Straja-Bucovina: Eveniment

Straja-Bucovina: Eveniment:                                                                                                             20 iulie 2013      ...

Cinstindu-l pe Eminescu

                                                                                                                          16 iunie 2013

            Ar fi fost imposibil să treacă ziua de 15 iunie și pensionarii să nu comemoreze POETUL. Tocmai de aceea, la apelul doamnei Ana Marcu, președinte, la clubul CARP Rădăuți s-au adunat iubitori de poezie, în general, și de poezia lui Eminescu, în special.

            Am  prezentat activitatea lui Eminescu ca jurnalist și director de ziar, insistând asupra contextului intern și extern în care și-a scris articolele. Problema înstrăinării Basarabiei și dezvăluirea culiselor afacerii Warszawsky au așa cum au avut interesul să răspâdească zvonul cei care i-au vrut moartea ,ci din cauză vă devenise foarte incomod pentru guvernanții vremii.

            Eleva Oana Cepel ( Școala nr. 1 Rădăuți) a vorbit despre proza lui Eminescu, cu accent pe basm, iar eleva Ana Solcan ( Școala nr. 2 ) despre oglindirea naturii în opera Poetului. Comunicări judicios întocmite, într-un stil elevat, cu exemplificări la obiect, foarte bine alese. Meritul este și al profesorului Radu Vizitiu care le-a pregătit,   dânsul răspunzând succint  și la întrebarea  ”Cui se adresează opera lui Eminescu ?”

            Doamna profesoară Maria Popescu ( Școala ”Mihai Eminescu”) a adus doi elevi, Andrea Boghean șiu Adrian Cîrstean. Acești au prezentat două poezii:”Epigonii” și ”Înger și Demon”.Lectură exemplară, frazată, accentuând acolo unde a fost cazul. Deci foarte bine pregătiți și, ce este mai important, cu mare talent.

            Profesorul Vichentie Nicolaiciuc, așa cum îl știm, a venit cu noutăți despre sfârșitul tragic al Poetului, pe care le-a cules din presă și despre care au scris și medici reputați. Dar, cu multă amărăciune, ne-a relatat și despre un fapt incredibil, care nu este de conceput într-o țară civilizată și unui om de talia poetului Ion Cozmei.

            Acesta, preocupat de eternizarea memoriei lui Eminescu și a familiei sale, a găsit de cuviință că școala din Călinești- Cuparencu  trebuie să poarte numele

lui Gheorghe Eminovici, tatăl Poetului. Credeți c-a putut ? Nu. Știți cine s-a opus?  Chiar edilul -șef al comunei, la cărui nume nici nu merită să-l prnunțăm. Acolo nu este democrație ? Nu se votează o propunere ? Se pare că la toate întrebările răspunsul este NU.Domnul Nicolaiciuc și-a încheiat intervenția cu un poem dedicat lui Eminescu de Ion Cozmei.

            Despre personalitatea Poetului a vorbit foarte frumos și domnul învățător Gheorghe Aga din Dornești, prezentându-l apoi pe Adrian Șindilariu, un poet dorneștean. Acesta  a recitat o odă închinată lui Ciprian Porumbescu, al cărui destin tragic este asemănător cu al lui Eminescu. Ce frumos a sunat versul: ” O vioară plângea la Stupca după Eminescu.” ! A prezentat și un poem închinat eroilor neamului nostru căzuți pe toate câmpurile de luptă.

            Doamna Oltea Lungoci a recitat magistral  poemul ”Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”, precum și ”Călin, file din poveste…”.

            Și cu acest prilej domnul Adrian Maurer a mai destins atmosfera solemnă cu câteva cuplete foarte de demult, dar…foarte actuale., pe care, bineînțeles le-

am comentat îndelung.

            Ca un corolar al activității noastre, domnul învățător Gheorghe Dascălu, la fel ca întotdeauna, a interpretat la vioară melodii pe versurile lui Eminescu, reușind să antreneze întreaga asistență la cântat.

            O altă activitate de neuitat și plină de patriotism . Nu vi se pare că am dreptate ?

                                                                                     Text prof. Gh.Dolinski

                                                                                     Foto. Vasile Pătrăuceanu

Forumul bucovinenilor de pretutindeni

                                                                                                                             12 mai 2013

                             

            La chemarea președintelui ei, de Cluj și  Tg.Mureș până la  Bacău și de  Cernăuți la București, delegații filialor noastre din țară, de dincolo de fruntariile ei și a celor din județul nostru s-au îndreptat spre Rădăuți. Reprezentanții bucovinenilor de  pe teritoriul istoricei Românii s-au adunat în forumul lor anual.

