Cine n-a trecut prin sau n-a stat vreodata pe un sau dupa un
gard?
La Straja ,desi gardurile se incadreaza in general in
tipicul romanesc,parca ,totusi ,au ceva aparte.
Intai ca ele vin din vechime.
Nu stim ce a
fost mai la inceput gardul sau ogarda.Si cum numele comunei reprezinta un
sinonim al garzii,precis ca locuitorii acesteia care aveau in ocupatie si
straja, obligat trebuiau sa aiba de a face cu gardurile,asa ca le-au bagat in
seama chiar de la inceputuri.
Si cand nu
dispui de unelte prea diversificate si nici nu prea ai din ce si pentru ce,te
multumesti si cu o alcatuire din ce se gaseste,crengi,capete de
copaci,turjuci,sosnari,vegetatie,crengi cu tepi.Adica imprejmuirea ta poate fi
o adunatura compozita in prelungire,numita la Straja "lom"sau
"lomuri".
Atentie,toate acestea si acum, se aduna la marginea poienii de cosit, a pasuni
si a livezii,n-ai sa le vezi prin comuna,probabil se vedeau pe timpul
tatarilor,dar nu le-a pozat nimeni.
Mai cu
seama,inca sant de folos la stana vara,cand.pe timp de ploaie sau pacla
ciobanii ii dau foc pentru a preveni apropierea prea tare de vite sau oi
a gadinilor de pe munte. in rest functioneaza ca o stavila in fata oricui,nu
poate fi trecuta nici cu pasul ,nici cu calul,nici cu caruta.Nici vulpea nu
indrazneste.Cine incearca acolo ramane infipt pentru ca an de an se
depune material nou iar cel de dedesubt putrezeste functionind ca o mlastina.
Lomul este folosit si de graniceri pentru inchiderea directiilor interzise.Poate fi vazut de-a lungul fisiei de hotar, azi cu Ucraina, la Poiana Cerbului si Baimac si mai sus.
Poiana Cerbului se termina spre rasarit , pe unde detin teren familile Tarnoaga,Gorovei si Hrit,cu un varf denumit chiar Lomul,cu o pozitie dominanta in zona.In zilele cu cer senin de aici se poate vedea toata Valea Radautilor,toti muntii si vaile roata pana spre Ceremus si drumurile spre Cernauti.
Denumirea nu este intamplatoare.Cand spui "lom" te gindesti si la foc cu fum mult ,folosit din vechime pentru semnalizare.Este mai mult ca probabil ca de aici isi trage denumirea intrucit este in legatura vizuala directa si cu Virful Ciuha de pe Muntele Scorbura dintre Straja si Putna, cu pozitie la fel de dominanta,folosit conform traditiei locale tot pentru semnalarea primejdiei prin fumuri,mai ales pentru Manastirea Putna.
Lomul este folosit si de graniceri pentru inchiderea directiilor interzise.Poate fi vazut de-a lungul fisiei de hotar, azi cu Ucraina, la Poiana Cerbului si Baimac si mai sus.
Poiana Cerbului se termina spre rasarit , pe unde detin teren familile Tarnoaga,Gorovei si Hrit,cu un varf denumit chiar Lomul,cu o pozitie dominanta in zona.In zilele cu cer senin de aici se poate vedea toata Valea Radautilor,toti muntii si vaile roata pana spre Ceremus si drumurile spre Cernauti.
Denumirea nu este intamplatoare.Cand spui "lom" te gindesti si la foc cu fum mult ,folosit din vechime pentru semnalizare.Este mai mult ca probabil ca de aici isi trage denumirea intrucit este in legatura vizuala directa si cu Virful Ciuha de pe Muntele Scorbura dintre Straja si Putna, cu pozitie la fel de dominanta,folosit conform traditiei locale tot pentru semnalarea primejdiei prin fumuri,mai ales pentru Manastirea Putna.
Sa
te fereasca Dumnezeu sa ajungi in gura lumii ca esti femeie lomoasa sau om
lomos ( de la lom) ,ca in veci n-ajungi in Straja la titlul de gospodar.
Este ,daca vreti,caraceristica de putini sesizata, care sta la originea
si face diferenta intre Bucovina si Regat,adica de vrei sa traiesti si sa fii
cotat ca un gospodar trebuie sa stii sa desparti lucrurile de toate
felurile,pe cele bune de cele rele,sa le pui in ordine pe cele bune si sa scapi
de cele rele.Facind asta nu zi de zi, ci ceas de ceas,concomitent iti pui
ordine si in minte.De aceea bucovinenii au iar vecinii ii gelozesc pentru ca
n-au; o sa aiba si ei mai bine cind vor iesi din lom.
