elevilor.
Autorul a afirmat că-i place foarte mult luna martie pentru că „în această lună se sărbătoreşte ziua femeii, femeia fiind al cincilea anotimp, în care natura se odihneşte, cu toate florile primăverii, roadele verii, fructele toamnei şi zăpezile iernii”.
În finalul activităţii, invitatul a acordat autografe doritorilor, pe volumul prezentat, promiţând că, dacă vor fi solicitări, le va aduce şi volumul anterior. Mi-a plăcut foarte mult şi faptul c-a stat de vorbă câte puţin cu fiecare elev care a solicitat autograf.
Consider că, din nou, a fost o activitate culturală de excepţie, instructivă, educativă, patriotică, de adevărat românism. Şi, ce este mai important, am plecat cu certitudinea că activitatea le-a deschis elevilor apetitul pentru lectură. Meritul este şi al tinerilor, dar, mai ales, al doamnelor prof. Lia Moldovan, Ancuţa Teleagă şi Loredana Şveduneac, care au pregătit întâlnirea cu mult interes, cu care, de altfel, îi instruiesc şi îi educă pe aceşti adolescenţi minunaţi.
duminică, 14 aprilie 2013
Stelian Gruia la 80 de ani
Stelian-
Gruia era al doilea copil din cei patru pe care-I avusese familia
Iațentiuc.Căci familia sa era de origine ucraineană, părinții
stabilindu-se în Arbore, după ce plecaseră din comuna Clit, vecină
cu Arbore, la acea dată fiind comună independentă. De-abia în
anul l964 comuna Clit a fost înglobată în comuna Arbore. Stelian-
Gruia a renunțat, nu se știe din care motive , la numele de
familie, purtând numai numele de Stelian Gruia. Nici el n-a
mărturisit nimănui de ce a renunțat la numele de familie.
Frații
lui se numeau Dumitru, Constantin și Ovidiu.
Tatăl
său era de meserie fierar, dar și un vânător pasionat. Am putea
spune că el a fost acela care a format tagma vânătorilor din
Arbore. El era un om deosebit, muncitor, onest, vorbitor de limba
română, dar nu prea corect. Întotdeauna întindea o mână de
ajutor celui care i-l cerea.
Mama
sa a terminat în tinerețe școala de moașe, meserie pe care a
practicat-o până la o vârstă foarte înaintată. Împreună cu
Albeoaia, o femeie din Cutul de Jos, au adus pe lume toți copiii din
Arbore până prin anii 55, când s-a înființat și casa de naștere
din Arbore. Ținea foarte mult ca toți copiii ei să învețe carte,
lucru pe care l-a și înfăptuit.
Prin
corectitudine exemplară în relațiile cu oamenii și prin modul în
care și-au făcut meseria, părinții săi și-au obținut un statut
social privilegiat în comunitatea săteasvcă arboreană. În acest
spirit și-au educat și copiii. O mențiune este strict necesară:
deși erau de etnie ucraineană și-n casă se vorbea această limbă,
toți copiii lor știau correct limba română.
Stelic
( pentru c-așa îl strigau părinții) era un copil cu mare dragoste
de carte, ordonat, disciplinat,respectuos, după cum mi-au relatat
foști colegi de școală de-ai săi, vecini, rude, prieteni. Tocmai
de aceea, la îndemnul învățătoarei lui, Stelică a fost dat la
școală mai departe. După terminarea școlii primare din
sat,nefiind gimnaziu în sat, a fost dat la gimnaziul de la Liceul de
băieți din Rădăuți, unde a terminat cursurile gimnaziale. A
urmat apoi cursurile Liceului Comercial din Suceava, pe care l-a
absolvit în anul l952.
După
terminarea liceului s-a înscris la Universitatea București,
Facultatea de Filologie, ale cărei cursuri le-a urmat între anii
l952- 1955, transferându-se apoi, ca bursier, la Universitatea
”Taras Șevcenko” din Kiev, unde a învățat doi ani.
Pe
Lidia, soția sa, a cunoscut-o în timpul unei excursii pe care a
făcut-o în Caucaz, împreună cu colegii săi. În anul 1957 s-a
căsătorit cu ea, pe care a adus-o în
România. Era de profesie fizician.
Aproxinativ
doi ani a lucrat la ziarul ”Zori noi”, acualmente cu numele de
”Crai nou”, iar apoi este chemat ca asistent la catedra de limbi
slave a Universității București.
