George Tofan,  o figură luminoasă a Bucovinei istorice

Născut la 5 noiembrie 1880, în satul Bilca din fostul judeţ Rădăuţi, într-o familie de oameni săraci, George Tofan a urmat şcoala primară în satul natal, iar cu sprijinul Societăţii „Şcoala Română”, între anii 1892-1900, a urmat cursurile Gimnaziului Superior gr. or. din Suceava. Aici a avut ca profesori pe Nicolai Tcaciuc-Albu, dr. A. Daşchievici, Simion Florea Marian, Eusebie Popovici ş.a.

La absolvirea liceului, în 1900, George Tofan s-a înscris la Facultatea de litere şi filozofie a Universităţii din Cernăuţi, pregătindu-se pentru cariera didactică, „când numărul profesorilor români de la liceul din Suceava se împuţinează pe an ce merge şi locul lor îl ocupă profesori străini de limba şi legea, ba de multe ori străini şi de ţara noastră ...”.

În anul 1904, la absolvirea facultăţii, a fost numit profesor suplinitor la liceul din Suceava, catedra de istorie, iar din toamna anului 1906 s-a transferat la Şcoala Normală din Cernăuşi, unde rămâne până la sfârşitul vieţii, în afara anilor de refugiu.

După izbucnirea primului război mondial, refuzând să slujească în armata imperială, s-a refugiat în România, unde a militat pentru intrarea Ţării în război. A trăit mai întâi la Bazargic, în Cadrilater, unde a fost director de gimnaziul românesc, apoi în Basarabia, unde a rămas până în preajma înfăptuirii Actului Unirii de la 28 noiembrie 1918. La Chişinău, bucovinenii au format un comitet în frunte cu Ion Nistor, T. V. Ştefanelli, George Tofan, Em. Iliuţ şi N. Cotos care, la 6 octombrie 1918, cere ca teritoriile româneşti din monarhia austro-ungară să se unească cu România. Se întoarce în Bucovina la 23 noiembrie 1918. La şedinţa Consiliului Naţional Român din 25 noiembrie 1918, la propunerea lui Dori Popovici, sunt cooptaţi un număr de 50 noi membri, între care şi George Tofan. În această şedinţă, el a vorbit în numele refugiaţilor români, încheind memorabila declaraţie cu aceste cuvinte „Ridicându-ne pe deasupra tuturor prejudecăţilor, uitând tot trecutul neînţelegerilor, gândurile noastre se îndreaptă în aceste clipe măreţe numai la viitorul neamului nostru iubit şi de aceea chemăm la muncă pentru fericirea acestui neam pe toţi cei de un gând cu noi”.

După Unire, George Tofan s-a întors la problemele învăţământului primar.   A pus bazele învăţământului în limba română şi a militat pentru introducerea alfabetului latin în şcolile din Basarabia. A iniţiat şi condus Asociaţia Corpului Didactic Român din Bucovina, a lucrat în calitate de secretar la Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, a înfiinţat, între anii 1910-1914, un număr de 14 şcoli primare româneşti şi apoi Şcoala normală particulară de fete din Cernăuţi ,cu predare în limba română şi a organizat cursurile de vară pentru învăţători.

La Suceava, în anul 1914, a iniţiat şi organizat, cu multe greutăţi, Congresul învăţătorilor, cu scopul declarat de a promova lupta pentru păstrarea limbii, a datinilor, a culturii şi a fiinţei naţionale însăşi în Bucovina. De fapt, prin întreaga sa activitate pusă în slujba învăţământului românesc a dus la alegerea sa ca primul preşedinte al Asociaţiei Învăţătorilor din fostul judeţ Rădăuţi

George Tofan a contribuit la dezvoltarea presei româneşti, colaborând la numeroase publicaţii din Cernăuţi, Suceava, Iaşi, Bucureşti, Arad şi Chişinău, cum ar fi:  Junimea literară, Viaţa românească, Ziaristica noastră, Şcoala moldovenească, România nouă şi Junimea literară. În anul 1907 scoate revista „ Şcoala”, publicaţie cu profil didactic, iar în anul 1909 îl găsim redactor al ziarelor „Patria” şi „Foaia poporului”.