            Întâlnirea acestora, mai ales că aproape toți se cunosc de mulți ani, a fost emoționantă. Sala de ședințe a bibliotecii ”T.Flondor” din Rădăuți, locul desfășurării forumului, a fost ocupată de membrii societății, de la octogenari până la tineri aflați încă  pe băncile colegiilor din municipiu.

            După mesajele de salut transmise de prof. Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultura Românească ”Mihai Eminescu” din Cernăuți și al prof.dr. Gabriel Cărăbuș, directorul Bibliotecii județene ”I.G.Sbiera” s-a  intrat în ordinea de zi.

            Emoționant a fost momentul de reculegere propus de către ing. Mircea Irimescu, președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română din Bucovina în memoria celor patru membri ai societății care au decedat în intervalul de timp trecut de la ultima adunare generală și până în prezent.

            Domnul președinte a prezentat apoi darea de seamă. În cuprinsul ei au fost reliefate toate acțiunile , pe capitole, desfășurate în cele 28 de filiale ale Societății, din țară și de la Cernăuți. S-a insistat asupra acelor acțiuni care au fost organizate în anul jubiliar al sărbătoririi celor 150 de ani de la înființarea Societății. În acest sens s-au editat și cele două volume , Istoria Societății și Dicționarul membrilor săi.

            O altă acțiune semnificativă a fost cea pentru colectarea de bani pentru reconstrucția casei lui Aron Pumnul din Cernăuți și transformarea ei în muzeu închinat lui Mihai Eminescu. Până la această dată s-a strâns suma de 8480 de lei. Ea nu este deosebit de spectaculosă, dar este un început promițător. ”Vrem să subliniem câteva câștiguri reale și importante: disponibilitatea oamenilor de a se înrola într-o  astfel de acțiune, solidaritatea pe teme naționale, promovarea unei forme eficiente de pșopularizare a problematicii bucovinene, dezvoltarea simțului de responsabilitate. Nădăjduim ca eforturile depuse în acest domeniu să se întărească, iar rezultatele să fie tot mai bune.”(Mircea Irimescu)

            A fost reliefată conlucrarea eficientă cu Societatea ”Mihai Eminescu” din Cernăuți în cultivarea istoriei românești, în general, și a românității, în special, prin case memoriae, tipărirea unor cărți despre Bucovina , și nu numai, și realizarea de opere plastice: picturi, sculpturi, monumente etc.

            A fost apreciat modul în care s-a implicat școala, în general, și tineretul, în special, în organizarea și desfășurarea a numeroase activități culturale, lucru care trebuie să stea în atenția Societății și pe viitor.

            Profesorul Petru Bejinariu, vicepreședinte al Societății și rector al Universității  Populare de Vară ”Ion Nistor”, a prezentat Calendarul activităților propuse pentru perioada  2013- 2014.

            Inginerul  Nicolae Chițan  (Filiala Iași),prof. Elena Bostan (Bacău), Rodica Puia (Mureș) Gheorghe Aga (Dornești), prof. univ. dr. Nicolae Pomohaci (București), col(r). Ioan Abutnăriței (Vatra Dornei) și  prof. Gh. Dolinski (Arbore) au prezentat și alte activități pe care  le-au realizat în filialele pe care le conduc și-au făcut propuneri pentru activitatea viitoare. În unanimitate, vorbitorii au apreciat Raportul de activitate și Calendarul activităților ca fiind foarte bune, membrilor Societății revenindu-le onoranta sarcină de-a le transpune în practică. Doamna prof. Puia Rodica a donat celor două societăți  câte un exemplar din volumul ”Țara fagilor”, realizat în cadrul Filialei Mureș de către distinsul cărturar Dumitru Covalciuc.

            Domnul președinte Mircea Irimescu a prezentat câte un ”Laudațio” pentru Vasile Lazăr (de 97 de ani din Rădăuți) și Dimitrie Poptămaș(Tg.Mureș)pentru  a li se acorda titlul de ”MEMBRU DE ONOARE”. Aplauzele prelungite au consfințit acordarea acestui titlu.

            Dun păcare pentru întreaga societate, domnul Mircea Irimescu nici n-a vrut să audă să candideze pentru un nou mandat, dar nici măcar să accepte să fie propus și votul adunării să hotărască realegerea sa în funcția de președinte.

N-am reușit să-l lămurim nici în cadrul discuțiilor purtate în Consiliul director  în zilele premergătoare desfășurării adunării generale. ”Am contribuit la reactivarea Societății în anul 1990, am condus-o în calitate de președinte timp de 23 de ani și mki-ajunge. Nu este bine4, după părearea mea, ca un om să conducă atâția ani. Este binre să se facă un schimb de generații. Rămân în cadrul Societății și sunt disponibil să lucrez în continuare, fiind un membru activ. Vă mulțumesc penhtru aprecierea și încrederea acordate” a declarat domnul Mircea Irimescu în cadrul adunării generale. De fapt, nici îndemnurile din adunare nu l-au făcut să-și schimbe hotărârea.