Și-a
susuținut examenele pentru a obține titlul de doctor în filologie,
pe care l-a și obținut. În anul 1975 a tipărit un curs de istoria
limbii ucrainene. Activează în învățământul superior până la
trecerea sa la cele veșnice în 16 octombrie 1996., mult prea de
timpuriu.
Activitatea
sa literară s-a concretizat în domeniul prozei scurte, a poeziei, a
romanului și a traducerii.
A
început să compună versuri încă de pe băncile liceului, versuri
nepublicate, dar păstrate în arhiva sa personală. Unele dintre
acestea, perfecționate, le-a pus în cărți mai târziu.
Volumele
de nuvele și povestiri au fost:
-1964-
Roata norocului;
-1968-
Sâmbăta morților;
-1973-
Ciobanul și cireșul sălbatic;
Volumele
de poezie au fost:
-1958-
Eminescu în versuri ucrainene;
-1971-
Străfunduri;
-1974-Dume;
-1975-Balada
locului. Poezie ucraineană din România;
-1977-
Baladele Arborei;
-1979-
Nord.
-1991-Măgărușul
năzdrăvan ( poezii pentru copii).
La
acestea se adaugă în anul 1993 volumul ”Nebănuitul vers al
Lunii”, o antologie de versuri din lirica universală, în care
prezintă poezii ale poeților din 17 țări sovietice.
Romanele
sale au fost:
-1983-
Calul Negru;
-1986- Un
om, o viață;
-1995-Poet
pe Golgota Basarabiei ( roman închinat lui Grigore Vieru);
-1995-Prințul
Constantin.
Se poate
observa cu ușurință că scrie romane destul de târziu, probabil
după ce-și face ucenicia literară scriind nuvele și povestiri.
Romanele le-a scris la maturitate.
Versurile
din ”Baladele Arborei” și ”Nord” sunt de manieră
tradițională, își extrag substanța din același spațiu
predilect al autorului, Bucovina”, spațiu la care autorul revine
mereu cu nostalgie. În primul volum menționat autorul închină
douăzeci și două de balade satului său natal, Arbore, dar și
unor personalități din comună, de care el se simte foarte legat:
moș Toader Hrib, ciobanul, haiducul sau, pur și simplu, unor
locuri din acest areal. ș.a.
Trebuie
să precizăm că autorul s-a format într-o perioadă destul de
grea: după dezastrul lăsat de al doilea război mondial, reforma în
învățământul românesc și colectivizarea. Au fost evenimente
cruciale din viața autorului, care au lăsat urme destul de adânci
în personalitatea sa artistic.
Romanul
” Un an , o viață” se constituie într-o monografie complexă a
satului bucovinean. În roman el utilizează graiul local, nume vechi
de persoane, puține mai uzitate astăzi, la fel ca și poreclele și
toponimia locală. Acestea se întregesc cu prezentarea obiceiurilor,
a tradițiilor,locale, cu superstițiile, gastronomia țărănească
și chiar cu vrăjile care se practicau în sat. Dar, atunci când
fixează locul acțiunii, utilizează denumiri fictive. Dar, cine a
trăit în sat, le localizează cu precizie. Remarcabil este modul în
care prezintă psihologia țărănească, dovadă c-a cunoscut-o
îndeaproape și-a studiat-o temeinic.
În
romanul ”Calul negru” autorul propune un simbol al morții, pe
care personajele o simt mai mereu în preajmă și, uneori, chiar
reușesc s-o evite.
Acțiunea
romanului este plasată în anul 1946, an în care avea să se abată
asupra țărănimii o nouă ordine socială, căreia îi vor cădea
victimă chiar și unii intelectuali prezentați în carte.
Stelian
Gruia, prin conformația sa intelectuală, dragostea față de
ținuturile natale, față de oameni și de țară, de obiceiurile și
tradițiile strămoșești, a fost un model demn de urmat pentru cei
care l-au cunoscut sau vor veni după dânsul. La fel cum
activitatea sa la catedra universitară a fost un model de muncă
demn de urmat. Iar numele și renumele său mai departe rămân să
le ducem noi, cei care l-am cunoscut și prețuit, pentru că nu mai
trăiește nimeni din familia sa, iar Lidia, distinsa sa soție, s-a
mutat în Ucraina, la rudele sale.
Ascris
cu respect și admirație prietenul său
prof. Gh.Dolinski
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