George Tofan, prin întreaga sa activitate politică, literară şi educativă rămâne o personalitate de frunte a românismului din Bucovina şi un activ participant la Actul Unirii Bucovinei cu România.

                                      Prof. Gh.Dolinski

EMINESCU, VIERU SI FILATELIA

            Este binecunoscut faptul că şi-n unele din localităţile situate în Depresiunea Rădăuţilor clubul nostru filatelic, în colaborare cu diferite unităţi şcolare sau asociaţii culturale organizează, manifestări literare şi filatelice cu prilejul sărbătoririi unor evenimente importante din istoria neamului, evenimente dragi inimilor noastre.

Aşa s-a întâmplat şi-acum când , la mijloc de ianuarie, l-am aniversat pe Eminescu la împlinirea a 160 de ani de la naşterea sa şi l-am comemorat pe Grigore Vieru, la împlinirea unui an de la trecerea sa în eternitate.

            Membri ai clubului nostru filatelic, elevi şi cadre didactice, au participat la un simpozion închinat lui Eminescu, care s-a desfăşurat în sala de şedinţe a Bibliotecii Municipale „ T.Flondor” din Rădăuţi. In faţa unui public numeros, care a umplut sala până la refuz, format din cadre didactice,elevi de la toate colegiile rădăuţene, ingineri, medici, funcţionari, poetul Ion Manole a vorbit despre ultimele clipe de viaţă ale poetului şi despre controversele privind sfârşitul său. A încheiat recitând unul din poemele sale

            Prof. dr. Daniel Hrenciuc, directorul Direcţiei judeţene Suceava pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional, a vorbit despre personalitatea lui Mihai Eminescu. Prof. Gheorghe Dolinski a prezentat asistenţei plicul care a fost lansat în aceeaşi zi la Oficiul poştal nr.l din Rădăuţi, pe care sunt prezentate portretele celor doi scriitori şi prilejul cu care a fost lansat, precum şi calendarul tipărit special în acest scop. A invitat spectatorii la vernisarea expoziţiei filatelice „ Porniră doi luceferi”.

            In continuare, în prezenţa mai multor elevi şi a unor cadre didactice, s-a vernisat la Şcoala cu Clasele I-VIII nr. 3 „Mihai Eminescu” din Rădăuţi expoziţia de filatelie şi de cartofilie cu titlul anunţat mai sus.

Prof. Ilie Romaniuc, directorul şcolii-gazdă, şi prof. Gheorghe Dolinski au vorbit asistenţei despre drumul lui Eminescu şi al lui Vieru în literatură, respectiv despre tematica poeziilor lor. Toţi participanţii la activitatea aceasta au primit câte un exemplar din plicul editat şi lansat cu acest prilej. După-amiază ,au participat la un foarte frumos spectacol omagial pregătit şi desfăşurat de şcoala-gazdă, la care au participat toţi elevii şcolii.

            Toţi cei prezenţi la această manifestare au vizionat şi o foarte frumoasă şi interesantă expoziţie de desene, care au fost realizate de elevii Şcolii cu clasele I-VIII nr.3 „Mihai Eminescu” din Rădăuţi. Desene foarte frumoase inspirate din poeziile citite de elevi din creaţia lui Mihai Eminescu. Am admirat frumuseţea acestor desene, cromatica lor deosebită şi, ce este mai important, modul în care au reuşit aceşti copii din clasele gimnaziale să transmită privitorilor mesajul poeziei citite.

                                                                 x   x   x

.