       

     A urmat alegerea noului Consiliu director, format din 25 de  persoane. Domnul acad. Dimitrie Vatamaniuc a rămas președinte de onoare. Președinte executiv a fost aleasă doamna prof. Carmen Adronache, prof. univ. dr. Nicolae Pomohaci prim-vicepreședinte și prof. Vasile Bâcu, Sextilia Crăciun și Corvin Bejinariu ca vicepreședinți; prof. Gheorghe Dolinski secretar general și ec. Ion Burciu ca trezorier. Acestora li s-au mai adăugat încă  15 membri, printre care și domnul ing. Mircea irimescu.

            Programul artistic prezentat de abnsamblul artistic al Colegiului Agricol ”A.Motrescu” sub conducerea domnului Ghiță Sbiera a încântat asistența prin frumusețea costumelor populare și interpretarea jocurilor. Nici solistele vocale n-au fost mai prejos, versurile cântecelor populare interpretate de ele  făcând să apară lacrimi în colțurile ochilor bucovinenilor veniți la Rădăuți.

            Și, cum, le stă bine bucvovinenilor, s-au întins și la un pahar  de…vorbă care, alături de un pahar de vin, cu care au fost stropite din belșug renumitele bucate bucovinene. Și  așa schimbul de impresii a mai durat destul de mult timp, jurându-ne fiecare să trăim sănătoși pentru… a ne putea reîntâlni și la anul.

            Cârcotaș cum sunt, am rămas și de această dată fără răspuns la câteva întrebări capitale pentru mine: de ce autoritățile de orice rang nu onorează invitațiile de-a participa la activitățile SCLRB? Societatea este obligată să-i invite și ei sunt obligați să nu vină ? Chiar urăsc atât de mult activitatea culturală ? Este o altă asociație culturală în zona Bucovinei istorice care desfășoară activități culturale și cetățenești  care se bucură de o așa audiență  cum sunt ale noastre ? Cei invitați, și care nu s-au prezentat, era bine să anunțe că nu participă . Mă tem că nu voi avea niciodată răspunsuri la aceste întrebări.

                                                            A consemnat cu mare bucurie și satisfacție,

                                                                                     Prof. Gh.Dolinski

       SOCIETATEA PENTU CULTURA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ ÎN BUCOVINA

                               Consiliul director ales la 11 mai 2013

Președointe de onoare- acad. DIMITRIE VATAMANIUC

Prewședinte executiv-                    prof. Carmen Andronache

Prim-vicepreședinte                        prof. univ. dr. NICOLAE POMOHACI

Vicepreședinți                                  prof. VASILE BÂCU- Cernăuți

                                                            prof. dr. CORVIN BEJINARIU

                                                            prof. CRĂCIUN SEXTILIA

Secretar general                             prof. GHEORGHE DOLINSKI

Casier                                                ec. ION BURCIU

Membri                                            ing. MIRCEA IRIMESCU

                                                          prof. PETRU BEJINARIU

                                                          prof. ELENA BOSTAN- Bacău

                                                          prof. DOINA BIGHEI- Gura Humorului

                                                          ing. NICOLAE CHIȚAN- Iași

                                                          ing. IOAN POPESCU- Brașov

                                                         prof. dr. GABRIEL CĂRĂBUȘ- Suceava

                                                         prof. LUCA BEJINARIU- Rădăuți

                                                         prof. PAULA- TAMARA CIOBÎCĂ- Rădăuți

                                                         prof. IULIA MIHĂILEANU- Rădăuți

                                                         prof. VICTOR IOSIF- Vicovu de Jos

                                                        ing. ȘTEFAN ROTARU- Rădăuți

                                                        preot- OVIDIU FOCA- Rădăuți

                                                        prof. CRISTINEL PUHA- VCicovu de Sus

                                                        prof. BÎTĂ VASILE- Rădăuți

                                                       col.(r) IOAN ABUTNĂRIȚEI- Vatra Dornei

                                                       prof. PETRU BĂRBUȚĂ- Straja

                                                       creator CARMEN- VIORICA STEICIUC- Suceava

"Vin Floriile cu soare….

28 aprilie 2013

…și soarele cu Florii ” Ce poate fi mai mângâietor pentru inimă și creier decât aceste versuri cu mult tâlc și talent, pe care le-a așternut pe hârtie maestrul doinelor și al lăcrămioarelor, cântăreț al naturii cum nu este altul. Și cum sărbătoarea Floriilor precede cu o săptămână marele eveniment al creștinătății, cu atât mai mult sunt iubite aceste versuri.