Umbland
unul la altul sau la surse pentru vietuire ,oamenii au croit carari,huditi si
drumuri.
Cararile
o taie de regula pe de-a dreptul,adica pe scurtatura (shortcut),drumurile fac
parte din viata regulata ,iar huditile fac trecerea intre aceste tipuri.
Batranii
nostri considerau mare pacat la Dumnezeu sa ingradesti omului cararea,chiar
daca iti trecea prin curte,mai ales cararea la apa;astazi am uitat-o si pe
asta.
La Straja,
cararari,cararauca,hudiceri sau uliternici sint numiti ce-i care isi pierd
hojma vremea cu fleacuri pe aceste cai de legatura in detrimentul
lucrului,asa ca nu vor ajunge niciodata mari gospodari ci niste
"nimnicari",adica de nimica.
Pe drumuri umbla
drumetii la Falcau ori la Radauti,pe jos, cu bicicleta,caruta iar acum mai ales
cu faietonul sau masina,dar cu treaba.De drumuri au grija drumarii sau"
hrumarii"cum zicea odata cind drumurile erau pietruite Samson a lui
Cosleoaba.
Hudita,are
gard pe ambele parti,drumurile si cararile nu este obligatoriu sa aiba gard.
La
Straja gardurile fac parte din emblema gospodariei si sant o dovada a evolutiei
trebuintelor si a nivelului de trai al localnicilor dar si a fuduliei acestora.
Probabil,cu
vremea, avand mai mult bucate, oamenilor le-a prisosit si timpul si ca atare
le-au crescut si pretentiile si gusturile.
Si iar ne intoarcem de unde am pornit, de la lomul cu rol de gard din
care strajenii au inceput sa aleaga si sa lucreze crengaretul dindu-i forme si
intrebuintari conform nevoilor, dar toate facute cu gust de frumos.
Vorbim intai de
gardul impletit din nuiele de rachita in directie semioblica,intre pari
ascutiti la capete.Foarte frumos,dadea noblete locului.Ultimul vazut la drum
era cel al lui Alexa lu" Cuciurean,undeva vis a vis de Scarp
,Puleeti si Sinca.Acolo are casa acum un sufletar al lui,cel mai bun trimbitar
din sat astazi.
Dumezeu sa-l
ierte si sa-l odihneasca pe acest Alexa.
Pe
langa ca era bun de saga era si de o omenie deosebita.Fiind copii duceam
carlanii vara la pascut pe toloaca pe langa gardurile lui,la care ne
adaposteam de vant iar cand era frig rupem din ele si ne faceam foc.Mai mult
luam si din papusoii lui si-i frigeam la foc,iar el se facea ca nu
ne vede, odata nu ne-a zis nimic,mai mult venea la noi si ne mai spunea si
povesti,tare mai iubea copii,el saracu" n-a avut parte de ei.Dumnezeu sa-l
ierte,acesta desi om modest ,da om!
Tot
impletit era si gardul din cornari de molid necojite (cepuri),dar in plan
vertical,intre trei drugi orizontali fixati intre stalpi de salcie sau plop.
Frumos,de
netrecut,2,5m inaltime,nu puteai sa scoti nici o creanga din el si avea un
miros deosebit de rasina.
Nicolai
Cotos a Madalinii ( Del) avea spre hudita la Iliceni un asemenea gard pe la
sfirstul veacului trecut.Gospodar si omenos,cu mustati si barba ca Frant
Ioseph, ,iute ca un prisnel pana la adanci batranete,fusese drumar de meserie,a
stat prizonier la nemti din '44 pana in '46,nu ieseai din casa lui neomenit,un
adevarat strajan.
Tepii
au ramas de trebuinta la gard.Mai intai au fost gardurile naturale din cacadar
si coacaz.
"Asa-i jocul din batrani,
Ca gardul de cacadari;
Asa-i jocul de mosnegi,
Ca gardul de prepeleci"ne invata sa cantam la Batraneasca,cea care a fost invatatoarea Elena Hopulele prin anii "60.
Intradevar ,batranii sant aparent "teposi",dar din aceste versuri autocritice aflam ca gardurile in Straja de demult sant din cacadari si prepeleci.
Strajenii zic coacaz la agris, iar la coacaz zic raviz.
"Asa-i jocul din batrani,
Ca gardul de cacadari;
Asa-i jocul de mosnegi,
Ca gardul de prepeleci"ne invata sa cantam la Batraneasca,cea care a fost invatatoarea Elena Hopulele prin anii "60.
Intradevar ,batranii sant aparent "teposi",dar din aceste versuri autocritice aflam ca gardurile in Straja de demult sant din cacadari si prepeleci.