            Luni, 18 ianuarie, dată la care s-a împlinit un an de la trecerea brutală în eternitate a lui Grigore Vieru, 12 elevi ai Şcolii „Mihai Eminescu” din clasa a V-a c (diriginte prof. Maria Popescu) au participat la un concurs pe teme de filatelie şi de literatură. Concurenţii au avut de răspuns la un set de întrebări referitoare la activitatea literară a lui Vieru şi Eminescu, precum şi la modul în care , ei şi opera lor, este reflectată în filatelie. Intrebările s-au referit şi la alţi scriitori români, printre care Ion Creangă şi Mihail Sadoveanu.

            Concurenţi foarte bine pregătiţi, răspunsuri argumentate şi premii…pe măsură. Cei mai buni au fost… toţi. Tocmai de aceea îi menţionăm şi noi: Lucia Ciojocar,Flavia Cîrdei, Sebastian Moldovan, Daniel Moldovan, Ariana Lazurcă, Piu Ruben, Dinu Panciuc, Andreea Hutopilă, Ionel Ruşti, Oana Fusa, Kevin Terpez, Lucian Flutur .

            Buna desfăşurare a activităţilor s-a desfăşurat datorită muncii neobosite a unor echipe de copii.Echipa tehnică ( lumini, recuzită, aparatură, crearea contextului ) a fost formată din Ioana Paparuşcă, Sebastian Confederat, Vlăduţ Ionesi şi Cătălin Ruşti; regizori au fost Flavia Cîrdei şi Lenuţa Coroamă. Lor li se adaugă juriul format din profesorii: Ilie Romaniuc (preşedinte),Mădălina Strugar,Gabriela Sascău, Bodnar Maria, bibliotecară, şi Sorin Coroamă, examinator fiind subsemnatul. Asupra întregii activităţi a vegheat ochiul necruţător al doamnei profesoare Maria Popescu, care s-a ocupat de toate manifestările.

            Premiile au fost pe măsură. Absolut toţi concurenţii au primit literatură filatelică şi beletristică, diplome, materiale filatelice şi calendare pe anul 2o10 închinate celor doi scriitori.Şcoala organizatoare acordând diplome celor 12  concurenţi, precum şi celor 3 elevi care-au fost cooptaţiîn juriu, pe lângă cadrele didactice.

            Pentru modul în care s-au implicat în organizarea şi desfăşurarea întregului ciclu de activităţi, concurenţi, spectatori şi organizatori, suntem siguri că-n sufletele lor vor dăinui veşnic figurile luminoase ale celor doi titani ai literaturii române. Menţionăm şi faptul că premiile au putut fi asigurate numai prin grija domnului Dan Mironiuc, cetăţean al Rădăuţilor, şi, după propria mărturisire, un mare admirator al scriitorilor românii, în general, şi a celor doi poeţi, în special. Diplome de onoare au fost înmânate şi cadrelor didactice care au participat la această activitate,grafica acestor două diplome fiind deosebită.

            Este obligatoriu să menţionez faptul că, pe lângă şcoala care ne-a găzduit ,şi care a organizat majoritatea acţiunilor, am colaborat şi cu SCLRB, Clubul Intelectualilor Rădăuţi şi MPSR, filiala Suceava.

                                                                                        Prof. Gh.Dolinski

                                                                                                Clubul filatelic”Luca Arbure”

Tinerii, poezia si...Dragobetele

                                 

            Colegiul „Andronic Motrescu” din municipiul Rădăuţi este cunoscut, alături de celelalte instituţii de învăţământ din zona Rădăuţilor, pentru calitatea deosebită a elevilor care-l frecventează, dar şi pentru activitatea culturală deosebită. Formaţia de teatru şcolar, echipa de jocuri populare, colectivul de recitatori şi altele sunt de-acum recunoscute pentru rezultatele lor şi dincolo de fruntariile judeţului. Acestea sunt  obişnuite ale podiumurilor de premiere şi la fazele naţionale.