S-a-ncetățenit de-acum tradiția la Arbore ca, în ziua de Florii, Parohia ortodoxă ”Sfânta Treime” sau ”Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul” să organizeze un concert de muzică religioasă. Și anul acesta prima parohie a organizat un asemenea concert, în cadrul căruia, pe lângă corul Parohiei ”Sfânta Treime” au evoluat corurile de la Parohia ”Sf.Vineri”din Suceava, al Parohiei ” Sf. Gheorghe” Bosanci, al parohiei ”Sf.Procopie” din Milișăuți au răspuns invitației făcute și s-au prezentat pentru a-i delecta pe arboreni. Coorganizatori au fost Consiliul județean Suceava, prin Călin Brăteanu, reprezentantul lui, și Primăria comunei Arbore.

Ziua concertului a fost una de vară autentică, fiind un cer senin și un soare care-și aruncă săgețile sale de foc asupra satului. Cu mult înainte de ora anunțată pentru începerea concertului, curtea bisericii s-a umplut de credincioși arboreni, printre care puteai vedea și credincioși din satele învecinate. Pe lângă aceasta,biserica era plină, printre oameni făcându-și cu greu cei 7 preoți care au venit ca, alături de cei doi preoți ai parohiei, să oficieze Taina Sfântului Maslu, cum se obișnuiește în această zi sfântă. Soborul de preoți a oficiat această taină sub conducerea părintelui protopop Petru Lupăștean.

Preotul- paroh Nicolae Cârdei le-a vorbit credincioșilor despre retrăirea duhovnicească a cestei clipe din viața lor., îndemnându-i să-și trăiască viața după învățăturile din Sfânta Evanghelie. A prezentat apoi formațiile corale, care au venit să se bucure alături de credincioșii arboreni de această zi sfântă.

Corurile reunite ale Parohiilor ”Sfântul Gheorghe” și ”Adormirea Maicii Domnului ” din comuna Bosanci au deschis concertul interpretând cântece bisericești, patriotice și colinde de Florii. I-am admirat pe acești bărbați în puterea vârstei, îmbrăcați în frumoasele lor costume tradiționale populare, care au interpretat cu mult suflet aceste cântece. Din discuția purtată cu domnul Anton Curic, primarul comunei, am aflat vă acest cor are o tradiție de 115 ani și vă este format din persoane de diferite ocupații. De instruirea acestor coriști se ocupă domnii ion Spoială,Ion Barbă și Zamfir Găitan.

Corala ”Lumină lină ” al Parohiei ”Sfânta Vineri ” din Suceava, sub conducerea domnului Virginel Ștempel, a interpretat un superb buchet de cântece bisericești , populare și patriotice. A fost o plăcere deosebită să-i asculți, apreciind interpretarea lor de excepție , de adevărați profesioniști, și a unor melodii compuse de Ciprian Porumbescu. Ținuta coriștilor, în costumele lor specifice a impresionat și ea asistența. Am aflat vă această corală a fost înființată în anul 1991 prin bunăvoința preotului- paroh Minu Mititelu, ajutat de preoții Viorel Sasu și Dumitru Boariu. Repertoriul acestei orale este strict liturgic, participând la diferite festivaluri de muzică religioasă, printre care și cel de la Fundu Moldovei, la care a cucerit și trofeul ”Ștefan cel Mare”. În cadrul acestei corale funcționează și corul bărbătesc ”Cantores domini”.

Corul ”Sf. Procopie” a Parohiei ortodoxe Milișăuți, un oaspete permanent al concertului arborean, înființată în anul 2009, a prezentat un repertoriu apreciat și acesta de public. A surprins costumați acestor interpreți, care nu erau îmbrăcați în costume populare, ci în unele cum sunt cei de la oraș. Corul este mixt, pe patru voci, din el făcând parte oamenii satului de diferite categorii sociale. Dirijorul lui, preotul Bogdan Lupăștean, ne-a spus printre altele ” Să nu-l lăsăm pe Iisus Hristos să pătimească singur, pentru că El pătimește pentru toți oamenii”. 

 

Corul parohiei Arbore, așa vum era și firesc , a încheiat acest concert de excepție. Este format din tineri și copii, parcă lipsind din el, după cum au comentat și unii spectatori, și cei care au cântat în el zeci de ani. Membrii lui erau îmbrăcați în superbele costume arborene. Acest cor a avut și soliști dintre copii, cum au fost

Una peste alta acest concert de Florii a fost unul de excepție, parcă de o calitate mai bună decât edițiile anterioare. Oamenii au avut ce asculta și vedea. La toate acestea se adaugă și spațiul în care s-a desfășurat, curtea bisericii organizatoare.

Preotul- paroh Nicolae Cârdei a mulțumit în finalul concertului pentru participare spunând, printre altele: ”Acest concert și-a dorit să trezească în noi simțăminte de excepție…Dorim tuturor prezenți, dar și celor rămași acasă, ca învierea lui Hristos să vă aducă lumină și pace în suflete”.