Strajenii zic coacaz la agris, iar la coacaz zic raviz.
Traditia
spune ca vecinii vicoveni i-au poreclit pe strajeni cocozari pentru ca stateau
toata ziua prin coacazi,iar strajenii le-au zis prunai pentru ca erau...prunai.
Nu-i cred
intrutotul. In coacaz nu se poate sta dar linga el da,adica stateau la
vorba,peste gard si vicovenii trecind pe drum spre Bobeica la stani ii vedeau
de departe si li se parea ca stau in coacaz,asa le-au scos vorba asta,cam de
ocara,deh,vecinii! Iar strajenii n-au ramas datori,le-au intors-o dar mai fin
,nu le-au zis tuicari sau mai rau, ci pur si simplu prunai,adica au prune si
oricind pot sta de vorba la "doua prune".
Cacadarul
ca si coacazul a fost si el eliminat din gard.Mai gasesti asa ceva doar
mergand spre Arsita sau in Bahna.Mare pacat,au renuntat, la unele din cele mai
puternice vitaminizante si elemente de constructie de neatacat.
Au
pastrat insa elementul "tap"(tepi),care a devenit tapoc,care mai
multi prinsi in cuie pe doua leaturi intre doi stalpi din lemn formeaza o plasa
de gard de tapoci.Tapocii se fac din turjuci de rasinoase cojiti,
si ascutiti la capat.
Strajenii
n-au in istoria lor pe nimeni tras in teapa si nici n-am auzit sa se priceapa
la tras tepe,dar fereasca Dumnezeu sa cazi dintr-un cires pe un gard de
tapoci,s-a mai intimplat...
Plasa
de gard din tapoci.aplecata cam la 45 de grade si bine proptita cu pari de
sprijin poarta numele de palanca.
Este si astazi folosita la munte pe linga stani impotriva animalelor salbatice,iar bacii mai vechi povesteau ca le foloseau pe timpul ultimului razboi si dupa si pentru blocarea gruietelor si le pazeau si cu arme de foc impotriva bandelor de tilhari ce veneau dinspre Ucraina la furat oi.
Este si astazi folosita la munte pe linga stani impotriva animalelor salbatice,iar bacii mai vechi povesteau ca le foloseau pe timpul ultimului razboi si dupa si pentru blocarea gruietelor si le pazeau si cu arme de foc impotriva bandelor de tilhari ce veneau dinspre Ucraina la furat oi.
Un
gard de tapoci imbunatatit este gardul din stacheti.Acesta este confectionat
din prajini de rasinoase sectionate si despicate mecanic,cu infloritura la
capat,de regula uns cu ulei de transformator,care-i asigura o culoare
galben-rasinie.
Gardurile
se mai faceau si inca se fac si din scindura..
"Este o
vorba din batrini/ Ca nu-i bun gardul de spcini,/Gardu-i bun din scinduri
late/Si fimeia di diparte."
Ascultatori
strajenii,pe aceasta vorba faceau gardurile si din scandura,din scandurele inguste
sau latunoaie, taiate la gater la Falcau si fetuite la Ilariu
lu"Horpaiala, prinse in plase ca si la gardurile de tapoci sau din
dulapi grosi taiati la trasca si slefuiti, prinsi orizontal intre stalpi de
piatra cioplita cu canalete, asa cum era pana nu demult gardul din jurul
Bisericii cu hramul Nasterii Maicii-Domnului,a cimitirului si sesiei
bisericesti din comuna.
A mai ramas
putin din acest gard ,cateva plase spre cimitir.Gardul impreuna cu biserica si
casa parohiala formau un ansamblu unitar,care creea impresia de cetate adaugind
respect si admiratie locului si amintind mereu de puterea obstei.
Deasemenea,
se leaga si chestia cu femeia "di diparti",daca-i mai de departe nu
pierde vremea pe carari pe la cunoscutii de aproape, se tine de
gospodarie,copii si barbat; e o invatatura care tine si azi la strajeni.
Localnicii
mai folosesc si gardurile de drugi, a se citi druci,tot din lemn,durubete
intregi sau despicate in doua si chiar in patru ,dispuse orizontal prinse la
capete in cate doi pari ascutiti mai inalti,legati cu un ganj,un cerc impletit
din creanga de alun sau molid .Acest tip de gard poate fi crescut in
inaltime marind numarul de drugi,iar deasupra unii mai pun si un
prepeleac..Poate fi vazut si astazi la familia Juravle Veniamin Patac,pe hudita
la Hortopan.