            Catedra de limba şi literatura română, alături de celelalte organisme metodice ale colegiului este renumită pentru activităţile ei. Când există preocupări constante pentru ridicarea calitativă a învăţământului, este normal ca să se pună accent şi pe activităţile în afară de clasă şi extraşcolare. Şi, foarte important, este modul în care elevii şi cadrele didactice acestui colegiu respectă, conservă şi difuzează tradiţiile noastre populare, mai ales din zona în care trăiesc şi muncesc.

            Din timp, din  iniţiativa catedrei de limba şi literatura română, au difuzat vestea în rândul elevilor că, profitând de apropierea sărbătorii de Dragobete, organizează un concurs de poezie…de dragoste. Şi…surpriză ! În ziua de Dragobete, ziua concursului, s-au prezentat 14 fete şi băieţi cu câte 3 poezii. Bineînţeles că erau mai multe fete. În deschiderea manifestării, doamna profesoară Paula- Tamara Ciobâcă, responsabila catedrei de specialitate, a prezentat semnificaţia zilei de 24 ianuarie, ziua în care poporul român îl sărbătoreşte pe Dragobete, zeul dragostei la români,.

         

   Fiecare concurent a trebuit să compună trei poezii, pe care le-au prezentat juriului. Apoi a ales o poezie, pe care a recitat-o sau citit-o în faţa juriului. Am avut surpriza ca trei dintre concurenţi să-şi recite poezia !

            Juriul, format din profesorii de limba română, a ascultat cu atenţie poeziile prezentate. S-a dat o pauză…muzicală, în care elevii au dansat, iar profesorii au verificat încă o dată poeziile. Nu contează că s-au numit Nicoleta, Costică, Andreea, Iulia, Lavinia, Roxana, Ionuţ, Cristian, Pazica, Teodora, Mariana sau Tamara. Ei au citit foarte corect poeziile sau le-au recitat ca adevăraţi profesionişti. Din păcate, nu pot reproduce poeziile  toate, dar îmi permit să reproduc câteva strofe din acestea: „Cântul vântului de toamnă/ Strecurat printre copaci/Parfum firav în păr îmi toarnă/ Luat din mantia ce-o-mbraci”…”Sunt gata să zbor către soare,/S-ating în zbor oricare stea/ Şi nu e durerea prea mare/ O fac pentru iubita mea./... “Atâta lume rea,/ În juru-mi pustiit/ Făcându-mi viaţa grea,/ Plătind ce am greşit.”…”De ce , Doamne, nu te uiţi/ La săraci  ? Că-s tare mulţi./ De ce , Doamne, nu priveşti /La cei ce se chinuiesc ?”

            Deşi juriul a făcut o clasificare a poeziilor, acordând premiile I,I şi III, consider că nu are relevanţă acest clasament. Este foarte important faptul că de la clasa a IX-a la a XII-a elevii şi-au trimis reprezentanţii la acest concurs, că unii , după cum s-a văzut în timpul concursului şi-au învins timiditatea şi au prezentat creaţiile lor literare în public. Din această activitate a au avut de câştigat toţi: cei care au compus poeziile, cei care au ascultat şi şcoala, pentru că activitatea a fost una deosebită. Şi, ce este mai important, toţi concurenţii au fost mulţumiţi. Niciunul nu şi-a manifestat nemulţumirea în legătură cu diploma primită. Înseamnă că juriul a fost exigent, dar şi drept.

  În finalul acţiunii toţi participanţii au vizitat o expoziţie de desene, care era închinată lui Dragobete, desenele fiind realizate de elevii şcolii ,din toate clasele.M-a interesat foarte mult şi anunţul doamnelor profeasoare, care au spus elevilor că se vor întâlni în cadrul unui cenaclu literar. Şi, cum este şi normal, aduc la cunoştinţa publicului şi numele realizatorilor: profesoarele Paula-Tamara Ciobâcă, Vio Coroamă şi  Argentina Leopac.