Domnul Călin Brăteanu a arătat vă ” suntem onorați că-n această zi sfântă ne-ați primit în mijlocul dvs pentru a vă prezenta cântece religioase. Ați avut în fața dvs, patru coruri superbe.”

Prof. Gh.Dolinski

Ziua culturii arborene

17 aprilie 2013 

Oricine , care este interesat, poate constata că activitatea Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina nu este numai continuă, ci și fructuoasă. Sunt solicitate denumiri de acțiuni de la filialele din teritoriu, sunt analizate în consiliul director , apoi comunicate filialelor și se trece la lucru. De regulă, în cadrul filialelor sunt orcanizate acțiuni culturale prin care sunt pomeniți intelectualii de marcă ai localității respective, care și-au adus o contribuție importantă și la activitatea din zonă sau din țară.

În comuna Arbore s-a desfășurat recent ediția a III-a a ”Zilei culturii arborene~, manifestare prilejuită, în special, de împlinirea a 80 de ani de la nașterea lui Stelian Gruia, fiu al plaiurilor arborene. El a fost o personalitate polivalentă: profesor universitar, romancier, poet și traducător. Dar, folosindu-ne de acest prilej, i-am evocat și pe alți arboreni și patrioți , care s-au ridicat din ținuturile arborene.

În sala de festivități a Școlii Gimnaziale ”Luca Arbure”, cu care s-a colaborat în realizarea activității culturale menționate mai sus, plină de spectatori ( cadre didactice, alți intelectuali, țărani și elevi) a fost amenajată o mică expoziție cu cărți scrise de Stelian Gruia și una de filatelie cu tematică de literatură. Ultima a fost amenajată de membrii Clubului filatelic ”Luca Arbure” cu exponatele lor, dar și cu un exponat despre Bucovina, trimis de elevii Clubului filatelic ”Ștefan Petică” al școlii din Liești, județul Galați, club condus de doamna profesoară Mihaela Bulai.

După deschiderea activității și rostirea unui cuvând de bun venit rostit de profesorul Vasile Pahomi, directorul școlii, au început lucrările simpozionului. Au prezentat comunicări membrii ai SCLRB din filiala Arbore, precum și alți membri ai SCLRB din municipiul Rădăuți.

Profesorul Petru Bejinariu, vicepreședintele SCLRB, a prezentat comunicarea ”Mari familii de români bucovineni”, iar profesorul Vasile Bodnari a vorbit despre viața și activitatea literară a lui Stelian Gruia

Profesorul Luca Bejinariu a vorbit despre ”Aurel Munteanu- arboreanul care a fost deschizător de drumuri în studiul fizicii”, iar economistul Ion Burciu

i-a provocat pe arboreni să facă studii despre Gheorghe Balmoș, arboreanul născut în anul 1831 și care-a fost învățător la Școala poporală din Cernăuți.

Profesorul Dolinski a vorbit despre rolul avut de Stelian Gruia în dezvoltarea literaturii române, în general, șI a celei bucovinene, în special,

prezentând asistenței volumele scrise de acesta.

Autoportretul făcut de Stelian Gruia, într-o baladă, a fost prezentat de doamna profesoară Anca Tiperciouc, insistând asupra volumului ”Baladele Arborei”, care deschide acest volum. În acesta sunt prezentate 22 de balade, care sunt închinate satului său natal.

L-am evocat apoi pe Mircea Pahomi, supranumit ” cronicarul modern al ținutului Bucovinei istorice”, prezentând date din biografia sa, enumerând apoi titlurile cărților pe care acesta le-a scris. Am enumerat și titlurile acestor cărți.Am vorbit, succinct, și de Vasile Manoilă, fost profesor universitar la Bacău, urmând ca despre el să se vorbească la următoare noastră manifestare culturală.

Doamna profesoară Ana Ruști a evocat câteva întâmplări din viața sa când s-a întâlnit cu maestrul Stelian Gruia, iar un elev al domniei- sale a citit două din poeziile autorului.

Toți participanții la această manifestare culturală au primit câte un plic, care a fost realizat special pentru astăzi, pe care era reprezentat portretul lui Stelian Gruia, alături de reproducerea a patru din coperțile cărților sale. Tot în aceeași zi, la Oficiul poștal Arbore a fost lansat acest plic, care a fost obliterat cu o ștampilă ocazională, pe care era reprodus portretul lui Stelian Gruia.Plicul a fost realizat artistic de către dr. Ioan Daniliuc din Bucureștimachetator renumit de întreguri poștale, prietenul declarat al Clubului filatelic ”Luca Arbure”. Aceeași ștampilă specială a fost aplicată și pe toată corespondența care a plecat în acea zi de la acest oficiu poștal.