In
timpul perioadei de vegetatie productiva a anului, adica intre Sangeorge si
Samedru,gardurile,indiferent de model isi tin si azi rostul,adica n-ai voie sa
le treci fara stirea stapinului.In cealalta perioada a anului
functioneaza institutia "slobodnei"adica ai voie peste tot, mai putin
in curtile oamenilor.
Intrarea in
locurile ingradite se face pe poarta ,mare sau mica.Si aceasta este confectionata
din tapoci,stacheti sau scindura,numai ca este mobila.La unele case portile
sint cu stilpi din butuc cioplit cu acoperis dranitit,unele chiar cu
anumite inflorituri pe ele.
Deosebite sint
portile de la intrarea in curtea bisericii parohiale ,din butuci de stejar
cioplit cu dferite motive florale.
Unele intrari
sint facute din zavoare,adica prajini de brad,taiate la aceeasi
lungime,cojite,lemn rotund care culiseaza intre doua rinduri de pari
cu sipci intre ele sub forma de scarita.
Ca sa treci peste
gard urmind o carare folosesti zaplazul (peste plasa),cateva zavoare mai
scurte,fixe de aceasta data.
Este notorie patania lui Silvestru Parge care trecind peste un asemenea zaplaz "pi hudita la Truculeanca",i s-a rupt baierul la traistuta in care avea doua sticle cu lapte care s-a imprastiat pe "pulihani "si asta numai din cauza sotie sale Irina, care "sedea toata ziua in cotruta si nu cosea baierul la traistuta"
Este notorie patania lui Silvestru Parge care trecind peste un asemenea zaplaz "pi hudita la Truculeanca",i s-a rupt baierul la traistuta in care avea doua sticle cu lapte care s-a imprastiat pe "pulihani "si asta numai din cauza sotie sale Irina, care "sedea toata ziua in cotruta si nu cosea baierul la traistuta"
Aceste tipuri de gard fac parte
din civilizatia lemnului si a pietrei pentru comuna Straja.
Astazi,fiind mai usor de gasit si lucrat
fierul,tabla si alte materiale ,localnicii renunta la tipurile arhaice.
De fapt ,mai toate se prefac la
Straja,inclusiv mentalul locuitorilor este tulburat de aceste transformari.
Dureros este ca aceste prefaceri afecteaza
simtul masurii si al decentei,gustul pentru frumos,puternic functionale la
strajeni pina acum.
Unii,care scapa la un ban mai bun,se apuca de facut constructii pe modele straine locului, a caror masivitate ,fara a avea o functionalitate clara,schimba total imaginea habitatului,dar le schimba si destinul, lor si urmasilor,pentru ca trebuie sa-si iroseasca tineretea prin tari straine,deci pe drumuri, sa le termine,iar copii cresc mai mult pe la rude si pe huditi,fiind vaduviti prematur de afectiunea parintilor.Cand cauta folosul,ajung tot la bucatarioara din fundul gradinii iar "casoaia"mare ramine pentru primit preotul la Craciun si Boboteaza si la inmormantari peste an precum si de bucluc la urmasi,in rest munca si iar munca.
Unii,care scapa la un ban mai bun,se apuca de facut constructii pe modele straine locului, a caror masivitate ,fara a avea o functionalitate clara,schimba total imaginea habitatului,dar le schimba si destinul, lor si urmasilor,pentru ca trebuie sa-si iroseasca tineretea prin tari straine,deci pe drumuri, sa le termine,iar copii cresc mai mult pe la rude si pe huditi,fiind vaduviti prematur de afectiunea parintilor.Cand cauta folosul,ajung tot la bucatarioara din fundul gradinii iar "casoaia"mare ramine pentru primit preotul la Craciun si Boboteaza si la inmormantari peste an precum si de bucluc la urmasi,in rest munca si iar munca.
Dar,de
vrei sa le intelegi pe toate acestea, trebuie sa le vezi si sa le discuti
indeaproape,"di pi gard" cum spun strajenii,numai ca permanent o sa
ai o problema pe care trebuie sa o clarifici de la inceput;de pe gard sau
dupa gard.
In
loc de incheiere:Straja in intregul frumusetii sale o sa reziste ca localitate
cu identitate proprie atita vreme cat va avea grija ca si gardurile, cu
tot ce inseamna aceasta fizic,juridic si simbolic,sa ramina in
picioare,indiferent de materialul folosit.
A renunta
la garduri sau a le neglija inseamna a deschide drum
lomului,adica a deveni o mare invalmaseala (haloimas-se cam aseamana acest
cuvint cu al nostru lom,nu credeti?) din care ca sa iesi trudesti si
nadusesti mult si nu stii unde ajungi, asa cum trudeste si naduseste romanul
astazi pentru a scoate lomul din Scumpa Tara Noastra.
Nicolai Coca