                                                                            Prof. Gh.Dolinski

                                                                

                                                                                                                               26.02.2012

     Mitroplitul Silvestru Morariu- Andrievici, un cărturar de seamă din Bucovina

           

            Nu departe de sfânta mănăstire a Dragomirna, ctitorită de mitropolitul cărturar Anastasie Crimca şi marele logofăt Lupu Stzroici se află satul Mitocul Dragomirnei. Localitatea a s-a numit Dragomireşti până în secolul al XVIII-lea. În această localitate sunt toponime care amintesc de morărit, ocupaţia seculară a locuitorilor : „Valea Morii”, „Dealul Morii”, „ La Moară” şi altele, din acestea trăgându-şi numele şi înaintaşii mitropolitului Silvestru Morariu- Andrievici. Dar fiul mitropolitului a lăsat scris că numele înaintaşilor lui îşi au originea în contele polon Andrei Kwiatovski

( Florescu) care, luptând cu ruşii în timpul războiului pentru împărţirea Poloniei, fiind prins prizonier, s-a îmbrăcat în straie ţărăneşti, a reuşit să fugă din captivitate şi s-a stabilit în Mitocul Dragomirnei, unde şi-a construit şi o moară.

            Silvestru Morariu- Andrievici, fiul lui Gheorghe ( preot) şi a Zamfirei, a văzut lumina zilei la data de 14 noiembrie 1818 în Mitocul Dragomirnei. În anul 1874, când a fost ridicat la rangul de arhimandrit, şi-a luat numele de Silvestru. Nu se ştie când şi-a adăugat şi numele de Morariu. Românizarea numelui său în Andrievici s-a făcut postum.

            Silvestru a continuat tradiţia familiei sale îmbrăcând haina preoţească. Fiind student în ultim an la teologie s-a căsătorit cu Elena, fiica preotului Vasile Cehovschi, decedat la data căsătoriei fiicei sale.

            Silvestru Morariu a fost crescut şi educat într-un mediu preoţesc, cu destul de multe rigori. Tânărul excela prin conduita sa morală, dragostea pentru învăţătură şi multă, mult disciplină. Pentru aceste lucruri era şi foarte apreciat de profesorii săi şi respectat de colegi. Preceptele pe care şi le-a însuşit în copilărie şi în tinereţe l-au însoţit toată viaţa şi le-a respectat cu sfinţenie, lucru care l-a făcut să fie apreciat în oriunde a muncit. Acesta a fost şi motivul pentru care a urcat din treaptă în treaptă toate rangurile bisericii ortodoxe române, ajungând până la cel de mitropolit.

            În anul 1843, de ziua Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, episcopul Eugenie Hacman l-a hirotonit şi l-a numit preot în satul Ceahor, unde a continuat munca socrului său.

            Din multele cărţi pe care le-a tipărit, menţionăm  titlurile următoare: „Cuvântare aspre mângâierea şi îmbărbătarea norodului certat prin secetă, lăcustă, război şi holeră”. Deşi avea numai 8 pagini, respectiva broşură era scrisă cu mult suflet şi a ajutat mult preoţilor din vremea sa . Prin cărţile cu subiecte bisericeşti a direcţionat activitatea preoţilor din vremea sa şi i-a ajutat mult în desfăşurarea slujbelor.

            O altă direcţie a activităţii sale a fost scrierea şi tipărirea de cărţi pentru toatele clasele ciclului primar în care, pe lângă metodici pentru predarea disciplinei la clasele ciclului primar, a tipărit şi cărţi pentru citire şi aritmetică, mai ales o aritmetică pentru şcolile săteşti ( la 1868).