Domnul professor Petru Bejinariu, vicepreședinte al SCLRB șI autor de cărți, a donat școlii-gazdă un pachet de cărți pentru biblioteca școlii.

Manifestarea s-a încheiat cu prezentarea expoziții filatelice tematice, amenajată de membrii clubului filatelic din localitate, la care s-a adăugat și-un exponat tematic foarte bun despre Bucovina istorică.

Nu s-ar fi putut realiza materialele pentru această manifestare culturală dacă n-ar fi contribuit patroni din comună și din Rădăuți, consilieri locali , alți iubitori de cultură și de ținutul natal.

Toți participanții, așa cum se obișnuiește la asemenea pomenire, au primit câte un colăcel. La următoarea zi a culturii arborene vom evoca alte personalități care s-au ridicat din această localitate.

Prof. Gh.Dolinski

Şi-o zi de luni poate fi deosebită…

La Colegiul Tehnic Rădăuţi

de prof. GH. DOLINSKI, |24.04.2013|

 

Nu vreau să ştiu care este cauza organizării atât de rare a unor activităţi culturale, existând chiar un paradox: creşte foarte mult numărul cărţilor lansate pe piaţă, dar… scade interesul pentru lectură. Oare care-i cauza?

M-am bucurat mult auzind soneria telefonului; am răspuns, am auzit binecuvântarea maestrul Dumitru Brădăţan, alias Dumi Brad. Căci aşa procedează de fiecare dată, îţi spune ce are de spus după ce te binecuvântează. M-a anunţat că-n zilele următoare va sta de vorbă cu adolescenţii de la Colegiul Tehnic din Rădăuţi şi, dacă sunt prin zonă şi am timp, mă invită şi pe mine să particip. Cum nu se putea refuza o asemenea invitaţie, i-am spus că voi fi neapărat acolo. Nu pot rata asemenea întâlniri de vază pentru că, în afară de miezul lor intelectual, ele sunt şi savuroase.
În ziua şi la ora stabilite m-am prezentat la locul acţiunii. M-am întâlnit cu maestrul chiar în faţa instituţiei şi, când am intrat în clădire…, linişte totală. Ne-am uitat miraţi unul la altul întrebându-ne, fiecare în sinea lui, unde sunt elevii.
Dar dna prof. Lia Moldovan, organizatoarea manifestării, care ne-a întâmpinat la intrare, ne-a zâmbit complice şi ne-a asigurat că suntem aşteptaţi.
Am fost poftiţi în clasă. Aici… surpriză! Sala era plină ochi şi-n ea linişte totală, feţele elevilor fiind numai zâmbet.
Fără nicio introducere, după salutul de rigoare, maestrul le-a spus: „Zâmbetul vostru trădează că şi ziua de luni poate fi o zi deosebită. Înseamnă c-aveţi un suflet mare. E o mare cinste pentru mine să fiu astăzi alături de voi. Sper să fiţi la fel de veseli şi la terminarea întâlnirii noastre”.
În câteva fraze am prezentat autorul şi volumul său „Cioban la stele”. Am enumerat câteva personalităţi cunoscute de elevi care sunt inserate în acest volum. Mai târziu aveam să constat că enumerarea a fost eficientă pentru că elevii, în intervenţiile lor, s-au referit la aceste personalităţi.
Fără niciun fel de complexe, după cum îl cunoaştem, Dumitru Brădăţan a început discuţia cu elevii. Pentru început, a vorbit despre scriitorul rădăuţean Matei Vişniec, fost elev al acestui colegiu, iar dna prof. Lia Moldovan a prezentat, cu ajutorul videoproiectorului, un interviu luat lui Matei Vişniec pentru emisiunea „Din vorbă-n vorbă”, pe care Dumitru Brădăţan o ţine la un post de televiziune. Acest interviu a constituit suportul pe baza căruia s-a discutat în continuare, elevii dovedind că ştiu foarte multe despre urbea natală. S-au accentuat câteva idei prezentate de Matei Vişniec în acest interviu: „Când privesc din Franţa spre România, privesc prin cultura ei… Trăim într-un moment de ridiculizare a democraţiei, pentru că statele europene şi-au pierdut independenţa economică… Din fericire, România produce în continuare cultură… La Sibiu se organizează un festival de teatru de marcă în Europa, unde vin trupe de teatru din zeci de ţări… Sunt sigur că România va ieşi din criză prin cultură”.
Elevii au început să pună întrebări: de la ce vine titlul cărţii, ce semnifică acesta, cum şi-a selectat autorul intervievaţii, a fost refuzat de vreunul, cum se comportă personalităţile în particular, dacă a întâlnit şi personalităţi „scorţoase”, de ce crede că s-a retras Zoe Dumitrescu-Buşulenga la mănăstire, mai este actual citatul cronicarului despre importanţa lecturii, ce lună a anului îi place? Ş.a.
Încet-încet, după cum îl cunoaşteţi, Dumitru Brădăţan a răspuns la toate întrebările puse, ba a răspuns şi la unele nepuse. Am remarcat respectul deosebit al asistenţei pentru oaspeţi, pe durata activităţii n-a fost necesară intervenţia vreunei profesoare pentru a face linişte. În plus, fermecătoare au fost intervenţiile şi completările care au venit instantaneu din rândul elevilor.
Autorul a afirmat că-i place foarte mult luna martie pentru că „în această lună se sărbătoreşte ziua femeii, femeia fiind al cincilea anotimp, în care natura se odihneşte, cu toate florile primăverii, roadele verii, fructele toamnei şi zăpezile iernii”.
În finalul activităţii, invitatul a acordat autografe doritorilor, pe volumul prezentat, promiţând că, dacă vor fi solicitări, le va aduce şi volumul anterior. Mi-a plăcut foarte mult şi faptul c-a stat de vorbă câte puţin cu fiecare elev care a solicitat autograf.
Consider că, din nou, a fost o activitate culturală de excepţie, instructivă, educativă, patriotică, de adevărat românism. Şi, ce este mai important, am plecat cu certitudinea că activitatea le-a deschis elevilor apetitul pentru lectură. Meritul este şi al tinerilor, dar, mai ales, al doamnelor prof. Lia Moldovan, Ancuţa Teleagă şi Loredana Şveduneac, care au pregătit întâlnirea cu mult interes, cu care, de altfel, îi instruiesc şi îi educă pe aceşti adolescenţi minunaţi.