            Prin comportamentul său, prin întreaga sa activitate pusă în slujba oamenilor din această provincie românească, Silvestru Morariu s-a distins şi în activitatea civică din Bucovina.  Fiind o voce distinctă şi ascultată în acest colţ de ţară, el a activat în cadrul Camerei Domnilor, alături  de Eugeni Hacman şi T. Bendella. Din anul 1867 a făcut parte şi din camera deputailor a Consiliului imperial din Viena. În şedinţa din 5 iunie 1867 deputatul Andrievici a cerut desfiinţarea concordatului cu Vaticanul, care fusese promulgat la 8 aprilie 1861. S-a remarcat şi prin discursul său din 21 septembrie 1869 când a solicitat introducerea limbii române în protocolul din camera legislativă. A fost deputat în Dieta Bucovinei din 1867 până în 1895.

            Remarcăm „ablegatul” Andrievici, în şedinţa din 20 august 1871, când s-a pronunţat în privinţa „ îmbunătăţirii salariilor” şi „ a stărilor materiale a amploiaţilor ţăre”, prin care s-a impus Dietei o hotărâre definitivă, propunându-se o majorarea salarială de la 400 la 800 de fl. şi pentru custodele bibliotecii.

            Scaunul mitropolitan, fiind vacant prin decesul mitropolitului Teoctist, cu acordul Curţii imperiale de la Viena, la data de  12 aprilie 1880 Silvestru Morariu – Andrievici este numit mitropolitul Bucovinei şi Dalmaţiei.

            Pentru lucrurile menţionate mai sus a fost ales şi vicepreşedinte al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română in Bucovina.

             Prin  tot ce a făcut, Silvestru Morariu- Andrievici a fost un vizionar al epocii sale, dovedindu-se şi un patriot adevărat.                      

                                                           Prof. Gh.Dolinski

Clerul bucovinean si Societatea pentru Cultura

de ,înv. VALERIAN PROCOPCIUC 

 |23.02.2012|

După 128 de ani, Societatea pentru Cultură (cum o vom denumi în continuare), după o întrerupere a activităţii din ţară în perioada opresiunii comuniste, dar nedesfiinţată în fapt timp de 46 de ani de totalitarism, la 10 aprilie 1990 îşi reia firul activităţii la Rădăuţi, reintrând în legalitate datorită unui grup de vrednici bucovineni în frunte cu academicienii Radu Grigorovici şi Vladimir Trebici.

Chiar de la înfiinţarea Societăţii pentru Cultură (1862), deşi sub strictă supraveghere a autorităţilor austriece, intelectualitatea română bucovineană a aderat cu mult entuziasm la ea cu scopul de a contracara activităţile unor societăţi ale minorităţilor naţionale, minorităţi ce au invadat Bucovina după 1775 cu larga oblăduire a autorităţilor de ocupaţie, şi care deveniseră tot mai agresive, contestând mai ales dreptul românilor de adevăraţi stăpâni ai acestor ţinuturi.

Alături de cadrele didactice din toate treptele învăţământului, medici, ofiţeri, cadre inginereşti, magistraţi etc., şi clerul bucovinean – de la înalţii prelaţi până la parohii satelor şi oraşelor – s-a alăturat activităţii Societăţii pentru Cultură, aducându-şi o deosebită contribuţie la acţiunile întreprinse de aceasta, atât sub raport organizatoric, cât şi în cel de culturalizare a populaţiei româneşti din Bucovina.

Ameninţată de înstrăinare, ţinând trează conştiinţa naţională a acesteia, unii dintre clerici au făcut parte, între anii 1862 şi 1940, chiar din comitetul central al Societăţii pentru Cultură, care avea sediul în Cernăuţi, începând cu episcopul, apoi mitropolit al Bucovinei (la început şi al Dalmaţiei), Eugen Hacman (23.01.1863 – 31.03.1864), arhipresbiterul Dionisie, cavaler de Bejan (1900-1920), dr. Vasile Gheorghiu (1923 1929). Alţii au fost aleşi vicepreşedinţi ai Societăţii: Ion Calinciuc, fost profesor universitar la Facultatea de Teologie din Cernăuţi (1864-1874), mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici (1874-1880), arhimandritul Miron Călinescu (1880-1889), mitropolitul Vladimir de Repta (1889 1896), profesorul dr. Erast Costea (1942-1944).

Pe lângă cei trei mitropoliţi ai Bucovinei (Eugenie Hacman, Silvestru Morariu-Andrievici şi Vladimir de Repta) amintiţi mai sus, între anii 1862-1940 au fost membri activi ai Societăţii şi ceilalţi cinci mitropoliţi şi anume: Teofil Bendela (1873-1875), Teoctist Blajevici (1877-1879), Arcadie Ciupercovici (1896 1902), Nectarie Cotlarciuc (1924-1935), Visarion Puiu (1935-1940).

Alături de aceşti prelaţi au activat sub diferite forme în cadrul Societăţii prof. dr. Vasile Mitrofanovici, prof. dr. Valerian Şesan, prof. dr. Emilian Voiuţchi, prof. dr. Milan Şesan, prof. dr. Teodor Tar-navschi, dr. Ipolit Vorobchevici, membru fondator al Societăţii şi încă mulţi alţii, clerici ai Bisericii Ortodoxe Române din Bucovina.

Să nu uităm însă că la sate, dar şi în mediul urban, primii care au înfruntat cu curaj şi abnegaţie influenţele străine în religie şi în cultura românească au fost, alături de învăţători, preoţii care, în multe cazuri, erau şi preşedinţii filialelor Societăţii sau ai unor structuri culturale susţinute de acestea. Nu avem destule date în acest sens, deoarece în statisticile întocmite în diferite perioade ale intervalului 1862-1940 nu toate filialele şi-au trimis rapoartele de activitate pentru a avea la dispoziţie sursele de informare.

Totuşi, din datele incomplete publicate de profesorul Constantin Loghin, cronicarul Societăţii, am schiţat, pe judeţe, următoarea situaţie, în care, în satele menţionate, filialele Societăţii pentru Cultură erau conduse de slujitori ai altarului:

> judeţul Storojineţ: Adâncata – protoiereul Ilie Verbovschi; Căbeşti – Titus Barber; Mihova – Constantin Isar; Carapciu pe Ceremuş – M. Cazacu; Costeşti – Titus Tudan;

> judeţul Suceava: Bălăceana – D. Hogea; Călineşti Cuparencu – Ion Ştefaniuc; Costâna – Gh. Berariu;

> judeţul Câmpulung Moldovenesc: Capu Codrului – C. Mercheş; Frasin – Adrian Boca; Fundu Moldovei – Ilarion Prelici şi Ilarion Pavel; Molid-Vama – Arsenie Văcărean; Voroneţ – Ioan Iliuţă;

> judeţul Rădăuţi: Calafindeşti – Vasile Turtureanu; Frătăuţii Vechi – Teodor Patraş; Horodnic de Jos – S. Vedeanu; Oprişeni – Pintea Birău; Putna – Leon Abager; Suceviţa – G. Teleagă apoi protopopul Gh. Cojocaru;

> judeţul Cernăuţi: Cernă-uţi-oraş – arhipresbiterul Dionisie, cavaler de Bejan; Teţina-Roşa – Grigorie Hostiuc; Cotul Ostriţei – Ioan Bucevschi; Cotul Vânători – M. Reguş, Cuciurul Mare – Isidor Grigorovici; Toporăuţi – Alexandru Totoescu, Mămăieştii Noi – Teofil Fracinschi; Plaiul Cosminului – protopop E. Jancovsci.

Din datele prezentate mai sus, care însă nu reprezintă totalitatea activităţii Societăţii pentru Cultură din teritoriu, desprindem totuşi faptul că Biserica prin slujitorii ei – clerul ortodox român din Bucovina – a constituit un adevărat stâlp de nădejde în vasta activitate desfăşurată de societatea bucovineană care, în intervalul citat, şi-a câştigat un deosebit prestigiu în lumea culturii româneşti.

înv. VALERIAN PROCOPCIUC

Bucovina interbelica in imagini - Judetul Cernauti, plasa Prut