 

 

Stelian Gruia la 80 de ani

Era în primele zile de primăvară ale anului 1933. După cum spune vorba populară: ”April priește și belește”, așa s-a întâmplat și atunci. Era o vreme câinoasă, să nu scoți nici mâța din casă, așa cum mărtirisise și mama sa. În acea zi, într-o casă de ulița școlii de pe Clit, a văzut lumina zilei Stelian Gruia, fiul lui Gheorghe și Paulina Iațentiuc.

Stelian- Gruia era al doilea copil din cei patru pe care-I avusese familia Iațentiuc.Căci familia sa era de origine ucraineană, părinții stabilindu-se în Arbore, după ce plecaseră din comuna Clit, vecină cu Arbore, la acea dată fiind comună independentă. De-abia în anul l964 comuna Clit a fost înglobată în comuna Arbore. Stelian- Gruia a renunțat, nu se știe din care motive , la numele de familie, purtând numai numele de Stelian Gruia. Nici el n-a mărturisit nimănui de ce a renunțat la numele de familie.

Frații lui se numeau Dumitru, Constantin și Ovidiu.

Tatăl său era de meserie fierar, dar și un vânător pasionat. Am putea spune că el a fost acela care a format tagma vânătorilor din Arbore. El era un om deosebit, muncitor, onest, vorbitor de limba română, dar nu prea corect. Întotdeauna întindea o mână de ajutor celui care i-l cerea.

Mama sa a terminat în tinerețe școala de moașe, meserie pe care a practicat-o până la o vârstă foarte înaintată. Împreună cu Albeoaia, o femeie din Cutul de Jos, au adus pe lume toți copiii din Arbore până prin anii 55, când s-a înființat și casa de naștere din Arbore. Ținea foarte mult ca toți copiii ei să învețe carte, lucru pe care l-a și înfăptuit.

Prin corectitudine exemplară în relațiile cu oamenii și prin modul în care și-au făcut meseria, părinții săi și-au obținut un statut social privilegiat în comunitatea săteasvcă arboreană. În acest spirit și-au educat și copiii. O mențiune este strict necesară: deși erau de etnie ucraineană și-n casă se vorbea această limbă, toți copiii lor știau correct limba română.

Stelic ( pentru c-așa îl strigau părinții) era un copil cu mare dragoste de carte, ordonat, disciplinat,respectuos, după cum mi-au relatat foști colegi de școală de-ai săi, vecini, rude, prieteni. Tocmai de aceea, la îndemnul învățătoarei lui, Stelică a fost dat la școală mai departe. După terminarea școlii primare din sat,nefiind gimnaziu în sat, a fost dat la gimnaziul de la Liceul de băieți din Rădăuți, unde a terminat cursurile gimnaziale. A urmat apoi cursurile Liceului Comercial din Suceava, pe care l-a absolvit în anul l952.

După terminarea liceului s-a înscris la Universitatea București, Facultatea de Filologie, ale cărei cursuri le-a urmat între anii l952- 1955, transferându-se apoi, ca bursier, la Universitatea ”Taras Șevcenko” din Kiev, unde a învățat doi ani.

Pe Lidia, soția sa, a cunoscut-o în timpul unei excursii pe care a făcut-o în Caucaz, împreună cu colegii săi. În anul 1957 s-a căsătorit cu ea, pe care a adus-o în România. Era de profesie fizician.

Aproxinativ doi ani a lucrat la ziarul ”Zori noi”, acualmente cu numele de ”Crai nou”, iar apoi este chemat ca asistent la catedra de limbi slave a Universității București.

Și-a susuținut examenele pentru a obține titlul de doctor în filologie, pe care l-a și obținut. În anul 1975 a tipărit un curs de istoria limbii ucrainene. Activează în învățământul superior până la trecerea sa la cele veșnice în 16 octombrie 1996., mult prea de timpuriu.

Activitatea sa literară s-a concretizat în domeniul prozei scurte, a poeziei, a romanului și a traducerii.

A început să compună versuri încă de pe băncile liceului, versuri nepublicate, dar păstrate în arhiva sa personală. Unele dintre acestea, perfecționate, le-a pus în cărți mai târziu.

Volumele de nuvele și povestiri au fost:

-1964- Roata norocului;

-1968- Sâmbăta morților;

-1973- Ciobanul și cireșul sălbatic;

Volumele de poezie au fost:

-1958- Eminescu în versuri ucrainene;

-1971- Străfunduri;

-1974-Dume;

-1975-Balada locului. Poezie ucraineană din România;

-1977- Baladele Arborei;

-1979- Nord.

-1991-Măgărușul năzdrăvan ( poezii pentru copii).

La acestea se adaugă în anul 1993 volumul ”Nebănuitul vers al Lunii”, o antologie de versuri din lirica universală, în care prezintă poezii ale poeților din 17 țări sovietice.

Romanele sale au fost:

-1983- Calul Negru;

-1986- Un om, o viață;

-1995-Poet pe Golgota Basarabiei ( roman închinat lui Grigore Vieru);

-1995-Prințul Constantin.

Se poate observa cu ușurință că scrie romane destul de târziu, probabil după ce-și face ucenicia literară scriind nuvele și povestiri. Romanele le-a scris la maturitate.

Versurile din ”Baladele Arborei” și ”Nord” sunt de manieră tradițională, își extrag substanța din același spațiu predilect al autorului, Bucovina”, spațiu la care autorul revine mereu cu nostalgie. În primul volum menționat autorul închină douăzeci și două de balade satului său natal, Arbore, dar și unor personalități din comună, de care el se simte foarte legat: moș Toader Hrib, ciobanul, haiducul sau, pur și simplu, unor locuri din acest areal. ș.a.

Trebuie să precizăm că autorul s-a format într-o perioadă destul de grea: după dezastrul lăsat de al doilea război mondial, reforma în învățământul românesc și colectivizarea. Au fost evenimente cruciale din viața autorului, care au lăsat urme destul de adânci în personalitatea sa artistic.

Romanul ” Un an , o viață” se constituie într-o monografie complexă a satului bucovinean. În roman el utilizează graiul local, nume vechi de persoane, puține mai uzitate astăzi, la fel ca și poreclele și toponimia locală. Acestea se întregesc cu prezentarea obiceiurilor, a tradițiilor,locale, cu superstițiile, gastronomia țărănească și chiar cu vrăjile care se practicau în sat. Dar, atunci când fixează locul acțiunii, utilizează denumiri fictive. Dar, cine a trăit în sat, le localizează cu precizie. Remarcabil este modul în care prezintă psihologia țărănească, dovadă c-a cunoscut-o îndeaproape și-a studiat-o temeinic.

În romanul ”Calul negru” autorul propune un simbol al morții, pe care personajele o simt mai mereu în preajmă și, uneori, chiar reușesc s-o evite.

Acțiunea romanului este plasată în anul 1946, an în care avea să se abată asupra țărănimii o nouă ordine socială, căreia îi vor cădea victimă chiar și unii intelectuali prezentați în carte.

Stelian Gruia, prin conformația sa intelectuală, dragostea față de ținuturile natale, față de oameni și de țară, de obiceiurile și tradițiile strămoșești, a fost un model demn de urmat pentru cei care l-au cunoscut sau vor veni după dânsul. La fel cum activitatea sa la catedra universitară a fost un model de muncă demn de urmat. Iar numele și renumele său mai departe rămân să le ducem noi, cei care l-am cunoscut și prețuit, pentru că nu mai trăiește nimeni din familia sa, iar Lidia, distinsa sa soție, s-a mutat în Ucraina, la rudele sale.

Ascris cu respect și admirație prietenul său

prof. Gh.Dolinski